Sfarsitul unei iubiri

Am terminat inca un roman interesant. Captivant si bun. Tema este aparent banala: o femeie nesatifsacuta de un sot prea rigid, prea contectat in munca, se refugiaza in bratele unui alt barbat, un scriitor ateu, boem, bolnav. Graham Greene creeaza in "Sfarsitul unei iubiri" un triungi amoros in care sentimentele cele mai puternice se amesteca, se diluaza, cresc, descresc ca intr-un carusel care se invarteste cu 100 km/s. Iubirea este aproape malefica: aduce moarte, ura, suferinta. Iubirea si ura merg pe acelasi drum, se inlocuiesc reciproc in fiecare moment. Secundele linistite sunt umplute de iubire, dar urmarile unei aparente linisti se apropie de agonie. "Sfarsitul unei iubiri" este sfarsitul unei vieti, este un drum spre catafalc in care Dumnezeu joaca rolul personajului negativ care limiteaza omul subjugandu-i constiinta. Graham Greene reuseste prin acest roman atat de simplu si sensibil sa ofere cititorului o incursiune intr-un suflet zbuciumat, nelinistit, caruia necredinta ii umbreste si limiteaza existenta. Chiar daca nici o sencunda scriitorul nu explica importanta credintei in Dumnezeu, cand inchizi aceasta carte intelegi limitele si neputinta oamenilor. Carora doar o credinta puternica le poate aduce pace. Iubirea umana ravaseste, chinuie, distruge. Iubirea pentru Dumnezeu este nobila, linistitoare si singurul sentiment capabil sa dea incredere si forta omului.

October, remeber, december - vazut, placut

Joi seara am lasat toate grijile pe birou si am plecat spre Anaid. Acolo urma sa intalnesc multi cunoscuti, oameni pe care am ajuns sa-i vad numai cu ocazia vernisajelor. Am facut o vizitare de inceput a galeriei, privind cu interes creatiile unor artisti contemporani talentati. Unii sunt la inceput, altii au mai fost expusi tot la Anaid, pe altii i-am vazut si prin alte parti.
De cei trei sugari imensi m-am indragosit pe loc, ala micu` de mai sus fiind preferatul meu. Mi-a placut si Tara, desi pana acum nu ma obosisem sa ma uit atent la creatiile lui; dar mi-a placut si Boldea, desi atmosfera schitata era cam sumbra.
Am socializat putin (corect ar fi mai deloc), am ciocnit un pahar de vin/sampanie (cred ca era vin, dar cine mai stie), am sorbit dintr-un vogue mentolat, am revazut galeria, iar pe la 22 m-am tirat usor spre casa, ofuscata ca maine trebuie sa ma trezesc la 6 jumatate.
Expozitia e deschisa pana pe 19 decembrie, asa ca nu e cazul sa o ratati.

In asteptarea lui Alice

Pe 6 decembrie asteptarea noastra ia sfarsit. Alice ne va arata cum ar fi fost lumea ei daca timpul trecut ar fi fost timpul prezent. Curiosi?

O lume in care Iepurele este un pion al organizatiei secrete conduse de Regina de inima rosie. Unde mai pui ca aceeasi Regina rapeste oameni din lumea noastra pentru a-i pune sa joace la cazinoul ei. Restul - pe 6 decembrie.

Willing a mai regizat si miniseria Tin Man pentru Syfy in 2007, pentru care a castigat un Emmy .

Postere "Alice in tara minunilor"

Placeri (ne)vinovate

Sincer, nu prea ma simt vinovata si nici nu mi-e rusine sa recunosc lectura romanelor fantastice. Pana la urma sunt o pasiune descoperita tardiv, de care ma bucur de 2-3 ori pe an (in functie si de edituri). Mi-e rusine in schimb de tam-tam-ul pe care l-am facut cu Twilight :-" M-am oprit la a doua carte si cred ca am procedat bine. Trebuie sa fim cat de cat selectivi, sa nu acceptam orice vampir stralucitor.
Targul de carte Gaudeamus imi va aduce 2 surprize:
1. editura Leda a anuntat ca va veni cu vol 8 si 9 din Vampirii Sudului + vol 2 reeditat cu coperta noua;
2. editura Nautilus a adus si la noi "The Vampire Diaries" sub forma de 2 carti ce contin fiecare cate 2 volume.


SURPRIZA aflata ieri: Leda a preluat depturile pt editarea in lb. romana a primelor 4 volume din "The vampire diaries". Va fi un an plin de povesti fantastice.

birth of a star

in seara asta am devenit subit fan mariko mori. degeaba.

Eseu despre orbire

“ Daca poti vedea, vezi

Daca poti privi, observa”

Cartea Sfaturilor

Bruegel - "Parabola Orbilor"

O lume de haos care duhneste de excremente si cadavre, o parabola terifianta a lipsurilor morale pe care societatea contemporana isi construieste o existente superficiala. Solidaritatea, intelegerea si toate sentimentele profunde aproape lipsesc cu desavarsire. O lume in care oamenii se confunda cu niste spectre singurele legi care supravietuiesc sunt cele dupa care se guvreneaza animalele. Jungla umana este mai mai dureroasa si mult mai lipsita de moralitate. Femeile sunt batjocorite, oamenii slabi sunt lasati fara hrana, razbunarea si crima ajung de partea Binelui. O lume a valorilor inversate care creeaza confuzii si in cea mai limpede minte.

Eseu despre orbire este o parabola a societatii contemporane. Epidemia de orbire – “marea laptoasa” incepe de la un om, apoi sase si in cele din urma se extinde in intreaga tara . Lumea este redusa la absurd, limitata la nevoi primare. Haosul pune stapanire pe viata pentru ca oamenii nu se pot adapta in afara unui sistem. Pentru ca lumea a incetat de mult sa fie guvernata de valori morale. Degradarea este dusa la cote maxime, limita suportabilitatii inteligibile in acest moment este cu mult depasita. Saramago creeaza o distopie care poate impresiona si cel mai indiferent cititor.

Este o carte al carei titlu ma atrage de foarte mult timp si n-am ajuns s-o citesc. Nu stiam la ce sa ma astept si socul a fost urias. Scriitura exceptionala, dar subiectul este de-a dreptul cutremurator. Pentru ca privind in jur realizez ca Eseu despre orbire poate fi o utopie, societatea actuala, desi vazatoare, este domitata de mult mai multa cruzime decat personajele acestei carti. Va propun un excercitiu simplu de gandire. Uitati-va in oglinda si ganditi-va cand ati dat ultima data macare unui cersestor, cand ati ajutat ultima data un batran sa-si care greutatile, cand v-au impresionat problemele unui copil bolnav, cand ati facut ultima data o fapta buna? Omenirea a uitat de mult ce inseamna altruism, blandete. Traim intr-un ritm alert si ne luptam individual pentru... nimic!“Din aluatul asta suntem facuti toti, jumatate indiferenta, jumatate rautate” - Saramago

october, remeber, december

Program Gaudeamus

A aparut programul targului de carte Gaudeamus :) revin saptamana asta cu detalii

Cand prostia nu cunoaste limite

Am primit de la Raul un link foarte tare. N-am mai ras in halul asta de mult. Mi-e dor de discutiile interminabile pe mess, de mistuorile fara perdea, de oamenii de care se putea face misto fara sa-ti pese si de vremurile cand mergeam cu 139 si lumea ne spunea sa facem liniste.

Enjoy!

Si ca un mic preview o sa pun cateva posturi de pe forumu respectiv, sa va tavaliti si voi pe jos ;)

"aetana: ia zii

aetana: cand imi faci pizza d-aia?

cirozel: eu ?

cirozel: cand imi faci TU

cirozel: pai plm nu tu rufe nu tu mancare

aetana: i have big tits

cirozel: sah mat"

"[20:17:04] <[Ro][B][Astral][Adi]> cum se numeste melodia " tudn dudn tudn dudnd, dudnd..." din underground ?

[20:17:48] =))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

[20:17:58] <(-)Infernal(-)Illusion(-)> =))

[20:18:06] <(-)Infernal(-)Illusion(-)> e cea mai tare faza =))))

[20:18:12] mai fredoneaza o tara, ca sa-mi dau seama

[20:18:18] =)))))) "

"anonim: ba as vrea sa deturneze astia tramvaiu'

cirozel:ce ba?

anonim:da ba as vrea sa nu ma mai duc la scoala azi...sa vina unu in tramvai sa scoata o arma si sa-l deturneze

cirozel:ai ba da' o scutire nu poti sa folosesti si tu....ca toata lumea"

=))

Reality Killed the Video Star

Azi am avut o zi de tot kktul, as vrea sa o pun pe seama zilei fatidice de miercuri, insa parca nu mai tine faza asta. Mi-e dor de 360, acolo imi varsam oful mai usor, scriam mai mult (multe prostii de obicei), nu analizam de doua ori inainte sa scriu si chiar puneam poze frumoase cand ma apuca.
Sunt constienta ca uneori am gusturile muzicale ale unei pustoaice de 16 ani (ieri imi placea pixie lott) dar pun asta pe dualitatea zodiei. SIncer nu mi-as fi dorit sa ma nasc iarna, e si asa destul de greu sa suport ziua copilului, dar sa se fi suprapus cu sarbatorile...horror.
Aseara am butonat telecomanda si am dat peste Robbie, si m-a obsedat melodia pe care o canta, imi pare atat de cunoscuta...am fredonat-o toata ziua si tot nu-mi dau seama de ce mi se pare atat de cunoscuta.
Sa revin totusi la ziua de kkt:
1.la spital am dat peste cine speram sa nu mai vad in viata de student;
2. ma incomodeaza la culme noii ochelari
3. am patit o faza de rahat dar prefer sa nu o povestesc.


God gave me the sunshine,
Then showed me my lifeline
I was told it was all mine,
Then I got laid on a ley line
What a day, what a day,

All we’ve ever wanted
Is to look good naked
Hope that someone can take it
God save me rejection
From my reflection,
I want perfection

just bob dylan

Dimineata, cu ochii inca umflati, dau play. Muzica ma trezeste, muzica pe care ma trezesc spune/prezice totul despre strarea mea de spirit din ziua respectiva. In zilele bune ma trezeste Cohen, Beatles sau Bob Dylan. He's singin' his song for me. Saptamana asta buna-dispozitie este data de Bob Dylan. In primul rand pentru ca muzica lui imi aminteste de o vacanta viitoare: Copenhaga. In toamna lui 2010 (stiu, e cam mult pana atunci) la Galeria Nationala din Danemarka (Statens Museum for Kunst) se va deschide o noua expozitie personala de pictura semnata Bob Dylan. Intr-un articol din New York Times au fost publicate fotografii ale unor lucrari din expozitie, din seria The Drawn Blank. Pentru ca e vorba de Dylan, nu e nevoie sa spun ca m-am idragostit din prima secunda de aceste lucrari si astept cu nerabdare expozitia.

Blog#6: Retete usoare & retete ilustrate

Daca nu v-ati dat seama pana acum recunosc ca nu pot rezista mult in fata unei prajituri cu ciocolata sau in fata un cremsnit savuros. Pur si simplu secretia glandelor mele salivare o ia razna si nu pot duce nici o tratativa cu ele. Trebuie sa ma conformez.
In cautarea unei retete de turta dulce (am avut o faza in care tot incercam sa fac turta dulce - nu stiu exct de la ce s-a declansat obsesia) am dat peste blogul lui Teo. Pozele erau atat de imbietoare incat m-a convins pe loc sa raman putin pe blogul ei. Asa am dat peste cateva retete ce mi-au iesit, lucru rar in vasta mea experienta intr-ale gatitului. Si cand spun ca sunt antitalent in bucatarie, nu sunt modesta, chiar spun adevarul. Nu vreti sa stiti cum arata bucataria dupa ce fac eu o prajitura sau placinta. Horror.

N-am avut eu chef si timp sa incerc toate prajiturile, insa ce-am incercat mi-a iesit ba partial, ba destul de bine. Nu mi-au placut toate, insa am ramas cu ceva retete care ma incanta si pe care le voi repeta cat de curand. Dintre ele sunt:
Chicken Nuggets
Gem de afine si banane
Negresa - absolut fenomenale.
Prăjitură "Deşteaptă"
Turta dulce condimentata.

Pe lista de incercat sunt:
Cheese cake pe care o sa o incerc in perioada sarbatorilor; dar trebuie sa-mi iau tava de tort;
Waffe cu afine - poate primesc de craciun un aparat de waffe :-"
Batoane de cereale.

Ma uimeste la capitolul creativitate si rabdare.

Cand avem chef de teatru

Sursa poza: www.teatrumetropolis.ro

Odata cu venirea noului an scolar m-a lovit dorul de teatru. Si m-a lovit asa tare incat am luat la rand site-urile teatrelor romanesti si am inceput sa analizez oferta disponibila. M-a incantat sa constat ca inca imi mai doresc sa-l vad pe Ion Andrei Ionescu in noile sale piese, dar asta mai pe larg in cele ce urmeaza.

AM inceput, dupa cum unii si-au dat seama, cu TNB. Mi-a atras atentia Toţi fiii mei, asa ca atunci cand prind o perioada mai libera dau fuga si cumpar biletele.

"Toţi fiii mei, piesa scrisă şi pusă în scenă în anul 1947, este cea care l-a propulsat pe Arthur Miller în atenţia publicului american şi a criticilor şi cea care i-a adus primul premiu Tony. Povestea, respectând regula tragediei greceşti de timp, spaţiu şi acţiune, este inspirată dintr-un fapt real, preluat de dramaturg din paginile unui ziar. Acţiunea se petrece în America, imediat după cel de-al doilea război mondial, în sânul unei familii care a reuşit să se îmbogăţească, profitând de oportunităţile apărute. În casa Keller, dramele sunt însă adânci. Deciziile din timpul războiului au consecinţe tragice, trei ani şi jumătate mai târziu, asupra întregii familii. "

sursa: TNB.ro

De la Teatrul de Comedie ma bate gandul sa ma duc la "Domnisoara Iulia", pentru ca joaca Serban Gomoi. Pe el il stiti din primul sezon al serialului "Cu un pas inainte" difuzat pe protv acu 2 ani.

La Teatrul Metropolis mi-a sarit in ochi piesa "Doctori, femei si alte intamplari", pentru ca e cu Mirela Zeta; si "ZARURI ŞI CǍRŢI" cu Piersic Jr.

"Dacă ţi-a plăcut „Puricele“, cu Horaţiu Mălăele în rolul principal, cu siguranţă vei aprecia şi spectacolul „Doctori, femei şi alte întâmplări“, realizat după piesa care l-a consacrat pe dramaturgul francez Georges Feydeau. Regizorul Emanuel Pârvu a adaptat limbajul spectacolului şi jocul actoricesc la mileniul 3, readucând atmosfera qui-pro-quo-urilor clasice ale dramaturgiei franceze pe scena Teatrului Metropolis. „Doctori, femei şi alte întâmplări“ îl are în centrul acţiunii pe doctorul Moulineaux. După ce şi-a petrecut noaptea încercând să o cucerească pe viitoarea lui amantă, Moulineaux ajunge acasă în zori, iar soţia lui, Yvonne, îi cere explicaţii. Evident, răspunsul este o minciună, de la care pornesc multe, multe încurcături!"

sursa: Adevarul

Momentan ma limitez la atat. Daca e sa ma gandesc bine probabil nu voi ajunge la toate piesele, si la fel de probabil va exista o piesa la care sa ma duc din pura curiozitate.

Scream Queens

In seara asta am nimerit la MTV un reality-show delicios. Tipe dragute incearca sa-si demonstreze talentul de "scream queens" pentru un rol in SAW VI. Probele sunt un adevarat maraton de supravietuire. Niciodata nu mi-am pus problema cat de greu este pentru un actor sa interpreteze un rol intr-un film de groaza, cat de dificil este sa-ti imaginezi o situatie limita si sa nu devii patetic cand o interpretezi. M-a prins, abia astept sa vad episodul urmator. Pentru ca am vazut foarte recent filmul, am recunoscut-o imediat pe castigatoarea show-ului!

Prince of Persia: The Sands of Time

Oare va atinge acelasi succes ca Piratii din Caraibe?
Pare de vazut. Pana in 2010 nu mai e mult.

"Bazat pe celebrul joc video, Prinţul Persiei ne poartă în antichitate, unde un prinţ persan se aliază cu o prinţesă dintr-un imperiu rival pentru a dejuca planurile unui vizir care vrea să provoace o furtună de nisip în stare să distrugă lumea întreagă. Pentru a câştiga, prinţul trebuie să învingă o serie de fiinţe fantastice, ajutat şi de Pumnalul Timpului, o armă în stare să controleze timpul: nisipurile magice din plăselele sale îl pot da înapoi. După filmările din Maroc şi Marea Britanie, filmul a intrat într-o lungă perioadă de postproducţie, iar o mică parte din rezultat poţi vedea mai jos.

Prinţul Persiei: Nisipurile timpului are premiera românească programată pe 28 mai 2010."
sursa: cinemagia.ro

din nou despre "trend"-ul comunist

In Comunismul a murit dar spiritul a ramas in tara am criticat pe blog artistii care se "inspira" din comunism, la modul general. Mi-a fost reprosat, pe buna dreptate, faptul ca sunt oameni - trecuti prin comunism, marcati de societatea si evenimentele din acea perioada care trebuie sa vorbeasca. Oameni care, bineinteles, nu pot fi inclusi in categoria celor care au alunecat intr-un trend facil si de prost-gust. Bineinteles ca nu m-am referit la Dan Perjovschi, Herta Muller, Ion Grigorescu etc. Acesti artistii, si altii din generatia lor au ce sa povesteasca din comunism, nu pot sa uite si sa treaca pur si simplu mai departe. Comunismul va ramane pentru totdeauna o perioada din istoria romanilor pe care trebuie s-o cunostem si sa ne-o asumam. Nu imi place, dar niciodata nu voi putea sustine ca e deplasat sau facil sa discuti despre comunism in cazul celor care au trait in comunism! Revenind la textul anterior de pe blog: nu faptul ca se vorbeste despre comunism ma deranjeaza ci varsta celor care o fac. Tineri care aveau 4-5-6 ani la Revolutie, care isi amintesc... ce? Noi nu am fost pionieri, nu i-am dat flori lui Ceausescu si parintii nostrii nu ne-au dat portocale doar de Craciun. Pentru ca... cei care au acum sub 25 de ani nu au de unde sa aiba amintiri din comunism. De aici cred cu tarie ca s-a format un trend facil, tocmai pentru ca fondul este nul.
Si daca Warhol a avut succes cu Mao-pop, Ceausescu-pop in anii 2009 n-are ce sa caute. Pentru ca pop-art-ul a trecut, iar Ceausescu nu poate si nu trebuie sa devina un icon al lumii contemporane. Pentru ca imaginea lui Ceausescu este intiparita artificial pe retina tinerilor care-l descriu. N-a fost multicolor, nu poate sa ne inveseleasca, si nu e normal sa ne zambeasca saptamanal pe peretii galeriilor de arta contemporana.

Saw VI

Am explicat anul trecut de ce imi place seria Saw. Anul acesta am reusit in premiera sa ajung la premiera Saw VI, chiar in noaprea de Halloween. 23:45 la Multiplex, sala aproape plina. A inceput in forta, cu o scena sangeroasa, cumplit de violenta. Pentru ca nu obisnuiesc sa mananc popcorn la cinema nu mi-a ramas mancare in gat, dar am avut un nod in gat cam toata seara. Cat esti de dispus sa induri pentru viata? Bolnava imaginatie... Saw VI, alt puzzle mortal, parca mai sangeros decat primele 5 si un pic mai slab. Sau m-am saturat?