This is it

Un film documentar extraordinar de frumos, un concert care nu a mai apucat sa fie vazut de public. Am ramas uimita de complexitatea spectacolului respctiv. Totul era atat de perfect...
Cred ca prin clasele 1-2 am vazut prima data clipul de la Thriller si tin minte ca m-a speriat ingrozitor. Nu cred ca sunt sanse sa-l uit vreodata. Nu cred ca sunt sanse ca Michael Jackson sa fie uitat. A fost un om mult prea important.

Comunismul a murit, dar spiritul a ramas in tara

Anul acesta am vazut zeci de expozitii de arta contemporana. Unele bune, altele slabe. Un singur lucru m-a deprimat si m-a enervat: laitmotivul obsesiv al tematicii expozitionale din Bucuresti care isi trage seva din comunism. Figura fostului dictator in zeci de ispostaze, reluata la nesfarsit. S-a terminat de 20 de ani! S-a dus, dar noi nu ne putem opri sa privim in urma, sa regandim, sa reinterpretam acest moment dramatic din istoria romanilor. Un cliseu deja deranjant, anost si lipsit de substanta. Chipul fostului dictatorului este zugravit de oameni tineri, oameni care n-au cunoscut comunismul, n-au suferit drama intelectualului constrans. Se joaca, aluneca, intr-un trend deja facil, creeaza o tendinta care nu onoreaza arta romaneasca! Deja s-au impotmolit intr-un trecut rece si dur, un trecut ale carui pete multi romani le poarta pe constiinta. Astept sa depasim momentul, astept sa vad o arta inspirata din contemporan, o arta puternica si capabila sa spuna "asta e Romania contemporana". Astept cu nerabdare sa apara artisti preocupati de tehnica si mai ales de un mesaj actual si real nu de un trend vadit occidental. Occidentul ne priveste cu un interes amestecat cu stupoare si mila. Comunismul nostru este pentru ei acel soc venit dinspre o cultura mica, neinsemnata si limitata. Se mira si trec mai departe! Arta inspirata de comunism poate vinde, dar nu face istorie. Cu ce sunt diferiti domnii si domnisoarele artist care picteaza "actual" liderii comunismului de acei atat de criticati artisti ai partidului? Avem cumva la putere o noua scoala Sabin Balasa in pictura? Trist. Oare pana cand?

Felicitari acelora care nu picteza ceausesti, felicitari celor care privesc inainte nu raman pironiti in acel trecut negru!

Zoltan Bela - Self reflecting 30

La Point am mai fost cu ocazia noptii galeriilor. Imi place spatiul, e destul de incapator si modern. Are o terasa mica la etajul 2 si una mai mare la ultimul etaj. Expozitia a avut cateva tablouri care mi-au placut, iar oamenii pareau sa fie indivizii potriviti la locul potrivit.








P.s.: amuzant e ca nu mi-am batut capul cu setarea datei ce apare pe fotografii, asa ca daca e sa ne luam dupa ce scrie pe ele vom constata ca au fost facute in 2019 :))

Hai la film de HALLOWEEN

MGM Movie Madness

Intre 1 octombrie 2009 - 21 ianuarie 2010 Hollywood Multiplex iti ofera ocazia sa revezi filmele tale preferate, in exclusivitate prin Programul MGM Movie Madness.


1 octombrie 19:30
Pantera roz
The Pink Panther (1963)

15 octombrie 19:30
Rocky
Rocky (1976)

5 noiembrie 19:30
Unora le place jazz-ul
Some Like It Hot (1959)

19 noiembrie 19:30
Fargo (1996)

3 decembrie 19:30
Cel bun, cel rau si cel urat
The Good, the Bad and the Ugly (1966)

17 decembrie 19:30
Omul legii
Lawman (1971)

7 ianuarie 19:30
Un mafiot la Hollywood
Get Shorty (1995)

theveryme

Scriam candva despre bloguri pe care le citesc, care imi plac. Crina a abandonat de tot ideea, eu partial. Dar imi amintesc si revin. Am lista mea de bloguri de care nu ma pot dezlipi, pe care le citesc cu placere. In seara asta mi-am amintit un blog de top din lista: Imagini in cuvinte. Madz scrie ce vede, descrie ce-i place si modul in care alege si potriveste cuvintele este extraordinar. Exact ceea ce numesc eu text viu, care traieste si vibreaza prin cuvinte. Ador textele ei si imi plac subiectele pe care le alege. Acea simplitate sofisticata si distinsa. Merita sa va uitati peste theveryme.

Tocmai mi-a scris o prietena spunadu-mi ca asculta la radio Madona. Don't cry for me Argentina. Poate cea mai buna piesa a Madonei. Cert ca una dintre putinele piese ale ei care nu ma calca pe nervi. Citind mail-ul mi-am amintit povesti despre concert. A fost o dezamagire? Lumea zice ca a facut play-back. Si circ. Prietenii mei care s-au aventurat s-o vada live au plecat dezamagiti. Ma bucur ca nu m-am dus. Dupa parerea mea Madona ar fi putut sa moara in conditii misterioase inainte de 40 de ani. Ar fi fost o diva eterna, poate la nivel cu Marilyn Monroe. Pentru ca imbatranirea parca te coboara de pe piedestalul de diva spre umanitatea cea mai comuna: chiar si Madona imbatraneste, nu poate sa mai cante live etc.

in octombrie se poarta jazz-ul

Ploaia rece de toamna cade in ritmuri de jazz. Picaturile ating asfaltul alert, dar linistitor, iar din agitatia nebuneasca de sunete din Bucuresti - in putinele secunde linistite- se aude muzica. Unora le place jazz-ul, de aceea aud sunete difuze ridicadu-se din pamant. Sau doar asteapta sa se insereze pentru a se delecta la Bucharest Masters of Jazz. Ce sa alegi vineri seara intre Byron, Alexandrina si Al Jarreau? Grea decizie. Pentru ca strazile canta jazz. Vineri.. la Sala Palatului!

Bijuterii marca Lily Allen

De la muzica, la o linia de bijuterii nu e cale lunga. Au facut-o altii inaintea ei, asa ca drumul e batatorit. E vorba despre Lily Allen si a ei colectie "Lily Alle" (un minus pentru lipsa de originalitate). aparut relativ recent pe piata britanica.
Motivele principale sunt reprezentate de fete zambitoare, pesti, pasari flamingo,banuti , animalute, semne rutiere si fructe.
O colectie foarte colorata, potrivita mai exact fetitelor de 14 ani.
As purta pandantivul cu mar, restul mi se par foarte kitchoase.
Pentru niste gablonturi sunt cam scumpute (de la vreo 32 de lire in sus), presupun ca platim firma, nu produsul.

Ce se mai poarta in materie de cercei

Primii cercei care au reusit anul asta sa ma faca sa ma indragostesc de ei au fost cei din imaginea de mai sus. Perfectiunea in materie de accesorii pentru urechi a capatat noi forme. Urmarind linia urechii, cercei in forma de aripa de inger sunt batuti cu zeci de pietre pretioase, fiind visul oricarei colectionare de cercei.

Printre exemplarele ce merita purtate acest sezon, va dezvalui cateva perechi de cercei absolut adorabili.

Primii sunt cam in genul celor purtati de Angelina la Oscaruri(parca), scotand orice tinuta monocromatica din impas. Merg la o rochie simpla de seara, ca unic accesoriu.
Turcoazul nu se va invechi niciodata, putand fi purtat cu usurinta atat in timpul zilei cat si la o tinuta sofisticata. Recomand cercei acestia unei blonde, pentru ca scot in evidenta nuanta parului.

AMetistul va fi aproape intotdeauna preferatul meu, sclipirile lui misterioase fascinandu-ma mereu. Nu sunt pro cercei foarte lungi, insa acestia m-au cucerit instantaneu. M-as vedea purtandu-i la o rochie de seara (poate atunci cand voi fi fortata sa port o rochie - poate de revelion:D).

De cerceii cu stele nu ma voi satura niciodata, fie din argint simplu sau impodobit cu ametist. Am deja trei perechi si nu as ezita in a cumpara a patra pereche.

Revin cu cerceii in forma de aripi, de data asta cu tortita si alta forma a aripii. Cred ca merg in timpul zilei, la o tinuta lejera, poate chiar si seara, in functie de preferinte.

Desi nu sunt adepta accesoriilor aurii (imi inspira kitch), cerceii de mai jos mi-au schimbat putin parerea. I-as purta vara, la o rochie diafana.

Tipul acesta de cercei i-am ochit prin Gossip Girl, la nunta lui Lily. E drept ca nuanta celor purtati de Lily era mai deschisa, iar pietrele erau mai mari, insa modelul de fata pare mult mai adaptat cerintelor mele. Merg ca unic accesoriu la o rochie neagra. Parul neapart prins intr-un coc rebel, eventual cateva suvite impletite, poate chiar o bentita impletita din propriul par, a la Sienna Miller.

Si ultimii, dar nu cei din urma sunt destul de masivi, dar si eleganti, fiind utili in cazul unei petreceri sau a unui eveniment.

Cum arata ultima pereche de cercei achizitonata?

The September Issue

Fashion is a religion. This is the bible.

Daca Valentina a scris despre copertile Vogue, eu voi scrie putin despre documentarul revistei Vogue, intitulat “The September Issue”. Vedeta acestei pelicule este fara doar si poate Anna Wintour, redactorul-sef al celebrei reviste.

Filmul este realizat in stil documentar si parcurge realizarea editiei din septembrie 2007 a revistei Vogue – pe a carei coperta se afla Sienna Miller.

Numarul de 870 de pagini al revistei este realizat pe parcursul filmului sub stricta supraveghere a Annei Wintour. De la editoriale de moda, pana la sfaturile cerute de marii designeri, gasim cam tot ce ne dorim de la un documentar de moda. E mai mult decat o cireasa de pe tort, e ceva ce nu cred ca vom intalni prea curand. O frantura din istoria modei, poate chiar una dintre cele mai importante franturi. Cine nu si-ar dori sa vada cum este facuta revista Vogue? Uite ca acum avem ocazia sa privim dintr-un fotoliu confortabil munca unei echipe de oameni, de la editori, fotografi si cameramani, pana la modele, designeri si celebritati.

Printre guest-starurile filmului ii avem pe: Edward Enninful, Jean-Paul Gaultier ,Thakoon Panichgul, Oscar de la Renta, John Galliano, Mario Testino si Sienna Miller.

Pana la urma Wintour face tot ce crede ea ca e mai bine, desi unii colaboratori nu sunt multumiti in totalitate de alegerile acesteia. Ce e amuzant e ca nimeni nu indrazneste nici sa clipeasca in prezenta ei.

Un film exceptional pe care il recomand oricarei fashioniste si nu numai.

Expozitie in aer liber: Copertele Vogue - Champs Elysee

Pe panourile publicitare de pe Champs Elysee afisele obisnuite au fost inlocuite cu printuri ale copertelor Vogue. 80 dintre cele mai reusite coperte ale revistei de moda - batrana de 90 de ani- au transformat bulevardul dintre Grand Palais si Arcul de Triumf intr-o fascinanta expozitie in aer liber. Unele dintre ele sunt adevarate opere de arta semnate de Richard Avedon, Bakst, Cecil Beaton, Benito, Christian Bérard, Guy Bourdin, Salvador Dali, Patrick Demarchelier, Robert Doisneau, David Hockney, Horst, Hoyningen-Huene, William Klein, George Lepape, Man Ray, Mert & Marcus, Joan Miró, Helmut Newton, Irving Penn, Edward Steichen, Mario Testino, Andy Warhol etc.

Pink & Shakira - VMA 209

Credeam ca stilul Pink difera radical de cel al Shakirei. Hm... se pare ca m-am inselat. La premiile MTV Video Music Awards 2009 cele doua s-au prezentat in rochii identice marca Balmain. O dovada ca nu conteaza cu ce te imbraci, important e cum poti hainele respective!

LAVMITENDER - Alexandrina la Carturesti

Concert si expozitie de pictura Alexandrina Hristov la Carturesti. Crina e fan, eu pot sa devin. Imi plac doua piese (sau trei) de pe albumul Alexandrinei. Poate cine stie...
Asadar, pe 23 octombrie, vernisaj cu muzica, Alexandrina Hristov la Carturesti. Poate ne vedem acolo.

Expozitia e deschisa in perioada 17-31 octombrie 2009. Libraria Carturesti de pe Arthur Verona 13.

Be my Muse.

In general dimineata cand merg la spital ascult pana la metrou radio (guerilla) pentru ca mai apoi sa dau drumu la player. Singurele melodii pe care le am momentan in playlist sunt cele de pe ultimul album Muse. Nu ma mai satur de ele. De fiecare data cand ascult Uprising mi se face pielea gaina si simt ca o aud pentru prima data...efectul asta nu l-am intalnit prea des.
Stii cum e atunci cand iti place o piesa super super mult si vrei sa nu o asculti de prea multe ori pentru a nu te plictisi de ea? ei bine, cu melodiile Muse este exact invers...simti ca vrei sa le asculti tot mai mult, sa gasesti noi intelesuri, noi interpretari, sa-ti atinga timpanul in cel mai original mod.
Nu cred ca as exagera daca as spune ca de fiecare data cand ascult unele melodii Muse (nu toate) am un miniorgasm. Fabulos.

Cronicile Wardstone

Cartile pentru copii au o mare calitate: relaxeaza teribil. Pe deasupra sunt antrenante si scrise intr-un stil usor, fara prea multe cuvinte si detalii inutile care sa faca textul greoi si necitet. Nu sunt fan al genului fantasy, sau mai precis nu eram fan. Acum cred ca am devenit, sau incep sa devin. Traverand Solvenia cu masina am citit pe nerasuflate primul volum din Cronicile Wardstone - Secretul Vraciului. Provestea lui Tom Ward m-a prins imediat si nu am putut sa las cartea din mana. Apoi in cateva zile am citit inca partu volume. Am constat surprinsa ca fiecare volum m-a prins la fel de repede. Vraci, vrajitoare, spirite, strigoi, Intunericul si Lumina... toata aceasta lume imaginara si intamplarile de aici au reusit sa ma relaxeze si sa ma faca sa ma detasez complet de stresul ultimelor zile. Am inteles ca literatura uneori e sufiecient sa relaxeze, sa te ajute sa te detasezi. In perioada asta sunt satula pana peste cap de scriitorii care problematizeaza dramele omenirii. Probleme avem toti, uneori parca e mai bine sa te concetrezi pe ale tale fara sa te mai incarci cu cele din carti.

In afara de placuta senzatie de relaxare pe care mi-o ofera aceste lecturi, mi-a placut la nebunie prezentarea facuta autorului pe supracoperta: "Joseph Delaney locuieste in Lancshire, Marea Britanie cu sotia sa si are trei copii si sapte nepoti. Casa lui se afla in inima teritoriilor duhurilor, iar satul sau are un duh rau, numit Cel-care-bate-la-usa, care a fost imobilizat sub treapta unei case de langa biserica". M-a facut sa zambesc si in acelasi timp mi-a trezit curiozitatea. As vrea sa stiu mai multe despre Joseph Delaney (puteam sa jur ca e francez, inca mi-e greu sa-i pronunt in cap numele in engleza). Revin cu detalii despre autor si despre Cronici. Deocamdata e tarziu, mi-e somn si simteam nevoia sa impartasesc cuiva experienta mea cu literatura pentru copii. Fara sa trezesc pe nimeni. :)

New York, I Love You

Va mai amintiti de "Paris, je t`aime"? Ei bine, saptamana viitoare se va lansa " New York, i love you". Din ce vedem in trailer lista de "celebritati" incluse in scurtmetrajele atent alese este destul de lunga. Printre ei se numara: Bradley Cooper, Natalie Portman, Blake Lively, Orlando Bloom, Robin Wright Penn, Hayden Christensen, Christina Ricci, Andy Garcia, etc.
Va las cu trailerul.

Three Rivers

Am pornit din start cu premisa ca nu voi incepe sa compar acest serial cu alte serale medicale. Unul dintre motive a fost ca subiectul e unul nou si destul incat sa fie exploatat de-a lungul a mai multe sezoane. Ce-a iesit vedeti mai jos.

Nenea, ma mai tii minte?

Premiul Nobel pentru Literatura pe 2009. Decernarea a fost transmisa live pe http://nobelprize.org/, asa ca, la 13:55, am deschis pagina, mi-am “ciulit” ochii si am asteptat cu sufletul la gura. Eram sigur ca il va lua Philip Roth si, daca nu el, atunci cu siguranta va fi Amos Oz. Dar m-am inselat ca si anul trecut cand am sperat sa castige idolul meu japonez: Haruki Murakami. Da, am observat ca stati ca pe ace, numai ca sunt sigur ca dupa aflarea vestii veti sta ca pe cuie inrosite in foc. Asadar, cu sadism va spun, ca anul acesta Herta Muller a luat Nobelul. Pe cat de bucuros am fost ca l-a castigat o scriitoare de origine romana, pe atat de suparat am fost ca, din nou, cineva nascut si crescut aici il “ridica” pentru alta tara. Herta Muller s-a nascut in Romania, a crescut in Romania, a muncit si a scris in Romania. In 1982, a publicat "Ţinuturile joase" intr-o varianta mutilata, ciuntita de cenzura regimului comunist. Peste doi ani, cartea ("Niederungen") a fost publicata in RFGermania, de aceasta data, in varianta completa. Ca urmare, comunistii i-au interzis sa mai publice vreodata. Dupa cum era de asteptat, in 1987 a emigrat in Germania, continuand sa scrie, continuand sa scrie bine, foarte bine, fiind nominalizata in repetate randuri la Nobel din partea Germaniei, tara pentru care astazi ridica premiul. George E. Palade a luat acelasi premiu in medicina pentru S.U.A., asa cum si Brancusi sau Eugen Ionescu sunt... francezi. Satui de comunism sau de cei douazeci de ani de libertate in mizerie, acesti baieti geniali si aceste fete geniale isi primesc recompensa, bucurandu-se de ea in locuri noi in care s-au simtit intr-adevar acasa. Iar noi, oamenii prosti care mereu alegem prost, speram sa-i intalnim intr-o zi si sa-i intrebam umili: „Nenea, ma mai tii minte?”, „Tanti, ma mai tii minte?”

Bogdan Nicolai

Miuzca are concurenta:))

[via fotosidan.se]