luni, 31 ianuarie 2011

Castigator concurs Vampirii Sudului

Este Alexandru, cu al sau comentariu:

"Personajul meu preferat din seria Vampirii Sudului este cu siguranta Lafayette. In ciuda mediului inconjurator plin de rednecks care nu il vad cu ochi buni pentru ca e gay, el totusi se mandreste cu asta si nu se ascunde de ceilalti. Nu lasa rautatile celor din jur sa il afecteze si cred ca acest lucru e admirabil. In plus, este foarte destept si replicile lui sarcastice si ironice au fost o delectare pentru mine in True Blood. Ma bucur ca Alan Ball a decis sa nu-l omoare la finalul sezonului 1 pentru ca Nelsan Ellis l-a jucat superb si ar fi fost pacat sa fi plecat. Pe langa toate astea, Lafayette a reusit sa fie mai intotdeauna vocea ratiunii pentru multe din personaje, in special Tara."

Si eu ma bucur ca Ball a hotarat sa-l pastreze in distributie.

Felicitari Alexandru!!!

In curand urmeaza si alte concursuri :) Fiti pe faza.

vineri, 28 ianuarie 2011

O zi din viața mea de manelist


Mi-a plăcut povestea cu cocalari publicată ieri de Adrian Schiop pe Critic Atac. Un text coerent, bine-scris, documentat și plin de insulte succesive la adresa oamenilor care nu ascultă manele. Punctul culminant vine abia la final, cu înjurătura hiphopărească a elitelor. M-a convins să-mi imaginez o zi din viața mea colcalar (pardon, parcă pentru femei se folosește pițipoancă).
Adică. Mă înghesui la prima ora în metrou, visez că merg cu Z8, scot un telefon și pornesc o manea. Tare. Până cresc tensiunea idioților de lângă mine care fac pe intelectualii și citesc ziarul în metrou.  Ete ai dracu, vor să se cultive în loc să vadă ce sclipici șic am pe pleoape! La muncă n-ascult manele, că n-am timp de muzică. Dar sper să vină doamna Ploscaru să-mi ia un interviu ca să-mi etalez fusta scurtă animal-print și bluzița roz din plastic cu decolteu adânc. Deși sunt pițipoancă, mi-am asortat la ciorapii din plasă cizme albe fără toc (să evit totuși riscul să dau cu capul de tavan).  După muncă dau o fugă la Hanul Drumețului, unde stau cu alți maneliști și discut posibilitățile unei plecări în Italia sau Spania, dacă nu pică nimic oficial de muncă pe acolo mă descurc eu cumva, că oameni suntem! Și nu uit să ajung devreme acasă pentru că somnul de frumusețe! Asta după ce mai fac un punct de raiting la Taraf și Etno, nu că ar fi nevoie: oricum sunt mult în fața altor canale muzicale.
[Imaginea pițipoancei a fost inpirată de pițipoanca.org]
Asta e modul de viața urban pe care îl propune Schiop? Așa trebuie uniformizată societatea românească?  Să nu respingem prostul gust al celor etichetați drept cocalari și pițiopoance, să ne bucurăm de existența lor printre noi și eventual să-i alegem drept modele. Să inversăm valorile și să ne alegem modele nu din Vestul (poate) mai civilizat cu care n-avem nimic în comun deci e ridicol să aspirăm spre valorile lor, ci din selecția cea mai low a clișeelor balcanice. Și pentru că suntem vinovați de lipsa unor elite autentice, din familii cu tradiție de 10 generații de intelectuali, să nu încercăm să construim o elită. E prea târziu pentru asta, în plus intelectualitatea ne-ar dăuna. Ar trebui închise bibliotecile, muzeele, școlile, galeriile. Tot. Să nu încercăm să ne educăm, putem eventual să încercăm să trăim în triburi. Din troc. Și să ascultăm manele. Asta ar evita și capitalismul schizoid și clasele sociale și complexul post-comunismului. Când am spus că nu pot să-l sufăr pe Cioran? Rectific acum. Suntem mici și neînsemnați și vrem să devenim și mai mici și mai neînsemnați decât eram pe vremea când scria Cioran.
Partea de neînțeles este că manelele sunt mainstream, care miza integrării lor în oazele gen MNAC sau OTA, unde petrec urbanii cool (care nu deranjează pe nimeni cu onomatopee sau muzică la telefon în metrou)? Pentru ce milităm? Mai mainstrem ca mainstream-ul nu prea se poate.  De ce trebuie să ne dăm în cap singuri, de ce trebuie să acceptăm să trăim în subcultura inculturii? De ce ăia care sunt considerați o majoritate trebuie să devină modele, surse de inspirație, resurse de imaginație? Am creirul blocat.
Problema noastră, a românilor în general, sunt manelele? Hai să ne revenim puțin!
O confesiune? N-ascult manele pentru că nu îmi plac, la fel cum nu ascult nici muzică electronică. Si cu mici exceptii nici hip-hop. Mă irită această uniformizare și etichetare a oamenilor după stiluri muzicale. Și mă irită cel mai tare că mi se baga manele pe gât (acum nu mă refer doar la acest text care mi-a plăcut și m-a enervat peste măsură). Nu o să ascult niciodată manele. De-a dracu. Nici când toți intelectualii români o să apară în campanii pro-manele!

marți, 25 ianuarie 2011

Curierul de luni dimineata + Concurs


Desi am dormit pana in jur de ora 12:00 (weekend prelungit) am avut placuta surpriza de a gasi langa pat un colet. L-am desfacut imediat cu foarfeca antrenata ieri in decupaje si am descoperit coperta primului volum al seriei "Vampirii Sudului". Dintre cele doua coperti disponibile am pastrat coperta originala si am inceput sa-l rasfoiesc alaturi de cafeaua fierbinte.
Mi-as fi dorit sa am timp sa-l recitesc, dar pana atunci trebuie sa termin vol 2 din VM.

Daca ati fost rabdatori pana acum, va anunt ca avem un concurs nou pentru un exemplar din "Morti pana la apus".

Ce trebuie sa faceti: lasati un comentariu in care sa ne spuneti personajul vostru preferat al seriei Vampirii Sudului, cu argumentele de rigoare.

Nu uitati sa lasati si o adresa de mail, pentru a va contacta in caz de castigati.
Concursul se incheie pe 31 ianuarie.




Pe site-ul editurii au aparut si linkurile pentru precomenzile urmatoarelor volume:
1. Mai las-o moale cu fantomele de Megan Crewe -> linkul de precomanda.
2. Nopti de sucub, vol 2 din seria Georgina Kincaid de Richelle Mead -> linkul de precomanda
3. Bal Mascat, volumul doi din Sange Albastru de Melissa de la Cruz -> linkul de precomanda

Pe blogul editurii se mai desfasoara un concurs pentru fanii "True Blood", in caz ca va interesa :)


Urmatoarea serie ce va aparea la Leda se numeste MICUŢELE MINCINOASE, serie supranumită de Publisher’s Weekly „Neveste disperate pentru adolescenţi”.

· Tradusă până în prezent în 18 ţări (printre care Franţa, Germania,

Suedia, Norvegia, Brazilia etc.)

· Serialul produs de ABC Family urmează să fie difuzat în 2011 şi în România


TOATĂ LUMEA ARE CEVA DE ASCUNS:

CU ATÂT MAI MULT SPENCER, ARIA, EMILY ŞI HANNA.

Spencer râvneşte la iubitul surorii ei. Aria are fantezii erotice cu profesorul său de engleză. Emily s-a îndrăgostit de noua ei colegă de şcoală. Iar Hanna apelează la soluţii dezgustătoare ca să-şi menţină frumuseţea.

Dar, de când prietena lor Alison a dispărut, ele trebuie să păstreze un secret şi mai important.

De unde ştiu eu? Uite că eu ştiu totul despre fetele rele care au fost cândva, fetele obraznice care sunt acum şi secretele sumbre pe care trebuie să le păstreze. Şi... ia ghici ce voi face? Vă voi spune tot ce ştiu...

Traducere din limba engleză şi note de ADRIAN DELIU

ISBN: 978-973-102-317-5

Format: 13x20 cm, 320 pagini

Cartonată

Preţ: 39,90 lei


luni, 24 ianuarie 2011

Secretary


Secretary este un film despre iubire. Daca la "500 days of summer" v-am spus “This is not a love story ,this is a story about love”, aici avem ambele criterii indeplinite - “This is a love story ,this is a story about love” . Veti vedea si de ce, daca urmariti filmul in totalitate.
Nu o sa va plictisesc cu un rezumat al filmului pentru ca nici nu am talent de povestitor si nici nu vreau sa divulg prea mult.
Va spun insa ca am asistat la ecranizarea unei iubiri iesite din tiparele normalului, catalogata chiar prea ciudata si perversa. Cine suntem noi sa facem astfel de catalogari? Poate suntem prea normali si de aceea ne este greu sa o acceptam. Si nu, nu este un film pornografic, desi elementele specifice apar in continut.
Este o iubirea dusa la extrem, in care fanteziile erotice sunt folosite pentru a apropia doi oameni pierduti in societatea asta trista si mult prea simpla. Dovada clara ca niciodata nu poti fi prea nebun pentru ca se va gasi altcineva mai nebun ca tine.

Un film foarte bun. Recomandat celor deschisi la minte.


vineri, 7 ianuarie 2011

A fi ocupat este legitimația omului modern

© Suzana Dan -Barbie, the one eaten by the dogs and wept by the dwarfs / 2010 / installation / det..


Am găsit la un moment dat un articol pe blogul lui Adrian Ciubotariu care m-a frustrat. Profund. Pentru că m-am născut sub stigmatul contemporaneității agitate și m-am prins într-un ritm accelerat, mult prea rapid ca să pot să mai controlez direcții sau să stabilesc priorități. Asist cum filmul vieții mele se derulează pe fast-foward, prietenii rămân undeva departe, în urmă. Romanele, filme,terasele… timpul liber: totul a rămas într-o ceață îndepărtată de care îmi amintesc cu plăcere când mă uit la poze pe facebook. Și am senzația că sunt un om liber, un om care și-a ales singur drumul în viața și acum pur și simplu îl urmează. Just. Încotro? Unde s-a ascuns timpul?