vineri, 25 iulie 2008

Ep. 5- Kawabata Yasunari

Scriitor cu renume international, Yasunari Kawabata, a fost primul scriitor japonez castigator al premiului Nobel pentru Literatura in anul 1968.
S-a nascut la Osaka, iar dupa moartea timpurie a parintilor a fost crescut de bunicul din partea mamei, un batran orb si suferind.
Debutul in literatura l-a reprezentat nuvela Izu no odoriko (Dansatoarea din Izu), castigand definitiv notorietatea insa cu romanul Yukiguni (Tara zapezilor) - probabil cea mai cunoscuta scriere a sa in Occident.
S-a sinucis in aprilie 1972, la doi ani dupa moartea prietenului sau Yukio Mishima
Opere:
1. The Dancing Girl of Izu
2. The Scarlet Gang of Asakus
3. Snow Country
4. The Master of Go
5. Thousand Cranes
6. The Sound of the Mountain
7. The Lake
8. The House of the Sleeping Beauties
9. The Old Capital
10. Beauty and Sadness
11. One Arm
12. Palm-of-the-Hand Stories


La noi au fost traduse romanele: “O mie de cocori”, “Vuietul muntelui”, “Frumoasele adormite”, “Maestrul de go”, "Dansatoarea din Izu" si "Tara zapezilor".


Dansatoarea din Izu
Textul care da titlul volumului – Dansatoarea din Izu – este considerat la pièce de résistance; singuratatea si prima dragoste, cautarea de sine, granita precara dintre inocenta copilariei si constiinta propriei sexualitati – acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Cand un tanar ce incearca sa-si exorcizeze sentimentele de tristete si dezamagire porneste intr-o calatorie, ea se dovedeste a fi cu adevarat initiatica – pe parcusul acesteia se va indragosti fara scapare de o frumoasa dansatoare. Insa cand, vazand-o goala din intamplare, va afla ca ea nu a intrat inca in adolescenta, va incepe o lupta sfasietoare intre dorinta si sentimentul de culpabilitate nascut din neasteptata pasiune.
Textele vizeaza emotiile de nestapanit care insotesc procesul maturizarii, melancolia declansata de marile incertitudini si sunt pline de rafinamentul, subtilitatea si ambiguitatea ce camufleaza misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.

Frumoasele adormite
Nu exista vraja mai puternica decat cea a unei tinere cufundate in somn adanc. De aceea a fost creat un neobisnuit loc al placerii: casa frumoaselor adormite. Alaturi de fete nu stau eroi care asteapta dragostea, ci barbati obisnuiti care asteapta somnul sau moartea. Frumoasa adormita pare aceeasi din povestile copilariei, doar ca barbatul care ajunge langa ea si-a trait deja viata, pentru el timpul nu a stat pe loc. Aflat in pragul batranetii, Eguchi petrece aici cinci dintre cele mai ciudate nopti ale vietii lui. in fiecare dintre ele mai descopera ceva: despre femeie si despre el insusi. Si despre viata care trece ca un vis.


Tara zapezilor
Parca e dragoste si parca nu e. Sau nu-i vine lui sa creada ca ea s-a indragostit de el. O vede rosind, o aude cantand, descopera ca scrie un jurnal. Si, cu o lentoare care tine de propria dificultate de a se indragosti, barbatul venit din Tokio in "tara zapezilor" descopera ce se ascunde sub fardul gros care ascunde fata si sufletul gheisei. Pentru ca, intr-adevar, fata e gheisa. De aceea dragostea dintre ei are alte semne, alte reguli, alte dureri. Cartea are acea melancolie de 24 de carate pe care o au marii scriitori japonezi. Senzitivitate, dragoste si... zapada.


Vuietul muntelui
Atunci cand astepti doar moartea, s-ar putea sa vina in locul ei dragostea. Atunci cand nu spui ce te framanta, visezi. Atunci cand vuieste muntele, se intampla intotdeauna lucruri neasteptate. Cand imbatrinesti poti sa descoperi intr-o zi ca n-ai urcat inca pe Fuji-Yama. Si sa constati ca fericirea nu se afla, poate, decat in clipa care zboara.


Descrierea cartilor e luata de pe http://www.libarariilehumatias.ro/

Spre rusinea mea nu am citit nimic de Kawabata insa dupa ce am citit descrierile imi pare ca nu trebuie ratat. Ar fi pacat. Eu incep cu Dansatoarea din Izu:)

miercuri, 16 iulie 2008

Arta comestibila

Navigand prin blogosfera romaneasca am avut placuta surpriza de a descoperi un blog nascut din ”disperarea de a avea ceva dulce si bun”. E posibil ca multi dintre voi sa fi auzit de “Fursecul mecanic”, dar daca nu aveti idee despre ce este vorba va voi explica pe scurt in ce consta initiativa.
In fiecare saptamana Dan( omul din spatele proiectului) va gati ceva bun si mai apoi il va trimite celor care isi exprima dorinta de a-l savura. Pentru a fi beneficiar trebuie doar sa trimiti un mail catre fursecul mecanic si sa argumentezi de ce ti-ar trimite tie si nu altcuiva preparatul saptamanii respective.
Lista de fursecuri de pana acum cuprinde :Chocolate Chip Cookies, Chunky Peanut, Butter Cookies, Bile de marzipan, Oatmeal Raisin Cookies si Muffins de ciocolata cu marzipan si nougat.

Fursecul 7 se anuntza cu tenta japoneza( ceva pe baza de matcha). Eu si Val suntem tare curioase cat de mult ne vor fi incantate papilele gustative.

V-am facut pofta? Intrati pe http://furseculmecanic.blogspot.com/ si convingeti-va singuri.

p.s.: cam asha credem noi ca va arata fursecul 7.

vineri, 11 iulie 2008

Ep. 4 Eiji Yoshikawa


Eiji Yoshikawa este unul dintre putinii scriitori japonezi premiati cu Medalia Culturala, cea mai inalta distinctie care poate fi acordata unui om de litere japonez.
Nascut intr-o familie de samurai in prefectura Kanagawa, Eiji a fost nevoit sa abandoneze scoala primara la varsta de 11 ani si sa munceasca; din cauza esecului in afaceri al tatalui sau. La varsta de 18 ani reuseste totusi sa se mute in Tokyo si incepe sa scrie sub pseudonimul de "Kijiro", castigand astfel premiul intai in cadrul unui concurs literar( primul sau premiu).Au urmat apoi: Ordinul Comorii Sacre si premiul Mainichi( primit chiar inainte de a muri, in 1962).
Pe scena literara a debutat cu romane de aventuri de mare succes, consacrindu-se apoi genului istoric prin Povestea clanului Heike si capodopera sa, Musashi.
La Editura Polirom au fost traduse romanele : Musashi si Taiko.
Taiko descrie perioada istorică din Japonia până la Bătălia de la Sekigahara iar romanul Musashi descrie perioada de după această bătălie şi are ca personaj principal celebrului samurai Miyamoto Musashi.

Opera:
Musashi
Taiko
The Heike Story: A Modern Translation of the Classic Tale of Love and War
Fragments of a Past: A memoir

p.s.: Un articol foarte interesant am gasit despre Taiko pe site-ul http://www.japanculture.ro/
(Linkul fiind: http://www.japanculture.ro/recomandare-taiko-eiji-yoshikawa/ )