duminică, 25 octombrie 2009

Comunismul a murit, dar spiritul a ramas in tara


Anul acesta am vazut zeci de expozitii de arta contemporana. Unele bune, altele slabe. Un singur lucru m-a deprimat si m-a enervat: laitmotivul obsesiv al tematicii expozitionale din Bucuresti care isi trage seva din comunism. Figura fostului dictator in zeci de ispostaze, reluata la nesfarsit. S-a terminat de 20 de ani! S-a dus, dar noi nu ne putem opri sa privim in urma, sa regandim, sa reinterpretam acest moment dramatic din istoria romanilor. Un cliseu deja deranjant, anost si lipsit de substanta. Chipul fostului dictatorului este zugravit de oameni tineri, oameni care n-au cunoscut comunismul, n-au suferit drama intelectualului constrans. Se joaca, aluneca, intr-un trend deja facil, creeaza o tendinta care nu onoreaza arta romaneasca! Deja s-au impotmolit intr-un trecut rece si dur, un trecut ale carui pete multi romani le poarta pe constiinta. Astept sa depasim momentul, astept sa vad o arta inspirata din contemporan, o arta puternica si capabila sa spuna "asta e Romania contemporana". Astept cu nerabdare sa apara artisti preocupati de tehnica si mai ales de un mesaj actual si real nu de un trend vadit occidental. Occidentul ne priveste cu un interes amestecat cu stupoare si mila. Comunismul nostru este pentru ei acel soc venit dinspre o cultura mica, neinsemnata si limitata. Se mira si trec mai departe! Arta inspirata de comunism poate vinde, dar nu face istorie. Cu ce sunt diferiti domnii si domnisoarele artist care picteaza "actual" liderii comunismului de acei atat de criticati artisti ai partidului? Avem cumva la putere o noua scoala Sabin Balasa in pictura? Trist. Oare pana cand?


Felicitari acelora care nu picteza ceausesti, felicitari celor care privesc inainte nu raman pironiti in acel trecut negru!

3 comentarii:

Diana B. spunea...

M-am saturat si ma exaspereaza toate amintirile din comunism. Toata fanfaronada si interesul prost directionat. Cand am vazut pe un zid prostia din poza de mai sus mi s-a ridicat tensiunea...la fel si cu cei care se cred interesanti purtand tricouri cu Ceausescu.
The way I see it, e tot un fel de a ne plange de mila.
Ma bucur tare sa vad ca mai sunt si altii de parerea asta. :)

Anonim spunea...

Sunt artiști care fac și altceva. De comunism se agață doar ăia care nu au inspirație și nu au nimic de spus prin artă. Nu fac istorie pentru că nu au inspirație și talent. Nu merita să discutăm despre ei pentru că nu sunt artiști care trebuie luați în calcul.
România dă artiști mari doar în afara țării. Pentru că cei mai buni pleacă din cloaca asta. Herta Muller este cel mai bun exemplu!

radu spunea...

in tara asta comunismul nu va muri niciodayta. comunistii ne conduc si din cauza asta inspira pe toata lumea. putem sa speram sa nu vina oficial la putere. orice e posibil!