In Comunismul a murit dar spiritul a ramas in tara am criticat pe blog artistii care se "inspira" din comunism, la modul general. Mi-a fost reprosat, pe buna dreptate, faptul ca sunt oameni - trecuti prin comunism, marcati de societatea si evenimentele din acea perioada care trebuie sa vorbeasca. Oameni care, bineinteles, nu pot fi inclusi in categoria celor care au alunecat intr-un trend facil si de prost-gust. Bineinteles ca nu m-am referit la Dan Perjovschi, Herta Muller, Ion Grigorescu etc. Acesti artistii, si altii din generatia lor au ce sa povesteasca din comunism, nu pot sa uite si sa treaca pur si simplu mai departe. Comunismul va ramane pentru totdeauna o perioada din istoria romanilor pe care trebuie s-o cunostem si sa ne-o asumam. Nu imi place, dar niciodata nu voi putea sustine ca e deplasat sau facil sa discuti despre comunism in cazul celor care au trait in comunism! Revenind la textul anterior de pe blog: nu faptul ca se vorbeste despre comunism ma deranjeaza ci varsta celor care o fac. Tineri care aveau 4-5-6 ani la Revolutie, care isi amintesc... ce? Noi nu am fost pionieri, nu i-am dat flori lui Ceausescu si parintii nostrii nu ne-au dat portocale doar de Craciun. Pentru ca... cei care au acum sub 25 de ani nu au de unde sa aiba amintiri din comunism. De aici cred cu tarie ca s-a format un trend facil, tocmai pentru ca fondul este nul.
Si daca Warhol a avut succes cu Mao-pop, Ceausescu-pop in anii 2009 n-are ce sa caute. Pentru ca pop-art-ul a trecut, iar Ceausescu nu poate si nu trebuie sa devina un icon al lumii contemporane. Pentru ca imaginea lui Ceausescu este intiparita artificial pe retina tinerilor care-l descriu. N-a fost multicolor, nu poate sa ne inveseleasca, si nu e normal sa ne zambeasca saptamanal pe peretii galeriilor de arta contemporana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu