vineri, 15 august 2008

Elegy vs. The Dying Animal



Poate nu ar trebui sa scriu acum despre film. L-am vazut acum cinci minute si probabil nu l-am digerat suficient. Am s-o fac totusi. Pentru ca mi-a placut. Desi am plecat de la o idee preconceputa, nu-mi place Penelope Cruz, imi place prea mult Philip Roth. Si nu cred in puterea ecranizarilor cartilor foarte bune. Am vazut multe ecranizari slabe. Poate prea multe. :)



Animal pe moarte (2001) al lui Philip Roth este un roman erotic psihedelic. Pentru ca sila (fata de un barbat mult mult mai invarsta) se amesteca cu o pasiune halucinata. Rezultatul e ciudat. Dar in nici un caz respingator. David Kepesh (in varsta de 62 de ani) traieste o poveste erotica cu o studenta cubaneza. O poveste in care sexul, sexualitatea, dorinta, nu au limite. Consuela Castillo, mai tanara cu 30 si ceva de ani, se indragosteste de profesorul matur, de barbatul puternic si dorit si se lasa prada jocului. In patul unui "animal pe moarte", Consuela devine femeia de o frumusete perfecta, capapila sa trezeasca sentimente confuze, gelozie, subjugare si mai ales pasiune maxima. Povestea, rememorata dupa 8 ani David, se amesteca placut cu o istorie a eliberarii sexuale in S.U.A., capcanele intinse de viata de familie, si psihozele inevitabile ale unui barbat trecut de tinerete care isi doreste alaturi o femeie prea tanara, prea frumoasa.



Elegy (2008) , filmul Isabelei Coixet merge pe firul povestii de dragoste dintre protagonistii romanului. Si o pune pe pelicula intr-o maniera exemplara. Ben Kingsley si Penelope Cruz sunt o adaptare reusita a protagonistilor lui Roth. Poate Penelope nu este suficient de frumoasa, si nici nu prea are aer de cubaneza, dar merge. Filmul surprinde exemplar pasiunea dementa dintre cei doi, iar Ben Kinhgsley intra perfect in pielea omului chinuit de varsta, gelos si nesigur. Este un film care arata bine, impactul vizual fiind foarte puternic. As fi pariat ca Roth este imposibil de trasformat intr-un film bun. Filmul pierde o buna parte din pueterea unei carti. Suprima foarte multe detalii, reduce sau modifica discursuri ceea ce duce invevitabil la o trasformare a personajelor. Pierderea esentei. Din acest punt de vedere, Elegy, este ireprosabil.



Este un film lucrat atent, trait foarte mult. Introduce in atmosfera creeata de scriitorul american si se mentine pe aceasta linie pana la sfarsit. Cred ca este una dintre cele mai reusite ecranizari pe care le-am vazut!




4 comentarii:

VictorM spunea...

Am vazut filmul si mi-a placut faptul ca sentimentele prezentate sunt mature, dar rigide(din cauza experientei negative acumulate de-a lungul vietzii lui Roth ?) pentru a putea sa se bucure de ceea ce a gasit. M-am uitat la el mai ales pentru Penelope (dupa care sunt topit...asa ca mi se pare perfecta pentru orice rol de super gagica :P).
N-am citit cartea...asa ca trebuie sa remediez situatia.
Multumesc pentru post...am ajuns intamplator pe acest blog, recomandand prietenilor mei filmul si cautand referiri pe google despre el si carte.

Valentina spunea...

Ma bucur ca ti-a placut filmul, si sunt sigura ca o sa-ti placa si cartea! :)

Anonim spunea...

N-au trecut inca 5 minute de cind am vazut filmul si totusi...daca un film te face sa vrei sa stii mai mult, sa cauti pe net informatii despre carte, despre autor, inseamna ca totusi a lasat o urma...
Nici mie nu mi-a placut de Penelope insa incet-incet imi schimb parerea. Elegy este un film de suflet, cu suflet...

Valentina spunea...

:) Corect!Si e un film pe care nu-l uiti usor, exact cum Roth este un scriitor de care te indragostesti imediat.