Postere noi Alice in Wonderland

Pana pe 5 martie mai e ceva, asa ca va mai indulcesc asteptarea cu 2 postere destul de misto.

Despre nimic

In timp ce sorbeam din cafeaua cu lapte preparata dintr-un plic de 3in1, mi-am dat seama ca pe aici nu am prea scris de multicel. Adevarul e ca am avut o lipsa acuta de chef, am dat-o in melodii de dor de ploaie (ninsoarea nu-mi place) si m-am pus pe citit romane de iubiri imposibile.
Mai mult ca sigur e o pasa proasta si voi trece cat de curand peste.
Intre timp a mai trecut un examen, un examen in adevaratul sens al cuvantului. Bine structurat, bine formulat, limita de timp acceptabila, materi la la fel. Chiar am simtit ca a fost cum trebuie. Chiar mi-a placut. SI am aflat si multe chestii noi. Spre exemplu stiati ca exista o forma de leucemie acuta transmisa printr-un virus (HTLV1 pe numele lui)? Mai faceti sex neprotejat...
De maine teoretic incep endocrinologia (practic prima zi a fost azi), asa ca nu voi mai circula cu metroul (ce bine). Oricum mi se ridica tensiunea de fiecare data cand vedeam gramada de oameni de la unirii2. Bleah. Acum voi putea asculta matinalul de la Guerilla fara intreruperi. Dublu Yey!!!
Inca o chestie pe care nu o voi intelege - de ce simt nevoia oamenii sa sune pe cineva atunci cand sunt pe tron? Dureaza atat de mult sa elimini deseurile, incat ai nevoie de sustinere? sau treaba sta altfel: "stii ...eram pe wc si mi-a zburat gandul la tine" - wtf?
Weekendul asta a reinceput "Secret diary of a call girl", asa ca 40 de minute am avut ce viziona. Din plictiseala m-am apucat si de House M.d., de care ma declar fascinata. Intrece cu mult Grey-ul. Nu stiu de ce nu m-am uitat pana acum la el. Sunt la sezonul 2 si devine din ce in ce mai bun.
M-am apucat si de Nip/Tuck si nu credeam ca domnul Cole (Charmed) poate fi atat de hot. Mai sa mi se lipeasca ochii de monitor :))
A, sa nu uit am asistat la primul concert Byron pe anul asta, in Mojo. Fu fain, iar pe final parca mi-a revenit cheful. Unde mai punem ca Dan arata destul de bine (si din spate) :)
Revin maine cu poze.

Saramago - Evanghelia dupa Isus Cristos

Libertatea de exprimare a artistului in orice domeniu si prin orice mijloace este un crez care face parte din gandirea mea. Mi se pare nedrept, nedemn sa critici un artist pentru subiectele care-l inspira. M-am lovit de o perceptie paradoxala cititnd Evanghelia dupa Isus Hristos. Saramago este unul dintre scriitorii mei preferati, iar Evanghelia dupa Isus Hristos un roman scris impecabil, perfect inchegat, plin de costructii surprinzatoare. Saramago aduce subiecul religios in contrmporan, prin inovatii stilistice si de structura surprinzatoare. Lasand la o parte stilul remarcabil al romanului vreau sa revin la paradoxul pe care l-am mentionant mai devreme. Nu credeam ca o sa ma deranjeze vreodata o abordare telurica si ironina a Bibliei. Nu sunt un crestin practicant, nici nu pot sa afirm ca exista rigori de ordin religios in gandirea mea. Romanul lui Saramago m-a pus in fata unei situatii care contravine ideilor mele legate de libertatea de exprimare a artistului. Nu pot sa termin Evanghelia dupa Isus Cristos, nu pot sa depasesc limita unui bun simt tradus in tacere cand vine vorba de crestinism. Vad hibele crestinismului, nu agreez Biserica, nici manipularea jenanta a maselor prin intermediul religiilor. Cu toate astea sunt mituri pe care nu pot sa le accept distruse, idei care nu vreau sa fie batjocorite sau ironizate. Saramago rescrie cu ironia unui ateu sarcastic o legenda care sta la baza valorilor morale ale umanitatii. Detestarea crestinismului este o forma de refulare intelectuala a celor mai perene crezuri pozitive ale omenirii...

un top 10 filme de groaza

Cazul 39

Despre Cazul 39 am ascultat atat de multe pareri critice negative, incat l-am deschis plecand de la premisa ca urmeaza sa-mi pierd 109 minute cu alt film prost, de duzina. Bineinteles, pentru cei familiarizati cu povestea filmelor The Omen, Cazul 39 e doar "inca unul". O varietate pe tema intruparii diavolului/copii diavolului in copii cu figura blanda, care induc oamnii din jur in erori fatale. Emily, o asistenta sociala cu viziuni idealiste, incearca sa o salveze pe micuta Lilith - o fetita gigansa, maltrata in familie. Lilith este personificarea diavolului, omoara oamenii folosindu-le fobiile. Asta mi s-a parut interesant, se suprapune proverbului "de ce ti-e frica nu scapi". Oamenii intotdeauna speculeaza frica altor oameni, filmele care abordeaza hiperbolic acest subiect intaresc ideea ca raul suprem e in oameni.
Filmele horror sunt din ce in ce mai slabe. Probabil toate subiectele s-au epuizat. Aproape toate incercarile de-a face variatii la nesfarsit pe acceasi tema duc la rateuri comerciale. Sau: impactul cinematografiei a scazut considerabil din cauza fluxului enorm de imagini care ne agreseaza non-stop.