Primul an in care am renuntat sa ma prefac ca am motive sa sarbatoresc 1 mai muncitoresc prin Vama sau la un gratar cu prietenii. Incep sa refuz treptat, tot mai multe lucruri care-mi displac, sau al caror sens nu ma reprezinta. Printre ele se numara aceasta sarbatoare cu origini socialiste, muncitoresti. Prin educatie am devenit o anti-socialista/comunista convinsa, cu gandire de drepata. Ziua de 1 mai avea o importanta propagandistica uriasa, oamenii erau oblicati sa iasa-n strada, sa manifeste pentru un regim pe care, in interior, majoritatea il blamau. Dupa Revolutie, 1 mai a devenit o sarbatoare fara continut, pe care romanii o tin din dorinta (atat de caracteristica noua) de-a sta degeaba inca o zi. Nu vreau sa ma conformez, nu vreau sa stau degeaba de 1 mai muncitoresc! Desi mi-e dor de Vama, mi-e foarte dor de mare…
3 comentarii:
corect!
A fost primul an in care nu am avut nici o tragere de inima sa sarvbatoresc ceva pe 1 mai. Cred ca se face prea mult tam-tam (ca de obicei) in Romania pentru o "sarbatoare" care de fapt nu e nici pe de parte asa.
De 1 mai se dovedeste in fiecare an, ca nu stim decat sa ne inghesuim, sa ne calcam in picioare ba chiar sa ne batem sau si mai rau sa ne intrecem in prostie (repet..ca in Romania)
P.S. si off-topic: Multumesc pentru comentarii, Valy :*
io de 1 mai am fost la prietenii nostri din URSS si vazui o mica defilare sovietica ...
of, ce vremuri ... :))
Trimiteți un comentariu