joi, 12 noiembrie 2009

Reality Killed the Video Star


Azi am avut o zi de tot kktul, as vrea sa o pun pe seama zilei fatidice de miercuri, insa parca nu mai tine faza asta. Mi-e dor de 360, acolo imi varsam oful mai usor, scriam mai mult (multe prostii de obicei), nu analizam de doua ori inainte sa scriu si chiar puneam poze frumoase cand ma apuca.
Sunt constienta ca uneori am gusturile muzicale ale unei pustoaice de 16 ani (ieri imi placea pixie lott) dar pun asta pe dualitatea zodiei. SIncer nu mi-as fi dorit sa ma nasc iarna, e si asa destul de greu sa suport ziua copilului, dar sa se fi suprapus cu sarbatorile...horror.
Aseara am butonat telecomanda si am dat peste Robbie, si m-a obsedat melodia pe care o canta, imi pare atat de cunoscuta...am fredonat-o toata ziua si tot nu-mi dau seama de ce mi se pare atat de cunoscuta.
Sa revin totusi la ziua de kkt:
1.la spital am dat peste cine speram sa nu mai vad in viata de student;
2. ma incomodeaza la culme noii ochelari
3. am patit o faza de rahat dar prefer sa nu o povestesc.



God gave me the sunshine,
Then showed me my lifeline
I was told it was all mine,
Then I got laid on a ley line
What a day, what a day,

All we’ve ever wanted
Is to look good naked
Hope that someone can take it
God save me rejection
From my reflection,
I want perfection

2 comentarii:

Adi spunea...

hai, zi-ne de 1 si 3.

faza de rahat & viata de student :)

si vrem poza cu noii ochelari

Crina spunea...

faza de rahat e prea de rahat pentru a putea fi spusa ( sa spunem ca eu sunt aia ciudata si nu restul:)) iar aia cu viata de student...pai am avut in anu 1 o asistenta isterica si retarda care m-a enervat cat nu m-au enervat alti profi pana atunci. Ieri am aflat ca e lucreaza in acelasi spital unde facem noi practica.
ochelarii sunt cam prea roz pentru a fi pusi pe blog:))