Aproape am abandonat blog-ul, si ma simt vinovata. De fiecare data cand deschid o pagina de net si incep o postare noua suna telefonul, trebuie sa plec, incepe sa ma doara capul. Nu stiu daca mi-a lipsit timpul sau inspiratia. Timp n-am nici acum dar mi-e dor sa blouguiesc, imi lipsesc noptile cand scriam mult, despre orice. Mi-e dor sa mai scriu, sa mai citesc carti bune - sau proaste- sa vad filme, expozitii si sa discut despre ele. Mi-e dor sa cunosc oameni si sa pierd vremea prin oras. Sa ma plimb pe strada cu castile in urechi si sa vad poze pe ritmuri de The Streets. Sau Leonard Cohen. Mi-e dor de zielele in care nu-mi era dor de nimic pentru ca puteam sa fac orice. Azi as vrea sa pierd timpul, sa discut cu prietenii si sa citesc multe volume din Vraciul. Urasc romanele fantastice, vampirii, vrajitoarele, samanii si alte inchipuiri care au devenit un trend al literaturii contemporane. Dar, sunt singurele romane care se potrivesc migrenelor de toamna. Citeam in The One un articol despre dureri de cap. Niciodata nu mi-am dat seama ca durerile mele de cap- zilnice- de fapt sunt imposibil de tratat. E bine de stiut. Oare de ce medicii nu sunt preocupati de banalele dureri de cap, de care sufera probabil jumatete de planeta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu