Am terminat inca un roman interesant. Captivant si bun. Tema este aparent banala: o femeie nesatifsacuta de un sot prea rigid, prea contectat in munca, se refugiaza in bratele unui alt barbat, un scriitor ateu, boem, bolnav. Graham Greene creeaza in "Sfarsitul unei iubiri" un triungi amoros in care sentimentele cele mai puternice se amesteca, se diluaza, cresc, descresc ca intr-un carusel care se invarteste cu 100 km/s. Iubirea este aproape malefica: aduce moarte, ura, suferinta. Iubirea si ura merg pe acelasi drum, se inlocuiesc reciproc in fiecare moment. Secundele linistite sunt umplute de iubire, dar urmarile unei aparente linisti se apropie de agonie. "Sfarsitul unei iubiri" este sfarsitul unei vieti, este un drum spre catafalc in care Dumnezeu joaca rolul personajului negativ care limiteaza omul subjugandu-i constiinta. Graham Greene reuseste prin acest roman atat de simplu si sensibil sa ofere cititorului o incursiune intr-un suflet zbuciumat, nelinistit, caruia necredinta ii umbreste si limiteaza existenta. Chiar daca nici o sencunda scriitorul nu explica importanta credintei in Dumnezeu, cand inchizi aceasta carte intelegi limitele si neputinta oamenilor. Carora doar o credinta puternica le poate aduce pace. Iubirea umana ravaseste, chinuie, distruge. Iubirea pentru Dumnezeu este nobila, linistitoare si singurul sentiment capabil sa dea incredere si forta omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu