The question is, are you a Basterd? Aveam de ales intre G.I. Joe si Inglourious Basterds. Am ales bineinteles ce era mai bun.
A fost un film genial, mi-a depasit orice asteptare. Tarantino e un geniu, geniile scriu istorie=> Tarantino a rescris istoria.
Povestea e impartita pe capitole, la inceput acestea nu par sa aiba legatura unul cu celalalat, dar pe parcurs iti dai seama ca nu e chiar asa.
Primul capitol il prezinta pe colonelul Hans Landa, supranumit Vanatorul de evrei (a jucat exceptional Christoph Waltz), in vizita la un fermier francez. Scopul vizitei era de a-l face pe proprietar sa recunoasca unde a ascuns familia de evrei ramasa pe acele meleaguri.
Totul incepe calm, cu un dialog frumos, politicos, din partea colonelului, pentru ca mai apoi sa asistam la uciderea familiei de evrei, fara pic de sentiment de vinovatie.
Shossana este singura supravietuitoare a macelului dar si singura victima care a scapat colonelului. Ea ajunge la Paris, isi schimba numele si mosteneste un cinematograf de la matusa sa. Spre nenorocul ei, un soldat german- actor, se indragosteste de ea si ii propune/ordona sa gazduiasca evenimentul de lansare a noului film al lui Goebbels, ministrul propagandei naziste.
Putin mai tarziu, in alt capitol, Ticalosii killaresc la greu nazisti, dupa care ii scalpeaza. Mi s-a parut geniala replica de final cand Bradut l-a insemnat in frunte pe vestitul colonel.
Sa revenim la Ticalosi. Fiecare ticalos are parte de o prezentare pe masura, demna de porecla purtata. Liderul acestora e chiar locotenentul Aldo Raine, interpretat atat de bine de Bradutz. Alt membru care a facut impresie este sergentul Donny Donowitz ( Eli Roth), bun manuitor de bata (geniala si faza cu obligarea soldatilor nemti de a-si trada semenii). Lor li se aliaza agentul dublu Bridget von Hammersmark (interpretata de Diane Kruger), iar impreuna colaboreaza la uciderea fuhrerului.
Subiectul principal al filmului, daca nu v-ati prins pana acum, este reprezentat de razbunarea evreilor, iar fiecare o face in modul sau. Ticalosii ii scalpeaza/omoara/tortureaza/insemneaza, iar Shossana le da foc.
Momentul cheie este reprezentat de premiera filmului, la care participa insusi fuhrerul, ocazie geniala pentru un incendiu/explozie. Pe de-o parte Raine (Bradutz) planuieste o explozie de zile mari, pe cealalta parte Shossana pregateaste un incendiu devastator (faza cu incendiu mi-a amintit de "Restul e tacere", numai ca Tarantino a facut evident o treaba mult mai buna, scena cu aparitia fantomatica a Shossanei fiind magnifica).
Mai trebuie sa amintim ca Inglourious Basterds nu este un remake al filmului omonim din 1978, al lui Enzo Castellari, fiind gandit de Tarantio inca de acum 10 ani.
Finalul a fost genial, foarte bine gandit, prezentand o fila de istorie ideala. De la aruncarea in reluare a tigarii peste mormanul de filme, la imaginea fantomatica data de proiector si captata de fumul abundent, avem impresia ca mai e putin si sala de cinema se transforma intr-un adevarat iad. Fiecare isi primeste rasplata, chiar si cei ce se cred mai smecheri (vezi colonelul), pe masura ororilor pe care le-au comis. La sfarsit pleci din cinematograf cu sentimentul ca s-a facut dreptate.
Printre scenele memorabile, completate perfect de muzica, mi-au ramas intiparite in memorie:
- momentul cand fermierul francez recunoaste ca ascunde familia de evrei- am ramas masca de cum s-a derulat scena;
- moartea Shossanei, transpusa pe muzica lui Ennio Morricone (Un Amico)...fabulos;
- intalnirea ticalosilor cu actrita si scena macelului (am avut ocazia astfel sa-l vad si pe actorul principal din serialul Hex);
Pe final nu va las trailerul, puteti cauta si singuri pe youtube. In schimb va las melodia ce se auzea in fundal, la scena cu moartea Shossanei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu