Ep.8 : Osamu Dazai

Probabil Osamu Dazai(pseudonim al lui Tsushima Shuji) nu va fi considerat niciodata un scriitor la fel de popular sau de valoros ca Mishima sau Sōseki, insa el a fost profesorul la a carui scoala s-a format Haruki Murakami- ceea ce e suficient pentru mine . Voi insista in acest episod mai mult pe viata tumultoasa a lui Dazai. Acum poate se va intelege de ce una dintre temele sale favorite era suicidul.
Date personale: Născut în Tsugaru, în Prefectura Aomori, în familia unui fermier bogat, transformat în politician, Dazai a devenit unul dintre exponenţii de bază ai shishōsetsu(roman al Eu-lui; majoritatea romanelor sale fiind scrise la persoana intai). Operele sale au fost puternic influentat de Ryonosuke Akutagawa, scriitor fata de care Dazai nutrea un adevarat cult.
Faima sa a atins apogeul în perioada de dupa cel de-al doilea război mondial, cand a scris cele mai importante romane ale sale: Shayō (1947, Amurg, tradus la noi de Editura Polirom), Ningen shikkaku (1948, Decaderea umană) şi nuvela Viyon no tsuma (1947, Sotia lui Villon). Inainte de acestea a mai scris si "Gyofukuki"( primul sau roman), o meditatie pe tema sinuciderii, publicat in 1933.
Viata: Dupa moartea lui Akutagawa Ryunosuke, Ozama cade in depresie si devine alcoolic. Aceasta criza existentiala isi va gasi loc si in opera sa; personajele sale fiind tentate adesea de sinucidere ca modalitate de evadare. Probabil si dat fiind faptul ca Akutagawa Ryunosuke s-a sinucis; Dazai a incercat si el de-a lungul vietii sa se sinucida de mai multe ori.
Prima lui tentativa de suicid a fost ca o urmare directa a refuzului bunicii sale de a accepta ca el sa se casatoreasca cu o geisha . La scurt timp dupa anularea casatoriei Dazai a facut un pact cu o tanara femeie cunoscuta intr-un bar. Ei trebuiau sa comita dublu suicid dar Danzai s-a imbatat si a uitat de pact. Fata s-a innecat iar el a supravietuit( probabil cu o durere de cap in ziua urmatoare). Sentimentul de vinovatie l-a impins la alte 2 tentative de suicid.
In 1935 a incercat a 3-a oara fara succes sa se sinucida. Dupa acest episod a fost internat in spital pentru o apendicia acuta; devenind dependent de Pabinal, un analgezic pe baza de morfina. Dupa ce a invins dependenta a fost internat intr-un sanatoriu ;intre timp sotia l-a inselat cu cel mai bun prieten al sau. Afland de adulter Danzai incearca sa se sinucida impreuna cu sotia( avea un fix cu sinuciderile astea:-s). Au luat somnifere insa dubla sinucidere a esuat iar Dazai a divortat.
La scurt timp s-a recasatorit cu Ishihara Michiko si a renuntat la alcool( in perioada asta a scris Amurg si Decaderea umana). N-a durat mult cumintirea lui pentru ca prin anii `40 s-a reapucat de baut si de cautat placerea in bratele altor femei. In 1948, in timp ce scria romanul Good Bye, Danzai a facut un pact cu o tanar vaduva( aceeasi vaduva pentru care si-a parasit sotia si copiii): s-au aruncat intr-un rau dupa ce au luat fiecare cate o supradoza de somnifere. Cadavrele le-au fost descoperite chiar pe 19 iunie ; cand Dazai ar fi implinit 39 de ani.
Multi cred ca suicidul a fost de fapt o crima; vaduva l-ar fi omorat pe Dazai apoi s-ar fi sinucis si ea.
Tragedia a fost subiect pentru un film difuzat de televiziunea Fuji pe data de 19 iunie 1992.

Opere importante:
Doke no hana (1935, Florile comicăriei)
Bannen (1939, Ani de crepuscul)
Shayō (1947, Amurg)
Viyon no tsuma (1947, Soţia lui Villon)
Ningen shikkaku (1948, Decăderea umană)

Poze din film:

Ep. 7: Inoue Yasushi(6 mai 1907 – 29 ianuarie 1991)

“Cititorul nu trebuie sa se imbrace in chimono ca sa poata raspunde la toate aceste intrebari. E suficient sa-si lase deoparte ochelarii de european si sa patrunda linistit in aceasta nespus de frumoasa lume a sugestiilor.”
Faimos romancier, eseist şi poet japonez ,Inoue Yasushi, s-a nascut in Asahikawa pe partea nordica a insulei Hokkaido. Parintii si-au dorit ca el sa devina medic la fel ca tatal sau insa Inoue nu a fost admis la facultatea de medicina. A fost admis in schimb la Universitatea Imperiala din Kyoto- unde a studiat estetica si filosofia. Cariera si-a inceput-o in a doua jumatate a vietii; asta dupa ce in tinerete poezia a fost una dintre pasiunile sale, alaturi de judo. A devenit cunoscut dupa razboi, odata cu publicarea nuvelelor istorice Ryoju si Togyu-Pusca de vanatoare (Premiul Akutagawa pentru literatura in 1950). Din 1951 s-a dedicat scrisului. Tema principală a romanelor sale este singurătatea, înfăţişată ca o stare fundamentală a fiinţei umane, ba chiar ca o negare a vieţii, având ca singură consolare frumuseţea naturii A fost membru al Academiei de Arte si presedinte al Asociatiei Literare din Japonia, i-a urmat lui Yasunari Kawabata in functia de presedinte al PEN Clubului japonez.
A murit in 1991 in Tokyo.
In memoria sa, in fiecare an, este inmanat premiul Inoue Yasushi; acordat de Fundatia culturala Inoue Yasushi la Universitatea Sydney . Acest premiu este acordat cercetatorilor australieni, elevilor sau studentilor care studiaza cultura si literatura japoneza. Valoarea premiului se ridica la $1,000.
Printre cele mai importante opere ale sale se numara:
- 1949- The Hunting Gun;
- 1949-The Bullfight;
- 1959- Tun-huang;
- 1956- Wall of Ice;
- 1963-Wind and Waves;
- 1969-Journey Beyond Samarkand;
- 1951- The Counterfeiter
- 1959- Lou-lan and Other Stories;
- 1975-Chronicle of My Mother;
- 1989- Confucius.

La noi au aparut la Humanitas:

Lupul albastru

Depasind granita dintre legenda si realitate, Yasushi Inoue nu face un portret fidel al lui Genghis-han, ci unul fictiv, in maniera proprie. Intemeietorul marelui Imperiu Mongol nu este, in primul rind, un razboinic insetat de cuceriri, ci un om framantat de indoieli pina la capatul vietii. Doua motive se intrepatrund de-a lungul romanului: nostalgia originilor si a stramosului mitic, "Lupul Albastru", si cautarea indentitatii, tema recurenta a literalurii japoneze de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Inspirat din Istoria secreta a mongolilor, un poem epic din secolul al XIII-lea, Lupul Albastru este un roman initiatic de o impresionanta forta artistica.

Pusca de vinatoare

Cum e posibil ca o pusca de vinatoare dintr-un poem aparut intr-o revista cinegetica sa lege patru destine in trei scrisori? Cum poate sa ucida o pusca pe tragaciul careia nimeni nu apasa? De ce moare altcineva decit femeia tintita de vinator? Cine e vinatul si cine vinatorul? Cum poate fi aparata o amintire cu pusca? Ce se intimpla cind un jurnal nu ia foc? Ce se intimpla cind scrisorile seamana cu gloantele?

Ep. 5- Kawabata Yasunari

Scriitor cu renume international, Yasunari Kawabata, a fost primul scriitor japonez castigator al premiului Nobel pentru Literatura in anul 1968.
S-a nascut la Osaka, iar dupa moartea timpurie a parintilor a fost crescut de bunicul din partea mamei, un batran orb si suferind.
Debutul in literatura l-a reprezentat nuvela Izu no odoriko (Dansatoarea din Izu), castigand definitiv notorietatea insa cu romanul Yukiguni (Tara zapezilor) - probabil cea mai cunoscuta scriere a sa in Occident.
S-a sinucis in aprilie 1972, la doi ani dupa moartea prietenului sau Yukio Mishima
Opere:
1. The Dancing Girl of Izu
2. The Scarlet Gang of Asakus
3. Snow Country
4. The Master of Go
5. Thousand Cranes
6. The Sound of the Mountain
7. The Lake
8. The House of the Sleeping Beauties

9. The Old Capital
10. Beauty and Sadness

11. One Arm
12. Palm-of-the-Hand Stories

La noi au fost traduse romanele: “O mie de cocori”, “Vuietul muntelui”, “Frumoasele adormite”, “Maestrul de go”, "Dansatoarea din Izu" si "Tara zapezilor".

Dansatoarea din Izu
Textul care da titlul volumului – Dansatoarea din Izu – este considerat la pièce de résistance; singuratatea si prima dragoste, cautarea de sine, granita precara dintre inocenta copilariei si constiinta propriei sexualitati – acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Cand un tanar ce incearca sa-si exorcizeze sentimentele de tristete si dezamagire porneste intr-o calatorie, ea se dovedeste a fi cu adevarat initiatica – pe parcusul acesteia se va indragosti fara scapare de o frumoasa dansatoare. Insa cand, vazand-o goala din intamplare, va afla ca ea nu a intrat inca in adolescenta, va incepe o lupta sfasietoare intre dorinta si sentimentul de culpabilitate nascut din neasteptata pasiune.
Textele vizeaza emotiile de nestapanit care insotesc procesul maturizarii, melancolia declansata de marile incertitudini si sunt pline de rafinamentul, subtilitatea si ambiguitatea ce camufleaza misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.

Frumoasele adormite
Nu exista vraja mai puternica decat cea a unei tinere cufundate in somn adanc. De aceea a fost creat un neobisnuit loc al placerii: casa frumoaselor adormite. Alaturi de fete nu stau eroi care asteapta dragostea, ci barbati obisnuiti care asteapta somnul sau moartea. Frumoasa adormita pare aceeasi din povestile copilariei, doar ca barbatul care ajunge langa ea si-a trait deja viata, pentru el timpul nu a stat pe loc. Aflat in pragul batranetii, Eguchi petrece aici cinci dintre cele mai ciudate nopti ale vietii lui. in fiecare dintre ele mai descopera ceva: despre femeie si despre el insusi. Si despre viata care trece ca un vis.

Tara zapezilor
Parca e dragoste si parca nu e. Sau nu-i vine lui sa creada ca ea s-a indragostit de el. O vede rosind, o aude cantand, descopera ca scrie un jurnal. Si, cu o lentoare care tine de propria dificultate de a se indragosti, barbatul venit din Tokio in "tara zapezilor" descopera ce se ascunde sub fardul gros care ascunde fata si sufletul gheisei. Pentru ca, intr-adevar, fata e gheisa. De aceea dragostea dintre ei are alte semne, alte reguli, alte dureri. Cartea are acea melancolie de 24 de carate pe care o au marii scriitori japonezi. Senzitivitate, dragoste si... zapada.

Vuietul muntelui

Atunci cand astepti doar moartea, s-ar putea sa vina in locul ei dragostea. Atunci cand nu spui ce te framanta, visezi. Atunci cand vuieste muntele, se intampla intotdeauna lucruri neasteptate. Cand imbatrinesti poti sa descoperi intr-o zi ca n-ai urcat inca pe Fuji-Yama. Si sa constati ca fericirea nu se afla, poate, decat in clipa care zboara.

Descrierea cartilor e luata de pe http://www.libarariilehumatias.ro/

Spre rusinea mea nu am citit nimic de Kawabata insa dupa ce am citit descrierile imi pare ca nu trebuie ratat. Ar fi pacat. Eu incep cu Dansatoarea din Izu:)

Ep. 4 Eiji Yoshikawa

Eiji Yoshikawa este unul dintre putinii scriitori japonezi premiati cu Medalia Culturala, cea mai inalta distinctie care poate fi acordata unui om de litere japonez.
Nascut intr-o familie de samurai in prefectura Kanagawa, Eiji a fost nevoit sa abandoneze scoala primara la varsta de 11 ani si sa munceasca; din cauza esecului in afaceri al tatalui sau. La varsta de 18 ani reuseste totusi sa se mute in Tokyo si incepe sa scrie sub pseudonimul de "Kijiro", castigand astfel premiul intai in cadrul unui concurs literar( primul sau premiu).Au urmat apoi: Ordinul Comorii Sacre si premiul Mainichi( primit chiar inainte de a muri, in 1962).
Pe scena literara a debutat cu romane de aventuri de mare succes, consacrindu-se apoi genului istoric prin Povestea clanului Heike si capodopera sa, Musashi.
La Editura Polirom au fost traduse romanele : Musashi si Taiko.
Taiko descrie perioada istorică din Japonia până la Bătălia de la Sekigahara iar romanul Musashi descrie perioada de după această bătălie şi are ca personaj principal celebrului samurai Miyamoto Musashi.

Opera:

Musashi
Taiko
The Heike Story: A Modern Translation of the Classic Tale of Love and War
Fragments of a Past: A memoir

p.s.: Un articol foarte interesant am gasit despre Taiko pe site-ul http://www.japanculture.ro/
(Linkul fiind: http://www.japanculture.ro/recomandare-taiko-eiji-yoshikawa/ )

Ep 3: Ryunosuke Akutagawa

O alta figura reprezentativa a literaturii japoneze este Ryunosuke Akutagawa. El este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori ai Japoniei moderne. Nuvelele sale scurte “In A Grove” si “Rashomon” au fost combinate de catre Akira Kurosawa pentru a da nastere unei capodopere cinematografice. In 1964 chiar si producatorii de la Hollywood au incercat o reproducere a acestui film sub numele de 'Outrage'.
Autor a peste 140 de nuvele scurte, el a compus de asemenea poeme, eseuri si haiku-uri. Tradus de timpuriu în numeroase limbi straine, Akutagawa a contribuit la stabilirea prestigiului literaturii japoneze.

Viata:
Numele lui, "Ryūnosuke", inseamna “fiul dragonului” ( a fost numit asa pentru ca s-a nascut in anul, luna, ziua si ora dragonului).Mama sa a innebunit la scurt timp dupa ce i-a dat nastere, Ryunosuke fiind adoptat apoi de unchiul sau, Dōshō, de la care a primit numele de familie Akutagawa.

In materie de literatura a fost pasionat de literatura clasica chineza, dar si de lucrarile scrise de Mori Ōgai si Natsume Sōseki. A inceput sa scrie imediat dupa ce a intrat la Universitatea imperiala Tokyo,in 1913, unde a studiat literatura engleza.
A publicat prima sa nuvela scurta, Rashōmon in revista literaraTeikoku Bungaku ("Imperial Literature"),inca din studentie. Aceasta nuvela a trecut insa neobservata de lumea literara a timpului dar observata de Natsume Sōseki. Incurajat de sustinerea lui Soseki, Akutagawa a scris si haiku, semnanadu-se cu pseudonimul Gaki.
In 1921, in culmea succesului, Akutagawa a incetat sa mai scrie pentru a petrece patru luni in China, ca reporter pentru Osaka Mainichi Shinbun. Aceasta calatorie l-a epuizat fizic si psihic insa la scurt timp dupa terminarea ei a publicat faimoasa povestire:Yabu no naka ("In a Grove", 1922).
Catre sfarsitul vietii sale, Akutagawa a inceput sa sufere de halucinatii vizuale si de nervozitate. In 1927 a avut o tentativa de suicid pe care a finalizat-o luand o supradoza de veronal la scurt timp dupa. A lasat totusi un biletul in urma sa, numit 'A Note to a Certain Old Friend':

"The world I am now in is one of diseased nerves, lucid as ice. Such voluntary death must give us peace, if not happiness. Now that I am ready, I find nature more beautiful than ever, paradoxical as this may sound. I have seen, loved, and understood more than others."

In 1935, Kan Kikuchi, a infiintat cel mai presigios premiu literar, Premiul Akutagawa , in memoria decedatului.

Opere:

'Rashomon', 1915
'Hana', 1916 - The Nose
'Imogayu', 1916
'Ogata Kanzai no oboegaki', 1917 - Ogata Ryosai's Memo
'Aru hi no Oishi Kuranosuke', 1917 - A Day in the Life of Oishi Kuranosuke
'Gesaku zanmai', 1917 - Absorbed in Letters
'Karenosho', 1918 - From Withered Fields
'Kumo no ito', 1918 - The Spider's Thread
'Jigoku hen', 1918 - The Hell Screen
'Hokyonin no shi', 1918 - Death of a Christian
'Kirishitohoro shonin-den', 1919 - The Story of St. Christopher
'Aki', 1920 - Autumn
'Butokai', 1920 - The Ball
'Koshoku', 1921 - Lechery
'Yabu no naka', 1922 - In a Grove
'Hina', 1923
'Shuju no kotoba', 1923-25 - Words of a Dwarf
'Daidoji Shinsuke no hansei', 1925 - The Early Life of Daidoji Shinsuke
Ume, uma, uguisu, 1926
'Genkaku sanbo', 1927 - The House of Genkaku
Kappa, 1927 - Kappa: A Novel
'Haguruma', 1927 - Cogwheels
Bungeiteki na, amari bungeiteki na, 1927
'Aru ahö no issho', 1927 - The Life of a Fool
'Seiho no hito', 1927 - Man of the West
Tales of Grotesque and Curious, 1930
Akutagawa Ryunosuke Zenshu, 1934-35
The Three Treasures and Other Stories for Children, 1944
Rashomon and Other Stories, 1952
A. R. Zenshu, 1954-55

Japanese Short Stories, 1961
A.R. Zenshu, 1964-65
Tu Tze-chun, 1964
A.R. Zenshu, 1967-69
A Fools Life, 1970
Exotic Japanese Short Stories, 1970
The Essential Akutagawa, 1999

La noi a aparut “Rashomon”, poate cea mai importanta scriere e lui.
« O noapte cu intamplari sinistre sub vechea poarta Rashomon. O crima relatata de martori care se contrazic intre ei si-si asuma, fiecare pe cont propriu, faradelegea. O vizita care-si afla deznodamantul intr-un paragraf al unei carti de Strindberg. O poveste despre paradis si iad. O parabola politica cu creaturi ale folclorului japonez. O splendida efemerida, o scena banala, de-o clipa, petrecuta intr-un tren. Sase povestiri care nu seamana intre ele decat printr-un singur detaliu: sunt scrise cu mana de maestru. Daca exista un sentiment al capodoperei, il veti simti citind povestirile lui Akutagawa.Observatia criticului: Firul de paianjen este varianta orientala a povestii cu firul de ceapa din Fratii Karamazov de Dostoievski.”
p.s.: eu as recomanda totusi pentru amatorii de macabru si ciudat “Hell Screen” (ce se intampla daca cineva e gata sa incalce toate regulile morale in scopul realizarii unei capodopere artistice?)

Mori Ōgai (17 Februarie 1862–8 iulie 1922)

Pe numele sau adevarat Mori Rintaro, Mori Ogai este unul dintre fondatorii literaturii moderne japoneze, incadrandu-se in perioada Meiji .
Viata:
Mori Ogai a ramas in istoria Japoniei ca cel mai tanar absolvent al Facultatii de medicina din Tokyo( a absolvit in 1881 la varsta de 19 ani) dar si ca primul japonez ce a calatorit cu Orientul Express.
Ca medic, Mori s-a specializat in boala beriberi( cauzata de deficitul de tiamine), atât de raspândita in tarile orientale incat a devenit cea mai mare boala a lumii acum o suta de ani. Efectele acestei boli constau in slabiciune, pierderea apetitului, oboseala, nervozitate, paralizie, dureri, umflarea membrelor, cord marit si hipotonie intestinala. Deoarece boala a fost des întâlnita in rândul marinarilor japonezi, medicul Tataki a aratat ca boala putea fi prevenita prin schimbarea dietei marinarilor cu una formata dintr-un amestec de carne si legume. Cercetarile din anii 1890 au aratat ca boala era cauzata de folosirea exclusiva a orezului decorticat si chiar aceste coji îndepartate vindeca boala. Ceea ce de fapt cauza aceasta boala este carenta vitaminei B1, cea care se gaseste in aceste coji.
Mori a crezut ca beriberi era o boala infectioasa si a refuzat sa schimbe dieta promovata de medicul Tataki( desi aceasta dieta s-a dovedit eficace in 99% din cazuri) . Decizia lui a dus astfel la moartea a 27.000 de soldati japonezi.
Opere:
Creatia sa cuprinde mai multe perioade:
- in 1889 a publicat propriul sau jurnal literar (Shigarami sōshi) cat si un volum cu poezii (Omokage).
-intre 1909 si 1912 a scris mai mult fictiune :Vita Sexualis si Gan (Gasca salbatica- roman ce a fost ecranizat in 1953 cu titlul de The Mistress).
-intre 1912 si 1916 a scris povestiri istorice:Sanshō Dayū si Takasebune.
- din 1916 a scris biografiile medicilor din perioada Edo.
Titluri:
The Dancing Girl
Foam on the Waves
The Courier
Vita Sexualis
Young Men
The Wild Geese
The Last Testament of Okitsu Yagoemon
Sanshō the Steward
The Boat on the Takase River
Shibue Chusai

La noi singurul roman publicat este “Gasca salbatica” la editura Humanitas in colectia: Cartea de pe noptiera.
Rezumatul cartii: O casa cu ferestre la strada. O poveste de dragoste care incepe de la privire. Privirea care intampina si privirea care-si ia ramas-bun. Privirea dindaratul ferestrei este a frumoasei Otama, intretinuta unui camatar. Trecatorul din fata ferestrei este Okada, un student la medicina. Cat despre celelalte personaje -- tatal, camatarul si nefericita lui sotie, prietenul medicinist -- ele nu fac decat sa incalceasca jocul celor doi. Pana si gasca salbatica incurca lucrurile fiindca, daca n-ar fi fost ea...( sursa:www.humanitas.ro)