The human stain (2003) - cartea si filmul

Ecranizarea din 2003 a romanului lui Philip Roth - Pata umana mi s-a parut o capodopera. E un film simplu, care urmareste atent firul narativ al romanului, punctand foarte atent momentele importante. Filmul asta era exact ce aveam nevoie aseara ca sa ma adancesc si mai mult in melancolie. Exagerez un pic, melancolica n-am ajuns inca - probabil trec printr-o astenie intarziata de toamna. Am depasit momentul in care imi concentram intelectul pe analiza Pasiunilor Sufletului in secolul XVII si citeam tratate despre sentimente. S-ar zice ca am revenit - partial- la normalitate. Da, stiu, teoria relativitatii s-a demostrat acum un secol si ceva => totul este relativ => normalitatea este relativa.

Pentru ca m-am departat prea mult de ideea initiala, o sa incerc sa ma intorc pe drumul cel bun rapid, fara ocolisuri. Daca tot vorbeam despre relativizarea normalitatii, atunci o sa vorbesc de ea prin prisma intamplarilor lui Coleman Silk - personajul central din Pata Umana. Cursul evenimentelor pe care le urmareste Roth, sunt mai mult sau mai putin marcate de o normalitate relativa. Valori inversate, greseli minore care genereaza esecuri vitale, moralitate idoielnica, rasism, ubicuitate, moarte - acestea sunt temele in jurul carora prinde contur Pata Umana. Personajele acestui roman - "fiintele inevitabil patate care suntem" - se urca intr-un carusel periculos, unde oprirea aduce cu sine sfarsitul. Un sfarsit tragic. Coleman Silk, profesorul de limbi clasice, un decan respectat si integru ajunge sa piarda tot de la rostirea unui singur cuvant: "fantoma". Pare stupid? In SUA, termenul era folosit (in afara sensului cunoscut) drept denumire ofensatoare (discriminare rasiala) pentru persoanele de culoare. Coleman Silk foloseste acest cuvant, referindu-se la doi stundeti - invizibili. Insa... o farsa a destinului, pornita de la acest cuvant il face sa piarda tot. "Exista ceva fascinant la modul in care suferinta morala poate afecta o persoana care nu e, evident, nici slaba, nici fragila. Ceva mai insidios decat ravagiile unei boli fizice, pentru ca nu exista perfuzie cu morfina sau operatie chirurgicala care sa ajute. O data ce te-a prins in gheare, trebuie sa mori ca sa te eliberezi. Realismul sau crud nu seamana cu nimic altceva." Si acest realism crud, de care vorbeste Roth, distruge o viata. Dintr-un om respectat, Coleman Silk ajunge sa traisca in concubinaj cu o femeie de serviciu. Ajunge sa piarda tot, chiar viata pentru o femeie.

Romanul este exceptional, plin de un realism dramatic, cutremurator. Iar filmul, cu Anthony Hopkins, Nicole Kidman si Ed Harris este cea mai buna reconstituire posibila dupa parerea mea. Nu cred ca exista o imagine mai potrivita pentru Coleman Silk decat Hopkins!