David Lynch - experiment, psihoza si celebritate

"As fi vrut sa vad mai multe intamplandu-se in viata mea. Am stiut mereu ca nimic nu este ceea ce pare a fi, dar nu am reusit sa gasesc o dovada" David Lynch

Absolvent al Facultatii de Arta, sectia Pictura din Philadelphia, David Lynch a simtit ca panza nu are suficient spatiu pentru a-si exprima tablourile pe care le are in minte. Plecand de la detalii si jocuri atipice de lumi, Lynch a inceput sa-si constiuasca o lume 3D vesnic in lumintele exprimentului. A realizat tot ceea ce arta video ii perminte: lung-metraje, filme si seriale de tv, video art si scurt metraje, spectacole multimedia, spoturi publicitare importante si clipuri video, a produs un album cu texte interpretate si scrise de el insusi.

Operele sale pun viata in situatii incomode, diformitati fizice si psihice sau pervesiuni sexuale (al caror maestru Lynch se considera). A declarat de mai multe ori ca si-ar fi dorit sa devina phisiatru (oare cine s-ar fi lasat pe mana lui?)

Primul film semnat David Lynch care mi-a cazut in mana a fost Catifeaua Albastra (Blue Velvet) - 1986. Imi amintesc foarte clar scena de inceput a filmului: doi pusti, intr-o plimbare pe un camp gasesc o ureche. De om. Predau urechea politiei, dar nu se pare ca, pentru politisti nu conteaza ce cauta o ureche de om pe un camp! Un film construit exclusiv pe incontrolabilitatea dorintelor. Blue Velvet a fost exclus din Festivalul de la Venetia datorita pornografiei gratuite. V-ati gandit vreodata ca in spatele vecinilor chill si amabili se ascund niste mostrii? Thriller-ul este cel care ne-a pus fata-n fata cu demo de situatii in care oamenii cei mai simpatici ascund ipostaze monstruoase, nebanuite. Despre aceste ciudatenii afla Jeffery si Sandy, doi tineri din Lumberton, care impinsi de curiozitate, ajung sa scotoceasca in viata privata a unei cantarete de club. Aceasta curiozitate este nascuta de gasirea urechii... Blue Velvet ii are ca protagonisti pe Dennis Hopper, foarte bun in rol, si pe Isabella Rossllini (pe atunci iubita lui Lynch).

Urmatoarele filme semnate Lynch care mi-au cazut in mana: Dune (1884), Eraserhead (1998), The Elephant man (1980), Odiseea spatiala (2001), sunt la fel de problematice. Lynch intinde capcane psihicului uman, mentinut undeva spre limitele normalitatii. Despre Dune stiu ca a fost un insucces total. Un dezastiu comercial. Insa pentru artist rezuma obsesiile si nebuniile sale. Regizorul si-a descatusat fantezia. Eraserhead este relevant, deoarece i-a garantat lui Lynch intrarea la Hollywood. Asa si-a permis sa realizeze The Elephant man, produs de Mel Brooks. Un film extraordinar, incarcat de melodrama, considerat apt de Oscar: "este povestea cuiva care era monstru in exterior, insa pe interior era un om normal si formidabil, de care te-ai putea indragosti", declara Lynch. Filmat in eficace alb-negru, The Elephant Man, este singurul sau film conventional (cerere a Holywood-ului). Pentru Odiseea Spatiala, David Lynch a studiat trei ani scenariul lui Anthony Masters. A reusit sa puna pe pelicula un SF dement si imposibil. Un an de lucru, cu patru trupe diferite, 16 decoruri cu peste 600 de oameni: sase luni de filmari pentru actori si sase luni pentru efectele spatiale. Daca incerci sa-l intelegi, si mai si reusesti o sa ajungi pe tranchilizante.

Wild at Heart, din 1981. Acest film i-a adus lui David Lynch un Palme d'Or la Cannes. Se spune ca este cel mai excesiv si mai visceral film al sau. Irumpe din sacrul intunecat al subconstientului uman o "inima salbatica" cu violenta cruda. Este filmul unui moralist. Un moralist ca Humbert Humbert din Lolita. Sange, creieri care sar dintr-o impuscatura, accidente stradale traumatizante, un caine care fuge cu o mana in gura, muste care se strang pe un trotuar plin de voma, o femeie groteasca cu unghii foarte lungi care-si intinde rujul pe toata fata... E foarte dement si usor traumatizant. Bineinteles, nu a fost primit cu bratele deschise, se pune ca a primit premiul de la Cannes datorita influentei puernice a lui Bertolucci.

Recunostarea ca regizor si totodata celebritatea i le-au adus serialul TV Twin Peaks (1990) realizat in parteneriat cu Mark Frost. Cele 30 de episioade,ecranizarea jurnalului Laurei Palmer au facut audienta maxima in Europa si S.U.A. Twin Peaks a fost un produs ultra-inovativ care a cutremurat productiile TV, un soap de cea mai inalta factura, realizat, suprvizat si regizat de Lynch insusi (care apare si ca actor, secvential in rolul Sefului de Sud al Biroului regional F.B.I. - Gordon Cole). Mai multe despre Twin Peaks aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Twin_Peaks_(film . In 1992, Lynch, incerca sa prelungeasca ecoul serialului realizand Twin Peaks - The Fire Walks with me, unde intrebarea era : cine este Laura Palmer. Si acecesta este un succes, insa de mai mici dimensiuni decat prima parte a serialului.

Ultimele sale filme merg pe aceeasi reteta a filmului-experiment. Deasemenea sunt primite ambiguu de public, si nu sunt in totalitate intelese. E putin probabil ca exista oameni care reusesc sa inteleaga productiile semnate de Lynch. Prea multe ciudatenii, substraturi, phisoze, sexualitate dementa. E nevoie de o doza mare de nebunie sa-l intelegi. Mintea lui Lynch sterge toate ezitarile pentru a ne propune calatorii fara jumatati de masura. Ne arata un inconstient al omului, pe care nu suntem in stare sa-l primim. El insusi spunea intr-un interviu despre ultimul sau film: "Am vazut un film de trei ore din care nu am inteles nimic" ... :)

http://www.davidlynch.com/