Cronicile Wardstone

Cartile pentru copii au o mare calitate: relaxeaza teribil. Pe deasupra sunt antrenante si scrise intr-un stil usor, fara prea multe cuvinte si detalii inutile care sa faca textul greoi si necitet. Nu sunt fan al genului fantasy, sau mai precis nu eram fan. Acum cred ca am devenit, sau incep sa devin. Traverand Solvenia cu masina am citit pe nerasuflate primul volum din Cronicile Wardstone - Secretul Vraciului. Provestea lui Tom Ward m-a prins imediat si nu am putut sa las cartea din mana. Apoi in cateva zile am citit inca partu volume. Am constat surprinsa ca fiecare volum m-a prins la fel de repede. Vraci, vrajitoare, spirite, strigoi, Intunericul si Lumina... toata aceasta lume imaginara si intamplarile de aici au reusit sa ma relaxeze si sa ma faca sa ma detasez complet de stresul ultimelor zile. Am inteles ca literatura uneori e sufiecient sa relaxeze, sa te ajute sa te detasezi. In perioada asta sunt satula pana peste cap de scriitorii care problematizeaza dramele omenirii. Probleme avem toti, uneori parca e mai bine sa te concetrezi pe ale tale fara sa te mai incarci cu cele din carti.

In afara de placuta senzatie de relaxare pe care mi-o ofera aceste lecturi, mi-a placut la nebunie prezentarea facuta autorului pe supracoperta: "Joseph Delaney locuieste in Lancshire, Marea Britanie cu sotia sa si are trei copii si sapte nepoti. Casa lui se afla in inima teritoriilor duhurilor, iar satul sau are un duh rau, numit Cel-care-bate-la-usa, care a fost imobilizat sub treapta unei case de langa biserica". M-a facut sa zambesc si in acelasi timp mi-a trezit curiozitatea. As vrea sa stiu mai multe despre Joseph Delaney (puteam sa jur ca e francez, inca mi-e greu sa-i pronunt in cap numele in engleza). Revin cu detalii despre autor si despre Cronici. Deocamdata e tarziu, mi-e somn si simteam nevoia sa impartasesc cuiva experienta mea cu literatura pentru copii. Fara sa trezesc pe nimeni. :)