azi la curs mi-am amintit o discutie mai veche cu o colega de birou. despre tautologie. definitia aici. da, este o greseala lingvistica. dar: este acceptata si se foloseste adesea. argumentul tautologic este expresiv, vioi si de foarte multe ori elibereaza de ridigitatea care apropie un text de limbajul de lemn. excesul de zel nu este totdeauna prolific, nu-i asa?
il inlocuiesc pe pruteanu? niea, ma duc sa ma culc!
Maine este ultima zi a festivalului Pasarela. Am ratat conferintele de la MNAR, dar mi-au placut expozitiile ( Omagiu Yves Saint Laurent si Eleganta Romaneasca- Colectia doamnei Adina Nanu). Ma atrage Coco avant Chanel de la Institutul Francez, sper sa-mi fac timp sa-l vad.
In afara proiectului, dar cu o inevitabila asociere, la MNAC in instalatia lui Dorin Stefan rochiile Doinei Levintza sunt expuse sub niste verze. Dubios. Indiferent de argumentul curatororului, varza tot varza ramane!
m-am lasat dusa de val in cele mai diverse directii de proiecte, de arta, de tot felul de creatii, aspiratii, dileme. credeam ca-mi pot inventa timp la nesfarsit si nu voi obosi, si n-am obosit. imping limita cumva fara sens si adun tot mai multe, as zice ca ma simt depasita, dar nu cred ca acesta este cel mai potrivit termen. cred in teoria din kill bill - omul traieste doar cand are ceva de facut, dar cand se aduna prea multe apare o intersectie nesemaforizata si prea aglomerata de trairi si un inevitabil blocaj: incotro?
Luni (1 iunie, ora 20) in seara de film documentar la Centrul Ceh va fi proiectat "Marele Jaf comunist". Facut in 2004, filmul recupereaza evenimentele din 1959 - respectiv marele jaf de la Banca Nationala urmate de capodopera lui Pintilie, "Reconstituirea" (film interzis dupa 3 saptamanani de la premiera). Eu zic ca merita!
Ieri seara m-am imbracat lejer, mi-am pus pantofii in picioare si am plecat spre MNAC. Vernisajul s-a numit "De la muratura la paranoia" si a fost gazduit la etajul 4 al muzeului. Bun...ajung acolo, aglomeratie mare, arunc un ochi in stanga, vad cateva manechine de plastic in rochii urate, trec mai departe. Ajung pe terasa, imi iau un suc si incep sa astept restul de oameni. Intr-un final ne strangem toate si incepem sa cautam un loc de odihnit picioarele. Gasim o masa si 3 scaune, dupa lungi cautari. Next- asteptam lansarea cartii (nu ca ma interesa in mod special). Pe la 8- 8 si ceva vad ca langa aparatura dj-ului (daca se poate numi asa) apare un domn imbracat in negru, aducand a ospatar ( probabil din cauza sortului). Aflu ca respectivul e Dorin Stefan, arhitect renumit al tarisoarei noastre. Amuzant individ, chiar mi-a placut mica prezentare a cartii, desi a fost cam prost organizata. Asta cred ca a fost singurul punct forte al vernisajului, daca excludem mancarea de care nu ne-am atins.
Inainte de prezentare am putut admira "expozitia", daca o putem numi asa. Se pare ca manechinele din plastic imbracate cu acele hidosenii de rochii erau parte din expozitie, plus ca aveau verze in loc de cap. Mirific. Urmatoarea parte din expozitie putea fi admirata pe un perete, mai precis reprezenta o proiectie a unui om vitruvian, succedata de alta proiectie cu multipli oameni vitruvieni, pentru ca mai apoi sa admiram niste castraveti miscatori urmati de oameni vituvieni in castraveti...a inteles cineva ceva? cam asta e ideea.
Si ultimul detaliu al vernisajului a fost reprezentat de cunoscutele borcane de muraturi, in interiorul carora era cate un pahar cu apa in care se scalda cate o cala. Asta mi-a placut intr-o oarecare masura.
Dupa mini prezentarea cartii am aflat ca suntem invitati la degustarea de preparate din varza=> inghesuiala.
Concluzia: prefer sa mananc varza acasa la mine, facuta de mama si condimentata de mine.
Mi s-a parut cam pierdere de timp tot evenimentul. Tind sa cred ca a fost mai mult un motiv pentru ca oamenii sa se revada si sa manance o varza calda:)
Astazi am cautat comunicatul de presa pentru a vedea ce trebuia sa inteleg din expozitie...poate sunt eu mai grea de cap. Am gasit si o explicatie...dar cu varza cum ramane?
" Muratura este legatura metaforica intre cartea de bucate, arhitectura si o “lege europeana” precum cea care reglementeaza dimensiunea castravetelui. Este prilej de reflectie asupra ideii de local, regional si global."(Dorin Stefan)
Vara asta promite mult la capitolul filme. Avem in meniu vreo 4 comedii romantice, 2 animatii, un musical si inca 2 comedii neromantice:) Am ales comediile pentru ca vara ele merg mai bine. Pentru drame si alte experimente stiintifico-futuriste rezerv toamna. In cautarea de filme de vazut am dat si peste un film de o stupizenie fantastica: Mega Shark vs. Giant Octopus=))) cu alte cuvinte avem un rechis mega si o caracatita gigant, oamenii le invrajbesc iar specimenele se lupta unul impotriva celuilalt. Oare cati vor urmari porcaria asta de film? eu n-am rezistat nici la trailer:-s
Baby on Board - pentru ca e cu Jerry O'Connell
Aliens in the Attic (2009)
e cu robert hoffman xoxo
NINE- un musical cu o distributie destul de buna.
Up- o comedie care promite destul.
The Ugly Truth- pentru ca e cu Gerard Butler si Katherine Heigl
Ghosts of Girlfriends Past( premiera la noi pe 29 mai)- de-abia astept.
Coraline pt ca seamana atat de mult cu alice( povestea mea favorita)
Marea mahmureală- pare o comedie buna...acum faza nashpa ar fi ca toate scenele amuzante sa fie cele din trailer si filmul sa fie o mare abureala.
The Proposal- imi era dor de o comedie cu Sandra Bullock la noi ajunge prin august
sâmbătă, 23 mai 2009
Sambata 30 mai, la sub_carturesti (Carturesti Verona), de la 12 la 21 poti alege din multitudinea de magazine ale artistilor locali: gentute, jucarioare, plushuri, rochite, cutiute muzicale, agende si jurnale impletite, ceasuri, portofele tricotate, brose, flori crosetate, palarii si multe altele. Intrarea este 15RON si include o plasuta handmade colorata plina cu cate un numar al revistelor The One si Ce se intampla Doctore si vouchere de reducere Sucita Handmade Goodies, fiecare al 10 vizitator primeste brose handmade cadou, toti vizitatorii vor fi serviti cu ceai si prajiturele si vor putea fi rasplatiti de promoterii din locatie pentru originalitate si stil.. Petrecerea: Sambata 30 mai la club control - Strada Academiei nr.19 (intrarea prin Pasajul Victoria, dinspre Facultatea de Arhitectura) incepand cu ora 21. Intrarea se va face pe baza biletului sau legitimatiei de la Targ cu Talc.
Pare interesant. Eu ma voi duce pentru ceai si prajiturele:))
Si ca sa nu va plictisiti in timp ce citit adaugati si o melodie de weekend: Alexandrina- Femei dietetice( varianta noua suna chiar foarte bine, la mine e pe repeat).
Pe Ray Caesar l-am descoperit in cautarile mele dupa creatiile lui Mark Ryden. La inceput lucrarile lor imi pareau ca seamana izbitor, insa treptat m-am prins ca temele abordate difera mult, desi initial aveam tendinta sa ii confund.
Diferentele:
-Ray face totul 3D pe calculator, in timp ce Mark picteaza in ulei;
-Ray deseneaza visele copiilor bolnavi, Mark pe cele ale copiilor sanatosi
-Picturile lui Mark iti incanta ochiul prin scenele fantasmagorice usor ciudate, pe cand Ray iti agreseaza privirea cu imagini sadice, chiar perverse.
Cert e ca Ray este unul dintre cei mai mari artisti digitali ai momentului, alaturandu-se miscarii denumite Suprarealism Pop.
Caut de ani si ani un restaurant imaginar, pe care il vizulalizez perfect. Intr-un parc, poate in Parcul Carol sau undeva in zona, amenajat intr-o casa neoromaneasca, veche, usor darapanata. Cum urci scarile sa se auda, usor, hit-uri oldies, romanesti… Muzica buna, sau proasta nu stiu exact. Mesele sa fie rotunde, din fier, cu fete de masa din bumbac, curate, dar vizibil folosite : arse cu tigarea, pete de vin rosu care n-au iesit la spalat… Mancare romaneasca si vin de casa. Dulce si tare. Un restaurant pentru ore melancolice, cu lumina difuza si muzica de depanat amintiri. Un spatiu fara pretentii, fara nimic sofisticat. Simt ca rezonez intr-un mod ludic cu acest tip de restaurant, cu acest tip de muzica, cu alt mod de viata. Regasesc un fel de melancolie nedefinita cand imi amintesc imaginea acestui spatiu imaginar. Un spatiul care vine din alta epoca, un spatiu care cere pantofi cu toc, bot rotund si rochii inflorate din materiale usoare. Pe undeva boem, dar in sensul autentic al cuvantului. As vrea o teleportare in timp, printre cafenele si terasele din Belle Epoque. M-as intoarce in epoca strazilor pavate cu lemn, a trasurilor si umbrelelor de soare, a muzicii de suflet si a zambelelor sincere. Macar cateva ore…
"In cadrul eforturilor indelungate de a creste numarul de donatori voluntari de sange, Federatia Asociatiilor Studentilor in Medicina din Romania (FASMR), in colaborare cu Centrele de Transfuzie Sanguina din Bucuresti, Craiova, Sibiu, Iasi, Timisoara si Cluj-Napoca, organizeaza in perioada 18-22 mai 2009 o ampla campanie nationala de donare benevola de sange, desfasurat? sub sloganul "Doneaza Sange! Fii Erou!" .
Din 18 pana in 22 mai, tinerii romani cu un simt crescut al responsabilitatii au ocazia de a-si ajuta concetatenii ce necesita transfuzii sanguine, precum victimele accidentelor, cei ce sufera operatii dificile si cei ce necesita tratamente impotriva cancerului, pentru a enumera doar cativa dintre beneficiarii actului umanitar depus de donatori.
Asumandu-si un maxim de interes asupra sanatatii donatorilor, Centrele de Transfuzie Sanguina pun la dispozitie organizatorilor cadre medicale specialiste in domeniu, ce vor respecta normele internationale de igiena in timpul actului de donare. Ca masura de siguranta pentru pacientii din spitale ce vor beneficia de produsele prelevate, se vor efectua o serie de teste in laboratoare de specialitate pentru a exclude eventuala transmitere a unei boli prin transfuzie. In cazul in care donatorul sufera de o boala transmisibila, acesta va fi informat asupra starii lui de sanatate.
Campania de donare benevola se va desfasura in perioada 18-22 mai 2009, in urmatoarele locatii:
Bucuresti - UMF "Carol Davila" (Holul de Onoare), Bdul. Eroii Sanitari nr. 8 - orele 9-15.
Cluj-Napoca - Centrul de Transfuzie Cluj, Str. Nicolae Balcescu nr.18 - orele 8:30-12:30.
Sibiu - Centrul de Transfuzie Sibiu, Bdul. Corneliu Coposu nr. 2-4 - orele 8-12.
Iasi - Centrul de Transfuzie Iasi, Str. Nicolae Balcescu nr. 21 - orele 8:30-13:30.
Timisoara - Centrul de Transfuzie Timisoara, Str. Martir Marius Ciopec nr.1 - orele 9-13.
Craiova - Centrul de Transfuzie Craiova, (in curtea Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova) Str.Tabaci nr. 1 si Dispensarul pentru Studenti Str. Campia Islaz nr. 54 - orele 8:30-12."
Cred ca ieri a fost cea mai plina zi de pana acum. Asta s-a datorat si noptii muzeelor dar si dorintei de a face cat mai multe intr-o perioada scurta de timp. Imi facusem cu o zi inainte progamul probabil, imi notasem chiar si orele corespunzatoare fiecarui "eveniment", lucru pe care foarte rar il fac. Nu sunt o persoana foarte calculata si de obicei abandonez prea repede o chestie daca nu-mi iese din prima. Obiectivul: vizitarea a 2-3 muzee. Ne-am strans cateva oamene( oana, irina, ramona si eu), am adunat altele de pe drum( iulia+vreo 5) si purcedem spre MNAR. Stupoare...o coada imensa la care nici daca ma plateai nu stateam. Cred ca as putea vizita mnar-ul si in alta zi...nu-i panica. Urmatoarea oprire: Muzeul Naţional „George Enescu”. Caldura mare mon cher...sufocanta chiar. Am remarcat boltile superbe dar si aglomeratia de pitzipoance, cocalari si vanzatoare de seminte. Trecem peste replicile : "Uite cata pianu fah" si incep sa caut o adiere de aer, evitand sa ies afara. Al doilea muzeu pe lista: Muzeul Naţional al Literaturii Române, unde a fost o frumoasa camera dedicata lui Ionescu, cu scaune intoarse pe care erau lipite litere ce formau cuvantul Ionescu, cu foi infatisand scaune, prinse pe o sfoara, cu ecrane pe care puteai urmari filmulete si alte chestii nteresante, desi acestea erau acaparate de cocalarimea iesita la muzeu apasand disperata pe butoanele saracului aparat. A 3-a oprire: Anaid Art Gallery, cu expozitia "Nu am crezut niciodată că vei pleca vara". Desi relativ mica, expozitia a reusit sa imi faca o impresie buna, facandu-ma sa ma simt oarecum familiara cu spatiul. Atmosfera a fost intretinuta de muzica buna si veche de pe fundal, dar si de micile artificii care au completat expozitia. Aceste artificii au fost reprezentate de metoda inedita de a picta o parte din tablouri, apelandu-se la negative. Mai pe scurt: daca aveai un telefon/aparat foto si il setai pe modul de fotografiere "negativ", puteai vedea cum ar fi aratat tabloul daca ar fi fost pictat in culorile normale corespunzatoare elementelor respective.
As fi vrut apoi sa mergem la MNAC, insa era foarte aglomerat, plus ca era deja 2 si ceva. Am aterizat la o terasa pe Lipscani pentru ca mai apoi fiecare sa aterizeze la resedinta personala.
Concluzie: nu cred ca voi merge la urmatoarea noapte a muzeelor la muzee, ci doar la galerii. Imi pare totusi rau ca n-am fost la Galeria ArtSociety. Poate reusesc luna asta.
Site-ul oficial al proiectului este http://www.schimbdefilme.ro/ Sunt intalniri in care ne adunam si povestim despre filme, despre actori, despre seriale, despre premii si festivaluri, despre tot ce ne trece prin cap. In plan secund, la aceste intalniri se realizeaza si un schimb de filme. Filme originale, pe DVD. Participantii aduc cate un film din colectia lor si il ofera la schimb altor participanti.
In data de 17 mai va avea loc intalnirea in Bucuresti, in Control Club - de la ora 18 .
Cine doreste sa participa la intalnirea “Schimb de filme” poate veni direct, fara confirmare (ne vedem acolo), insa pentru o mai buna organizare, va rugam sa va inscrieti in paginile create pe invita.ro sau sa lasati comentarii aici sau pe blogul oficial al proiectului . Bucuresti : http://invita.ro/organizer/mihaiceuca/event4240767650-Schimb-De-Filme/
sursa: tvblog.ro
p.s.: sper sa ne vedem acolo
luni, 11 mai 2009
Dedicata celor care isi amintesc de existenta mea atunci cand nu e cazul, celor care nu mi-au inapoiat "De veghe in lanul de secara"( tineam la cartea aia) si celor care afirma ca imi sunt prieteni, insa nu-si amintesc ziua mea de nastere.
Mona Lisa goes Space, e o cretinitate de experiment artistic contemporan pe care mi l-am sters din minte in totalitate. Incerc sa ma mobilizez sa scriu un eseu despre un artist contemporan. Ma gandesc, ma razgandesc si evident ma opresc la Dan Perjovschi. Asa ca am inceput sa recitesc ici-colo fel de fel de chestii tiparite de el, prin carti, reviste, site-uri. Intr-un articol din Idea, Perjo aminteste de acest proiect. Bienala de la Venetia, 2005. M-a umflat rasul cand am citit ca nu vrea sa retina numele artistului. Eu as vrea, dar sigur nici de data asta n-o sa pot. Acest dement s-a gandit sa faca o Mona Lisa pop-art si s-o trimita in spatiu. Nu vreau sa incerc sa ma gandesc ce a fost in mintea lui cand a copt acest experiment. Cred ca a facut-o pur si simplu. Oricum, pentru amuzament, e interesant.
Trebuie sa cititi si viziunea lui Dan Perjovschi despre acest experiment. Parerea lui, chiar este memorabila:
“Un artist al lumii trecatoare” surprinde istoria personala a unui pictor ajuns la varsta secectutii. Este interesant cum istoria unui individ se poate suprapune perfect pe istoria timpului sau, pe dramele si implinirile momentului istoric pe care il traieste.Ono Masuji este oglina Japoniei din jurul celui de-al doilea razboi mondial. Timpul prezent – predominant in care - este plasat intr-un moment tragic pentru japonezi: 1949. Patru ani de la bombardamentele atomice de la Hiroshima si Nagasaki. Groaza prin care a trecut Japonia in acele momente este resimtita din dialoguri, atitudini personale sau descrieri indirect ale orasului. Artistii numai pot picta gheise, ciresi infloriti si evantaie. Imaginea idilica si exotica a Japoniei 1900 sau din avangarda, care i-a fascinate pe Europeni, este complet distrusa dupa razboi. Nu stiu cati si-au pus problema, ca oamenii care au trecut prin acele momente poate nu s-au recuperate niciodata. Intr-un cotext istoric atat de cumplit, scriitorul japonez contemporan - Kazuo Ishiguro- plaseaza viata unui artist, la randul lui afectat de schimbarile sociale si de mentalitate. Ono Masuji este expresia Japoniei marcata de razboi, cu drame, melancolii dar si cu un forta de a merge mai departe. Cazut in dizgratie dupa razboi, Masuji isi analizeaza cu fruntea sus etapele existentei, isi constientizeaza valoarea – acum trecuta - si preda cu icredere si mandrie stafeta generatiei tinere.
Este un roman captivant si trist pe care l-am citit pe nerasuflate. L-am cumparat pentru ca m-a atras imaginea de pe coperta. Dintotdeauna m-am simtit atrasa de stamptele japoneze. Kitagawa Utamaro (1753-1806) fascineaza prin supletea desenului, si delicatetea personajelor.
Vincent Van Gogh(1853-1890) a fost un individ ciudat, despresiv si siguratic, motiv pentru care in jurul lui s-au creeat o serie de legende. Din sutele de tablouri pe care le-a pictat, in timpul vietii, nu a reusit sa vanda nici unul. Abia cu cateva luni inaintea mortii, Theo –fratele sau- a reusit sa-i vanda o lucrare. Nu se stie nici pana acum daca Theo a vandut intr-adevar un tablou sau a incercat sa-si incurajeze fratele Un destin blestemat. Cea mai ciudata legenda creeata in jurul artistului postimpresionist vine dintr-un incident real: pictorul si-a taiat o ureche. Mai mult: s-a reprezentat in cateva autoportrete cu urechea bandajata. Gestul in sine pare sinistru. Una dintre legendele care au ajuns pana la noi spune ca pictorul olandez s-a auto-mutilat pentru a-i darui urechea, in semn de recunostiinta, unei prostituate. O alta, pana acum considerata varianta oficiala a povestii, explica episodul printr-un aces de furie pe care Van Gogh l-a avut in urma unui scandal cu amicul sau, Paul Gauguin (1848-1903). Aceasta varianta apare si in memoriile artistului francez, care sustine ca s-a certat cu van Gogh din "motive artistice", cearta a degenerat si van Gogh si-a taiat urechea stanga. Prietenia dintre Vincent van Gogh si Paul Gauguin a devenit sursa unor foarte interesante controverse. La 119 ani de la moartea artistului, povestea careia van Gogh ii datoareaza o buna parte din faima, a revenit in atentia publicului. Istoricii de arta germani, Hans Kaufmann si Rita Wildegans, dupa 10 ani de cercetare, au publicat o lucrare in care sustin ca Paul Gauguin si-a mutilat amicul. In seara de 23 decembrie 1888, cei doi artisti s-au certat pentru o femeie, Rachel, in fata unui bordel din Arles. Gauguin s-a atacat amicul cu o sabie. Vincent van Gogh, a luat vina asupra lui, doar pentru a-si proteja prietenul de cosecintele legale ale acestei fapte si pentru a-l determina sa ramana in continuare in "casuta galbena" de la Arles unde pictau de cateva luni impreuna.
Legenda merge mai departe. Curatorii de la Muzeul Van Gogh din Amsterdam sustin in continuare ideea auto-mutilarii. Totusi, cercetarea celor doi istorici de arta germani de la universitatea din Hamburg, publicata recent in volumul "Urechea lui Van Gogh. Paul Gauguin si pactul tacerii", cuprinde documente din arhiva politiei, marturii si corespondenta lui van Gogh. In schimb, sinuciderea lui Van Gogh si problemele cu nervii pe care le suferea sustin posibilitatea unei auto-mutilari.
Lumea picturilor lui Mark Ryden este deopotriva fascinanta si infricosatoare. Recent, rasfoind un album cu lucrari de-ale lui mi-am dat seama ca opera lui Ryden nu va inceta niciodata sa ma atraga. E ca un drog: incepi sa visezi si scufunzi tot mai mult in trip-urile ametitoare. Se asambleaza cele mai ciudate ganduri, simboluri intr-o joaca care impinge limitele realitatii. Cu cat vad mai multe lucari vreau sa alfu mai multe despre artist, vreau sa patrund tot mai adanc in imaginarul lui fantastic. Lumea suprarealista - redata in contraste cromatice puternice si foarte vii cu nunate si texturi de renastere si baroc intr-o compozitie clasica - impleteste ca intr-un cosmar realitatea cu visul. Fastasticul, dus la paroxism parca s-ar desprinde din romanele lui Boris Vian sau chiar Matthew Gregory Lewis.
Azi am primit un mail, cu cea mai buna veste din acest an: Leonard Cohen din nou la Bucuresti. Inca nu mi-am revenit din urlat si tzopait! Abia astept sa se faca 4 septembrie!
"Bucuresti, 4 mai – Leonard Cohen revine la Bucuresti. Pe 4 septembrie, in Piata Constitutiei, trubadurul angoaselor canta din nou pentru suflete, intr-un spectacol-eveniment organizat de Events.
Desi se vinde ca elitism pentru mase, muzica lui Cohen nu e pentru oricine. „Pretutindeni exista cate o crapatura, si pe acolo patrunde lumina” spunea artistul canadian, referindu-se la una din cele mai celebre piese ale sale, “Anthem”. Muzica lui Cohen este lumina si intuneric in acelasi timp.
In toamna anului trecut, artistul canadian si-a serbat ziua de nastere in aplauzele celor 10 000 de fani romani veniti sa-l vada pe Stadionul Arcul de Triumf, intr-un concert special. Atunci, biletele scoase in vanzare s-au epuizat rapid, lasand multi doritori fara posibilitatea de a asista la eveniment. „Iata de ce am facut toate demersurile pentru a asigura publicului roman un spectacol si in a doua parte a turneului international al lui Leonard Cohen. Locatia a fost aleasa astfel incat sa asigure o capacitate suficienta, care sa satisfaca cererea de bilete atat din partea celor care nu au mai reusit sa prinda un bilet anul trecut, cat si pentru cei care vor sa retraiasca emotiile de atunci” afirma Sorina Burlacu, Director General Events.
In 2008, dupa 15 ani de absenta de pe scene, primul turneu international al lui Leonard Cohen a avut peste 700 000 de spectatori pe toate continentele si s-a bucurat de aplauze fulminante din partea criticilor. Tot anul trecut, Leonard Cohen a fost inclus oficial in Rock and Roll Hall of Fame din New York, odata cu Madonna, John Mellencamp, The Dave Clark Five si The Ventures.
La sfarsitul lui martie 2009, Cohen a lansat albumul “Live in London” care contine 25 de piese din spectacolul sustinut in 2008 pe faimosul stadion londonez O2 Arena. De la "Suzanne" la "Dance Me To The End of Love" si "Hallelujah", “Live in London” contine piesele memorabile care i-au adus lui Cohen reputatia legendara de care se bucura astazi.
Biletele se vor pune in vanzare incepand cu data de 5 mai doar pe site-ul www.ticketpoint.ro, iar incepand cu data de 6 mai si prin intermediul site-urilor www.eventim.ro, www.bilete.ro, www.blt.ro, precum si la Sala Palatului, in reteaua magazinelor Diverta si la punctele de vanzare Eventim din reteaua magazinelor Germanos. Preţurile biletelor (toate cu locuri) variaza in functie de categorie: 124 RON, 248 RON si 399 RON."
Am reusit ieri sa vad in sfarsit ultimele 2 episoade din Fringe. Serialul asta devine mai bun pe episod ce trece. Cred ca e cel mai bun serial ever. Ultimul episod e miercuri...o sa-mi fie asa dor pana la sezonul 2...
De cateva luni tot citesc articole interesante de si despre artista de origine australiana, Hazel Dooney si imi propun sa povestesc cate ceva despre ea pe blog, dar, mereu uit. Femeia asta imi place si ma intriga in acelasi timp. Imi place pentru ca are talent si este foarte creativa (si activa in acelasi timp). Lucreaza enorm, se implica in foarte multe proiecte interesante (cum ar fi expeditia in Autralia impreuna cu un grup de artisti cunoscuti (mai putin in Romania), din care a rezultat documentarul “The view from here”) Dar, ma intriga- ma irita chiar- pentru ca in ultima vreme se inscrie intr-o line pop, foarte comerciala si depasita. A avut o perioada, in urma cu cativa ani in care a lucrat cu totul alteceva, mult mai cerebral, inspirata putin de Egon Schiele sau Oscar Kokoschka. Lucrari puternice si bine-realizate. A plecat de la pop, a evoluat intr-o linie problematica, dificila si s-a intors la pop... E tanara si experimenteaza, dar nu-mi plac experimentele in linia pop. Desi intotdeauna mi-a placut Pop-Art-ul, cred ca ar trebui depasit, lasat acolo. Cam incep sa ma satur...
Blog-ul ei in schimb, este foarte interesant. Merita sa va faceti timp si sa cititi despre lucrurile care o preocupa pe Hazel Dooney cand nu lucreaza. Click HERE.
Primul an in care am renuntat sa ma prefac ca am motive sa sarbatoresc 1 mai muncitoresc prin Vama sau la un gratar cu prietenii. Incep sa refuz treptat, tot mai multe lucruri care-mi displac, sau al caror sens nu ma reprezinta. Printre ele se numara aceasta sarbatoare cu origini socialiste, muncitoresti. Prin educatie am devenit o anti-socialista/comunista convinsa, cu gandire de drepata. Ziua de 1 mai avea o importanta propagandistica uriasa, oamenii erau oblicati sa iasa-n strada, sa manifeste pentru un regim pe care, in interior, majoritatea il blamau. Dupa Revolutie, 1 mai a devenit o sarbatoare fara continut, pe care romanii o tin din dorinta (atat de caracteristica noua) de-a sta degeaba inca o zi. Nu vreau sa ma conformez, nu vreau sa stau degeaba de 1 mai muncitoresc! Desi mi-e dor de Vama, mi-e foarte dor de mare…
Ted Crisp (Jay Harrington) este seful departamentului de cercetare si testare al companiei Veridian Dynamics. Pe plan personal Ted nu este implicat in nicio relatie stabila (ocazional mai trece sefa prin biroul sau) si are o fetita absolut adorabila (genul blondina cu par cret). Actiunea serialului se desfasoara in interiorul departamentului mai sus amintit, acesta incluzand biroul lui Ted, birourile angajatilor si laboratorul de testare al produselor nou inventate.
Serialul e difuzat de postul de televiziune ABC, responsabil si de serialele Grey`s Anatomy si Private Practice. Cel fara de care Ted nu ar fi existat se numeste Victor Fresco (My Name Is Earl, Andy Richter Controls the Universe- am citit pe diferite site-uri ca ar semana foarte mult cu acest serial) si este producatorul executiv al seriei. Ca personaje, nu avem multe nume de tinut minte: Veronica, Ted, Linda, Phil si Lem.
Veronica Palmer (Portia de Rossi) este sefa lui Ted, genul de femeie rigida si lipsita de constiinta. Mi s-a parut putin prea fortata, desi rolul e de a fi fortata. Cum nu ii place sa interactioneze prea mult cu angajatii, ea apeleaza la Ted pentru a transmite dorintele mai marilor companiei. Momentan nu m-a impresionat prea mult prestatia actoriceasca a Portiei, asa ca inca nu ma pronunt daca imi place sau nu.
Linda Zwordling (Andrea Anders) este subalterna lui Ted, dar si posibila noua legatura amoroasa a acestuia. Intre ei se pare ca ar fi o atractie (desi eu nu vad nicio chimie intre cei doi), intrucat intr-un moment de tensiune isi dezvaluie partial sentimentele (se tin de manute).
Phil Mymen (Jonathan Slavin) este cercetatorul alb, iar Lem Hewitt (Malcolm Barrett) este cercetatorul negru. Ei fac un duo reusit, asigurand mare parte din umorul serialului.
La Veridian Dynamics nimic nu este imposibil… in principiu. De la dovleci folositi pe post de arme de distrugere in masa (iar mi s-a facut pofta de placinta cu dovleac), pana la criogenarea unui membru din echipa, mai marii companiei vor sa revolutioneze ce se mai poate revolutiona. De ce? Pentru ca au cu ce. Farmecul serialului il reprezinta comicul situatiilor (unele chiar stupide) si replicile cvasiamuzante.
Nu prea am inteles care e rolul lui Ted in toata povestea asta. Da, stiu, o sa imi spuneti ca e seful departamentului bla bla bla. Da, dar ce face mai exact? Din pilot se intelege ca e un fel telefon fara fir. Veronica ii susoteste ceva la ureche, iar el se duce si da vestea mai departe. Mai bine ramanea saracul Jay in Private Practice, rolul de medic i se potrivea mult mai bine.
Subiectul primului episod: teste si iar teste. Pentru inceput, Veronica vine cu o bucatica de material negru si il intreaba pe Ted ce poate face cu ea. Raspunsul: scaune. Nu v-ati fi gandit la asta, nu? Ei bine, cercetatorii companiei nu au facut orice fel de scaune, ci scaune ce dau mancarimi. Nu am vazut eu ce legatura are tipul de material din care sunt facute scaunele cu confortul, dar fie. Parea oarecum stupid cum oamenii aia se frecau de scaune, de parca materialul ar fi fost in contact direct cu pielea, provocandu-le mancarimi. A mai fost si ideea cu dovleacul pe post de arma mortala, dar nu s-a prea discutat mult pe tema asta.
Urmatorul proiect: criogenarea umana. De ce? Sa vedem daca se poate. Cercetatorul ales pentru a fi criogenat timp de un an a fost Phil. Toata povestea cu Phil mi-a amintit de pilotul serialului Futurama (poate de acolo s-au si inspirat), iar fata lui Phil dupa criogenarea m-a dus cu gandul la “Tipatul” lui Munch. Cum lucrurile bune nu tin mult, nici criogenarea lui Phil nu dureaza mai mult de trei zile. A patra zi, cei responsabili de transportul containerul in subsol fac o greseala, iar Phil revine la viata. El ramane cu o sechela (din senin se apuca si tipa, tare tata, sa-l auda toti) asa ca este propus spre concediere. Episodul se termina prin refuzul lui Ted de a-l concedia pe Phil.
A fost un episod concentrat si usor amuzant. Urmatoarele episoade au fost mult mai bune, dar asta ramane si la aprecierea voastra.
Va las mai jos cateva fraze gasite pe site-ul postului ABC, legate de serial: * Veridian Dynamics. Making your world better. Whether you want us to or not. * “Sciencevation” is copyrighted term. We’ve also copyrighted the terms “innoscience” and “Scinnovationience.”
DID YOU KNOW…
• Our company has 532,972 and 1/2 employees? That’s right, we created half an employee as an experiment — a successful experiment! • Veridian plans to be a leader for future generations, which is why many of our employees are children. • Our blueberry toaster waffles were originally created as insulation. • Veridian Dynamics is at the forefront of feminist issues. Before we started dumping waste in the oceans only fifty percent of fish had female genitalia. Now it’s up to eighty-five! • We can manufacture a car that gets 200 miles to the gallon. And we will begin production on the very next day after the world runs out of oil. • Over half our employees work in the legal department. So don’t even think about suing us. We’re looking at you, guy with no face who used that shampoo we recalled. • Our robot servants are programmed to not be dangerous. But that doesn’t mean they aren’t. Please don’t taunt our robot servants. • Our logo is supposed to be a duck? The artist who designed it said that’s how he sees a duck. He no longer works for us. • We invented that thing you use when you need to do stuff. No, not that thing… Yes, that one.
Finalul de sezon a fost amanat pe saptamana viitoare din cauza speechului tinut de Obama, informatie aflata de pe tvblog.ro Pentru comentarii accesati http://www.tvblog.ro/better-off-ted-1x01-pilot/ . Acolo veti gasi recenzia episodului 2 si sper ca si a urmatoarelor cat mai curand. Un student mai trebuie si sa invete. In speranta ca poate ii veti da o shansa, las jos promo-ul primului episod. Cred ca se poate viziona si pe youtube, pe bucati.
Simt in aerul de sfarsit de primavara, nevoia unei schimbari. Parfum, garderoba... Parfumul e simplu. Trecerea spre vara miroase a Alien. Everyday... Alien, each night Angel. Thierry Mugler este leitmotiv-ul lunii mai! Cat despre moda… Vad luna mai ca pe o invazie cromatica. Rochii cat mai feminine, elegante si multicolore. Sunt zile in care il citez pe Henry Ford: orice culoare, negre sa fie!
Pe Ray Caesar l-am descoperit in cautarile mele dupa creatiile lui Mark Ryden. La inceput lucrarile lor imi pareau ca seamana izbitor, insa treptat m-am prins ca temele abordate difera mult, desi initial aveam tendinta sa ii confund.
"Sintem doar niste copii batrini care mai au atit de multe de invatat si atit de multe de trait"
Cred ca ieri a fost cea mai plina zi de pana acum. Asta s-a datorat si noptii muzeelor dar si dorintei de a face cat mai multe intr-o perioada scurta de timp.
Al doilea muzeu pe lista: Muzeul Naţional al Literaturii Române, unde a fost o frumoasa camera dedicata lui Ionescu, cu scaune intoarse pe care erau lipite litere ce formau cuvantul Ionescu, cu foi infatisand scaune, prinse pe o sfoara, cu ecrane pe care puteai urmari filmulete si alte chestii nteresante, desi acestea erau acaparate de cocalarimea iesita la muzeu apasand disperata pe butoanele saracului aparat. 
As vrea sa vad o expozitie Mark Ryden...
