SF, Fantasy, Actiune/Aventura 2009-2010

Din lista serialelor de care m-am apucat vara asta dar le-am abandonat cu drept de apel, se numara si Defying Gravity , un SF cu astronauti.

Plotul filmului nu pare cine stie ce: intr-un viitor apropiat, opt astronauti ce provin din cinci tari diferite vor pleca intr-o misiune spatiala a carei durata va fi de sase ani. Din distributie mai fac parte: Laura Harris (Dead Like Me, 24, Stargate, CSI); Christina Cox (Stargate: Atlantis, Blood Ties); Andrew Airlie (Reaper, The 4400); Malik Yoba (New York Undercover) si Ari Cohen (Smallville, The L Word).

Responsabili pe partea de creatie/productie sunt James Parriott, fost producator executiv al serialelor “Grey’s Anatomy“ si “Ugly Betty,” si Michael Edelstein, fost producator executiv al serialului “Desperate Housewives“. Serialul e axat mai mult pe viata personajelor (eventual a legaturilor amoroase aparute pe parcurs) decat pe misiunea in sine, desi probabil misiunea va deveni mai importanta de-a lungul sezonului. Seamana izbitor cu “Virtuality”, doar ca omuletii nostri nu au cum sa se destinda virtual.

Ce-am prins eu interesant in primele 2 episoade - Donner isi face o vasectomie dar reuseste sa o insamanteze pei Zoe; inca din primele zile ale misiunii Zoe aude un planset de copil pe care- ceilalti nu il percep; problemele de sanatate aparute brusc la 2 astronauti; visul lui Donner, vis ce pare sa se repete si in realitate.

Am zis ca astept sa se termine si apoi bag un maraton de 10 episoade. Nu stiu cat imi doresc asta...poate mai tarziu, in vreun weekend.





De la Joss Whedon (Buffy the Vampire Slayer) a pornit si proiectul Dollhouse, serial de care, ce-i drept nu m-am atasat imediat.

Este un serial pe care l-am inceput atunci cand a aparut, continuandu-l undeva prin vara, datorita crizei acute de seriale. Povestea se invarte in jurul a cativa voluntari, cazati intr-un centru guvernamental, feriti de ochii lumii; un fel de laborator cu piscina, dusuri la comun, cabinet medical, sauna, masaj... at prins ideea.
Lor le sunt imprumutate personalitati stocate de la oameni decedati, pentru indeplinirea de misiuni. Dupa fiecare misiune personalitatea respectiva le e stearsa, ramanand cu memoria aproape 0.
Personajul principal este Echo (interpretata de Eliza Dushku), pentru ca ea este obiectivul unei anchete particulare a unui agent FBI. Din pacate pentru agentie, ea incepe sa-si aminteasca detalii ale vietii sale trecute, lucru imposibil din punctul de vedere al cercetatorilor.
Pe langa riscul de a fi descperiti, agentia papusilor se mai confrunta si cu un personaj negativ, o fosta papusa masculina ce s-a razvratit si a facut ravagii la vremea lui.
Serialul a ajuns la sezonul 2, ceea ce inseamna ca este destul de bun, daca e sa tinem cont cine il difuzeaza - FOX (anulatorul de seriale).




Eastwick

Bazat pe romanul scris de John Updike si precedat de filmul cu aproximativ acelasi nume, serialul de fata se anunta bun rau. Cu o distributie foarte promitatoare ( Rebecca Romijn, Lindsay Price -Lipstick Jungle, Jamie Ray Newman, Paul Gross, Sara Rue, Veronica Cartwright)
serialul a debutat in forta cu un pilot destul de bun.

Povesteae simpla- 3 femei care nu se prea inghit sunt atrase in mod magic de o fantana, loc in care isi pun simultan cate o dorinta. Pe parcurs ele isi dau seama ca au puteri magice si acest lucru le apropie. Unde mai pui ca exact in ziua urmatoare in oras soseste un barbat bine, misterios si plin de bani. Acesta cumpara pe rand ziarul oraselului, un restaurant si cam tot ce apuca. Am fost surprinsa cand l-am recunoscut pe Matt Dallas (Kyle Xy) in rolul iubitului mai tanar al uneia dintre viitoarele vrajitoare.

Daryl Van Horne mi se pare ca aduce cu Mr. Big din Sex and the City, dar un Mr Big mult mai tanar si poate chiar mai fermecator.
Inceputul mi-a amintit de Neveste Disperate, iar pe parcurs parca eram in Charmed,tot 3 fete, cam aceleasi personalitati: Phoebe fiind Roxana, Piper e Joanna, iar Prue ar putea fi Kat.
Mi-a placut mult, de-abia astept urmatorul episod.

Flash ForwardInca nu am vazut primele 2 episoade, revin cu impresii dupa vizionare.






The Vampire Diaries

Au aparut 3 episoade din dansul, a inceput sa-mi placa. Daca la inceput m-a cam plictisit, nici un mister, nici un efect mai misto, fiind total previzibil, pe parcurs am inceput sa ma holbez la Damon si sa-i fac loc saptamanal in program. Cam toate fazele interesante au fost in promo-uri, asa ca nu prea mi s-a parut cine stie ce pilotul.
Cu episoadele 2 si 3 situatia s-a schimbat. Nu ma asteptam la un True Blood 2 pentru ca nimeni nu va putea ajunge la performanta respectiva. E un serial pentru publicul tinerel, vizionabil si de noi cei trecuti de varsta pubertatii.
Am gasit si amatori cu care sa vizionez episoadele, asa ca ma voi uita la toate.
Mi-a adus aminte de Buffy si povestea ei cu Angel, dar si de Twilight....poate e putin mai bun ca Twilight.
N-am citit cartile dupa care e inspirat serialul, sunt luate dar am zis ca le voi incepe dupa ce se termina sezonul. Asa am spus ca fac si cu LOS dar cine ma asculta pe mine:))
Inceputul serialului seamana putin cu TB in sensul ca Stefan, vampir ce s-a lepadat de apucaturile semenilor sai (adica nu mai bea sange uman- so twilightian), se intoarce pe taramurile natale pentru o fatuca. Donsoara, frumusica nevoie mare si-a pierdut parintii intr-un accident de masina (so TB) si acum traieste cu fratele sau (so TB) si cu matusa tinerica.
Problema cu vampirul nostru e ca are un frate diabolic, Damon pe numele sau, genu ala de bad boy gone wild. La inceput nu mi se parea prea credibil actorasul dar dupa o mai atenta vizionare a inceput sa-mi surada ideea vederii lui la bustul gol. Da, ma uit la unele seriale pentru scenele de seminuditate...se intampla si la case mai mari,.
Asa, acum ca am spus povestea in mare, mai avem de adaugat o pretena a pustoaicei, urmasa a vrajitoarelor din Salem si taboul supernatural e complet.
Ce am inteles e ca ambii frati sunt indragostiti de fatuca Elena, ce n-am inteles e daca si ea ii va iubi pe amandoi...asta e ideea ce-mi vine din pozele promotionale.
Chestii misto la serial:
- vampirii nu pot intra in locuinta cuiva daca nu-s invitati (so Buffy, so TB);
- Stefan si Damon poarta cate un inelus , ce inelus tata, e ditamai ghiulul - pentru a putea rezista la lumina soarelui (so Angel);
- faza cu vrajitoarea (so Charmed).

Ce imi displace e ca in ritmul asta relatia celor doi se va consuma probabil in vreun sezon 2 sau 3...ceea ce se cheama a trage de timp.



Warehouse 13

In scurtele perioade de vacanta am urmarit cu mare placere Warehouse 13, un serial ce pare sa le aiba pe toate.
Peter Lattimer (Eddie McClintock), un fel de Mulder mai tinerel si mult mai glumet , impreuna cu Myka Bering(Joanne Kelly),formeaza echipa de agenti responsabila de un depozit un pic altfel. De acelasi depozit e responsabil si Artie Nielsen(Saul Rubinek), cel care le da in fiecare episod cate o misiune. Artie la randul sau raspunde in fata doamnei Frederic, iar aceasta asculta ordinele unui consiliu.
Acum sunteti curiosi ce are special acel depozit. Sa vedem... a vazut cineva The librarian? NU?
Ei bine, in depozit sunt stocate cu ajutorul unei chestii mov si vascoase obiecte cu puteri paranormale. De-a lungul episoadelor au fost: lampa lui Alladin, din care ies nevastuici, portofelul lui Houdini, agrafa de par a Lucretiei Borgia, condeiul si jurnalul lui Poe, lampa lui Jack Spintecatorul. etc. Cine e curios sa ridice mana dreapta sus.

Grey`s Anatomy 6x01 &6x02

L-am descoperit in primii ani de studentie si m-am indragostit de el din prima. Unii o numesc dragoste la prima vedere.

"According to Elisabeth Kubler-Ross, when we're dying or have suffered a catastrophic loss,we all move through five distinct stages of grief. We go into denial because the loss is so unthinkable we can't imagine it's true. We become angry with everyone, angry with survivors, angry with ourselves. Then we bargain. We beg. We plead. We offer everything we have, we offer our souls in exchange for just one more day. When the bargaining has failed and the anger is too hard to maintain, we fall into depression, despair, until finally we have to accept that we've done everything we can. We let go. We let go and move into acceptance."

Am ras cu ei, am plans de mai multe ori, ne-au induiosat, ne-au uimit, ne-au facut sa intelegem ce inseamna sa fii medic si ce inseamna sa ai pacienti. AM vazut cele mai spectaculoase cazuri medicale, cele mai complicate operatii , am vazut miracole.
Aseara am reusi sa vad si eu primele 2 episoade ale sezonului 6, in total o ora si 24 d minute.
Am plans…in reprize. Mi-era dor de toti, asa ca dublul episod a compensat din plin.
M-a derutat inmormantarea cu rasetele lor, din moment in moment ma asteptam ca rasul sa se transforme in plans…as fi putut chiar paria.
Cristina a fost pe placul meu, cum medita ea in gura mare la nevoile ei (mai patesc si eu faze d`astea dar incerc pe cat posibil sa le tin pentru mine...uneori imi reuseste). Mi se pare cel mai imprevizibil personaj…sa o tina tot asa.
Alex si Izzie sunt Alex si Izzie. Sper sa ramana Alex si Izzie.
Callie a fost de nota 20. Cum a reactionat in fata sefului, vizibil lezat la auzul cuvantului dinozaur. De ce nu vor oamenii astia sa accepe ca le-a trecut vremea si trebuie sa lase oameni mai tineri si mai talentati sa le ocupe locul? |Daca nu acum, atunci cand? Mi-a mai placut si cum l-a tratat Callie la mercy west; roata se intoarce pana la urma.
Despre Mer si Der ce sa mai spun, mi-a placut discutia lui cu Arizona, cand aceasta i-a spus ca intelege de ce e poreclit mcdreamy.
Altceva…Lexie si Mark- un cuplu pe zi ce trece mai dragut. Chiar eram curioasa cum isi va apara “drepturile”. M-a bufnit putin rasul atunci cand a intrebat-o pe callie cat de lesbiana e pe o scala de la 1 la 10:)) in preajma lui mark eu n-as fi stiut sa raspund ( daca prin absurd mi-ar fi placut tipele).Eehhh…un episod frumos, presarat cu momente ba amuzante, ba lacrimogene…exact asa cum asteptam.

Toamna si serialele 2

Zilele trecute incercam sa numar in gand cate seriale urmaresc in prezent. A fost greu...
De teama sa nu uit pe careva, am intocmit o lista. M-a ingrozit putin rezultatul si timpul rezultat din vizonarea tuturor serialelor, asa ca am hotarat sa va aduc si pe voi la zi cu serialele ce merita urmarite. Va anunt de pe acum ca vor fi o serie de posturi. Nu va speriati sau inhibati. Cititi zilnic pentru a nu fi indecisi atunci cand va veni timpul sa alegeti un serial de vizionat.

Voi incepe cu serialele pentru pustime, primul in lista mea fiind "Gossip Girl".


Stiu ca Valentina nu pierde nici un episod din GG, asa ca nu ii voi strica surpriza in caz ca nu e la zi cu episoadele. Tot ce spun e ca pustii s-au intors, sunt in primul an la NYU si fiecare se face remarcat cum poate. Bine totusi ca nu am avut o reimpacare a cuplului Dan-Serena (chiar imi place noul tip al Serenei) .
Dupa ce am vazut cu Iulia episodul 3, am decis de comun acord ca Nate e bun rau (aici s-ar insera emoticonul care saliveaza:))...



Pe acelasi segment de public se afla si "90210", marca CW.


Ajunsi la sezonul 2, adolescentii din Beverly Hills au de infruntat alte obstacole...pentru unii mai grele, pentru altii mult mai grele.
Ethan a zburat din serial, Dixon s-a despartit de Silver, iar Annie arata mai oribil ca niciodata. Inteleg ca e distrusa dar totusi. Liam e tot bun, mai ca l-as manca; iar Navid e chiar patetic in episodul 2.
Cu ocazia noului sezon ne este introdus in peisaj un personaj nou: Teddy. Nu, nu e pufos, e doar blond si putin antipatic. Nu m-am decis inca daca imi e simpatic...da semne ca nu.
Comparativ cu alte seriale, 90210 e chiar dragutel, interesant pe alocuri.


Al treilea pe lista este "Melrose Place", spin off al serialului cu acelasi nume.

Eu una nu-mi prea amintesc mare lucru din mai vechiul MP. Stiu ca era difuzat pe protv, ca implica o serie de apartamente si o piscina, si ca era un soi de telenovela.
Nici noul serial nu e departe de a fi o capodopera.
Episodul pilot a fost cam slabut dar a recuperat pe parcurs. Muzica e destul de tare, am auzit la un moment dat si ceva The Killers.
M-a cam enervat Ashlee Simpson, nu prea mi-a parut sa le aiba cu actoria.
Am vazut primele 2 episoade si nu am ramas prea impresionata...am auzit totusi ca episodul 3 e mai bun. Vom vedea.
Restul distributiei ma incanta, mai ales Katie Cassidy, un fel de Samantha Jones in tinerete. Voi se prea poate sa nu o stiti, insa eu am mai vazut-o in Harper`s Island si Supernatural. cam putine personaje comparativ cu varianta veche.
Old

New




"The Beautiful Life", intra in aceeasi oala ca si MP, daca e sa o iau dupa targetul de varsta.

De parca viata modelelor prezinta un interes de ordin actoricesc, televiziunea CW a mizat pe acest lucru dar se pare ca a cam ratat pariul. Dupa numai 2 episoade serialul a fost anulat, datorita ratingului penibil de mic.
Eu am vazut pilotul din plictiseala grava, recurgand la ideea de a vedea si al 2-lea episod, pentru a ma convinge ca nu merita cu adevarat.
Pilotul m-a plictisit, personajele mi s-au parut de-a dreptul neinteresante, hainele bagate in serial mi-au displacut total...pana si asa-zisa intriga m-a facut sa derulez cateva scene.
S-au filmat 7 episoade, insa filmarile au incetat. Nu stiu daca vor fi difuzate si celelalte episoade, sau daca vor aparea pe vreun dvd sau sursa de "privit".

The It Crowd

“IT – - have you tried to turn it off and on again?”

Ca orice devoratoare de seriale, n-am putut sa ratez vizionarea unui serial atat de bun. Multi dintre voi poate privesc cu reticenta un serial ce implica termeni tehnici, glume din domeniu sau alte aluzii la acestea. Va linistesc de pe acum, asigurandu-va ca puteti viziona fara frica serialul. E imposibil sa nu intelegeti aluziile, glumele si farsele prezente din plin in fiecare episod. Si nici nu aveti timp sa va plictisiti, fiecare episod dureaza prea putin- 22 de minute.

Inglourious Basterds

The question is, are you a Basterd?

Am reusit vineri sa-mi mobilizez fortele si sa merg la cinema, dar cu o mare dilema: ce film sa vad?
Aveam de ales intre G.I. Joe si Inglourious Basterds. Am ales bineinteles ce era mai bun.
A fost un film genial, mi-a depasit orice asteptare. Tarantino e un geniu, geniile scriu istorie=> Tarantino a rescris istoria.

Povestea e impartita pe capitole, la inceput acestea nu par sa aiba legatura unul cu celalalat, dar pe parcurs iti dai seama ca nu e chiar asa.
Primul capitol il prezinta pe colonelul Hans Landa, supranumit Vanatorul de evrei (a jucat exceptional Christoph Waltz), in vizita la un fermier francez. Scopul vizitei era de a-l face pe proprietar sa recunoasca unde a ascuns familia de evrei ramasa pe acele meleaguri.
Totul incepe calm, cu un dialog frumos, politicos, din partea colonelului, pentru ca mai apoi sa asistam la uciderea familiei de evrei, fara pic de sentiment de vinovatie.
Shossana este singura supravietuitoare a macelului dar si singura victima care a scapat colonelului. Ea ajunge la Paris, isi schimba numele si mosteneste un cinematograf de la matusa sa. Spre nenorocul ei, un soldat german- actor, se indragosteste de ea si ii propune/ordona sa gazduiasca evenimentul de lansare a noului film al lui Goebbels, ministrul propagandei naziste.

Putin mai tarziu, in alt capitol, Ticalosii killaresc la greu nazisti, dupa care ii scalpeaza. Mi s-a parut geniala replica de final cand Bradut l-a insemnat in frunte pe vestitul colonel.

Sa revenim la Ticalosi. Fiecare ticalos are parte de o prezentare pe masura, demna de porecla purtata. Liderul acestora e chiar locotenentul Aldo Raine, interpretat atat de bine de Bradutz. Alt membru care a facut impresie este sergentul Donny Donowitz ( Eli Roth), bun manuitor de bata (geniala si faza cu obligarea soldatilor nemti de a-si trada semenii). Lor li se aliaza agentul dublu Bridget von Hammersmark (interpretata de Diane Kruger), iar impreuna colaboreaza la uciderea fuhrerului.
Subiectul principal al filmului, daca nu v-ati prins pana acum, este reprezentat de razbunarea evreilor, iar fiecare o face in modul sau. Ticalosii ii scalpeaza/omoara/tortureaza/insemneaza, iar Shossana le da foc.
Momentul cheie este reprezentat de premiera filmului, la care participa insusi fuhrerul, ocazie geniala pentru un incendiu/explozie. Pe de-o parte Raine (Bradutz) planuieste o explozie de zile mari, pe cealalta parte Shossana pregateaste un incendiu devastator (faza cu incendiu mi-a amintit de "Restul e tacere", numai ca Tarantino a facut evident o treaba mult mai buna, scena cu aparitia fantomatica a Shossanei fiind magnifica).
Mai trebuie sa amintim ca Inglourious Basterds nu este un remake al filmului omonim din 1978, al lui Enzo Castellari, fiind gandit de Tarantio inca de acum 10 ani.

Finalul a fost genial, foarte bine gandit, prezentand o fila de istorie ideala. De la aruncarea in reluare a tigarii peste mormanul de filme, la imaginea fantomatica data de proiector si captata de fumul abundent, avem impresia ca mai e putin si sala de cinema se transforma intr-un adevarat iad. Fiecare isi primeste rasplata, chiar si cei ce se cred mai smecheri (vezi colonelul), pe masura ororilor pe care le-au comis. La sfarsit pleci din cinematograf cu sentimentul ca s-a facut dreptate.

Printre scenele memorabile, completate perfect de muzica, mi-au ramas intiparite in memorie:
- momentul cand fermierul francez recunoaste ca ascunde familia de evrei- am ramas masca de cum s-a derulat scena;
- moartea Shossanei, transpusa pe muzica lui Ennio Morricone (Un Amico)...fabulos;
- intalnirea ticalosilor cu actrita si scena macelului (am avut ocazia astfel sa-l vad si pe actorul principal din serialul Hex);

-scena in care Shossana il intalneste pe Landa si e nevoita sa deguste impreuna cu el un strudel;

- introducerea in scena a nebunului cu bata:))

- dialogul din pivnita;

- moartea actritei- ma asteptam ca ea sa scoata pistolul;

- intalnirea colonelului cu asa-zisii italieni...Brad a avut niste replici monosilabice geniale (semana putin cu Nasul).

Tarantino a reusit cu succes imbinarea comediei cu drama, violenta si actiunea. Scenariul e incarcat de tensiune si replici memorabile, jucate de actori cu adevarat remarcabili. Christoph Waltz a facut un rol genial, poate unul dintre cele mai bune personaje vazute vreodata.

Ce asteptati? Umpleti sala de cinema!

Pe final nu va las trailerul, puteti cauta si singuri pe youtube. In schimb va las melodia ce se auzea in fundal, la scena cu moartea Shossanei.

Anim'est IV

Locatiile: Cinematografele Patria, Union, Elvira Popescu si Terasa Verona (Librăria Carturesti)

Durata: zece zile (2-11 octombrie 2009).

Invitati speciali:
Hayao Myiazaki (dublu nominalizat -2003, 2006 – si castigator al Oscarului pentru Cel mai bun lung metraj de animatie in 2003, nominalizat la Premiile BAFTA, Cesar, Premiile Academiei Europene de Film);
Matt Stone si Trey Parker (creatorii Southpark – de 8 ori nominalizati, de 4 ori castigatori ai Premiului Emmy) – tbc
Jeremy Clapin (laureat al prestigioaselor festivaluri de la Annecy si Namur)
Mike Reiss - scenarist la Simpsons Family si Ice age 4 from LA
Georges Schwitzgebel -animator Elvetia premiat la Cannes, Berlin, Annecy
Marie Anne Fontainer - decan al facultatii SUPINFORCOM Franta una dintre cele mai mari scoli de animatie din lume
Pakito - publisher Banda desenata Franta expozitie de banda desenata

Highlights: Eveniment deschidere filmul Mary and Max - Australia regizat de Adam Elliot detinatorul premiului Oscar pentru animatie

Tara prezentata in acest an la Anim’est este Japonia, iar evenimentul central al acestei prezentari este Retrospectiva Hayao Miyazaki. Cunoscut pentru Spirited Away, pentru care a primit Oscarul in 2003, si Howl's Moving Castle, pentru care a fost nominalizat din nou in 2006, Hayao Miyazaki este considerat unul dintre cei mai mari animatori din toate timpurile.


Pentru mai multe informatii, accesati http://www.animest.ro/, site-ul oficial al evenimentului, care are in acest an un nou design.
Site-ul http://www.bilet.ro/ va pune la dispozitie, ca in fiecare an, oferta de bilete, cu cele trei categorii: biletul pentru o proiectie - 10 lei, abonament pentru 10 proiectii - 80 lei si Festival Pass, care permite accesul la toate evenimentele festivalului - 150 lei. La cumpararea unui Festival Pass, Anim’est ofera cadou kitul festivalului, care cuprinde toate materialele promotionale ale festivalului.

In trend: Playboy de LA

Film de pitzipoance. D'alea cu rochitz dantelat cu volanase, scurt cu vedere la linia dintre fese si pulpe. Oxigenate si machiate prost. Evident cu radacinile nevopsite. D'alea care merg degeaba la film, insotite de indivizi dubiosi, cu tricouri roz, mulate si inscriptii stralucitoare. Mananca popcorn, beau coca-cola. Mai nasol e ca a venit moda nachos in cinematografe. Iar sosul ala de branza pute ingrozitor, de fiecare data ies cu ficatul marit din sala de cinema!

Printre pitzipoance in sala este un zumzet continuu. Se bucura si rad din orice. Si comenteaza inteligent faze din film "fata, vezi ce buci are Ashton Kutcher"? "Da fata, arata bine rau tipu'". Si cocalaru de langa ea stramba din bot. Stramba degeaba, ca Ashton Kutcher arata bine si imbracat si dezbracat pe ecranele mari de cinematograf.

Filmele proaste relaxeaza. Publicul lor in salile de cinema, din Mall este sursa de inspiratie pentru glume pentru cateva luni. Am dormit bine aseara si azi m-am trezit bine-dispusa. Acum ma doare capul de ciuda ca am ales Playboy de LA in loc de Inglorious Basterds. Pe ploaia asta Tarantino nu ma convinge sa ies din casa. Asa ca imi mentin week-end-ul in trend. Mai stie careva filme proaste?

Ep. 11 - Kobo Abe

Supranumit "Kafka al Japoniei", Kimifusa Abe pe numele sau real , a ales pentru prima data cariera de medic. Absolvent al Universitatii Imperiale din Tokyo, el nu a practicat niciodata aceasta meserie, simtindu-se atras mai mult de dorinta de a crea. Cum limitele creativitatii sunt nemarginite, si cum un om nu va putea spune niciodata ca le-a facut pe toate, asa si Abe a incercat sa le faca pe toate, cum a putut el mai bine. A inceput cu poezia, in 1947, pentru ca in anul urmator sa incerce si beletristica, publicand primul roman - "The Road Sign at the End of the Street" (dedicat memoriei tatalui si prietenilor decedati). In 1951 a primit primul premiu de gen, premiul Akutagawa, pentru romanul "The Crime of S. Karuma". In 1960 geniul lui Abe primeste recunoasterea internationala, odata cu publicarea romanului "Femeia nisipurilor", rasplatit la randu-i cu premiul Yomiuri. La patru ani distanta, americanii au devenit interesati de opera acestuia, traducand "Femeia nisipurilor".
Printre bunii prieteni ai lui Abe se numara si Kenzaburō Ōe, castigator al unui premiu Nobel. El il considera la fel de talentat ca Faulkner sau Kafka. Oe chiar ar fi spus ca Abe ar fi meritat premiul Nobel in locul sau.
De admirat este ca Abe nu s-a limitat la a scrie, fiind pe rand regizor, inventator, critic de arta si fotograf. Ca regizor a colaborat cu Hiroshi Teshigahara, la adaptarea pentru ecran a romanelor sale: Groapa, Femeia nisipurilor, Chip strain si Harta arsa. Prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, filmul "Femeia nisipurilor" a avut succes absolut atat la critici cat si la public.
Cum teatrul ofera mai multe satisfactii, Abe a detinut si o companie de teatru, ajutand tinerele talente. A scris si piese de teatru, iar pe unele chiar le-a regizat.
A murit în anul 1993, la 68 de ani, dupa ce a terminat de scris ultimul său roman, Caietele cangurului.
Opera sa a fost criticata aspru pe taramurile natale datorita faptului ca nu a adoptat stilul traditional, ci a incercat sa creeze un stil nou, in pas cu timpurile actuale. Se presupune ca a influentat si opera lui Murakami, dar acest aspect este dezbatut si astazi de criticii literari.
La noi au aparut:
Femeia nisipurilor,
Chip străin,
Harta ruinată,
Omul cutie,
Caietele cangurului,
Arca florii de cireş,
Rendevous secret,
Trei piese de teatru,
Prieteni .

coacaze

Ce culoare au coacazele?

Stiam ca rosii, Bogdan stia ca sunt negre. Intrebam prietenii. Raspunsuri diferite: roz, rosii, albastre, mov, vinetii, negre... etc. Dar nimeni nu stia precis.

Mai jos aveti poze cu coacaze, ca sa lamurim problema! Sunt de doua feleruri: negre si rosii. Uf!

beauty and the beast

De doua saptamani imi amintesc, caut ma raportez. Ma uit, desenez, ascult. Caut iar. Duminica am vazut "Frumoasa si bestia". A 'n-a oara in viata mea. Stiu desenele cap coada pe de rost, dar corespund cautarilor mele. De 24? Si o sa spun adevarul: mi-au dat lacrimile de doua ori...