Ep.8 : Osamu Dazai

Probabil Osamu Dazai(pseudonim al lui Tsushima Shuji) nu va fi considerat niciodata un scriitor la fel de popular sau de valoros ca Mishima sau Sōseki, insa el a fost profesorul la a carui scoala s-a format Haruki Murakami- ceea ce e suficient pentru mine . Voi insista in acest episod mai mult pe viata tumultoasa a lui Dazai. Acum poate se va intelege de ce una dintre temele sale favorite era suicidul.
Date personale: Născut în Tsugaru, în Prefectura Aomori, în familia unui fermier bogat, transformat în politician, Dazai a devenit unul dintre exponenţii de bază ai shishōsetsu(roman al Eu-lui; majoritatea romanelor sale fiind scrise la persoana intai). Operele sale au fost puternic influentat de Ryonosuke Akutagawa, scriitor fata de care Dazai nutrea un adevarat cult.
Faima sa a atins apogeul în perioada de dupa cel de-al doilea război mondial, cand a scris cele mai importante romane ale sale: Shayō (1947, Amurg, tradus la noi de Editura Polirom), Ningen shikkaku (1948, Decaderea umană) şi nuvela Viyon no tsuma (1947, Sotia lui Villon). Inainte de acestea a mai scris si "Gyofukuki"( primul sau roman), o meditatie pe tema sinuciderii, publicat in 1933.
Viata: Dupa moartea lui Akutagawa Ryunosuke, Ozama cade in depresie si devine alcoolic. Aceasta criza existentiala isi va gasi loc si in opera sa; personajele sale fiind tentate adesea de sinucidere ca modalitate de evadare. Probabil si dat fiind faptul ca Akutagawa Ryunosuke s-a sinucis; Dazai a incercat si el de-a lungul vietii sa se sinucida de mai multe ori.
Prima lui tentativa de suicid a fost ca o urmare directa a refuzului bunicii sale de a accepta ca el sa se casatoreasca cu o geisha . La scurt timp dupa anularea casatoriei Dazai a facut un pact cu o tanara femeie cunoscuta intr-un bar. Ei trebuiau sa comita dublu suicid dar Danzai s-a imbatat si a uitat de pact. Fata s-a innecat iar el a supravietuit( probabil cu o durere de cap in ziua urmatoare). Sentimentul de vinovatie l-a impins la alte 2 tentative de suicid.
In 1935 a incercat a 3-a oara fara succes sa se sinucida. Dupa acest episod a fost internat in spital pentru o apendicia acuta; devenind dependent de Pabinal, un analgezic pe baza de morfina. Dupa ce a invins dependenta a fost internat intr-un sanatoriu ;intre timp sotia l-a inselat cu cel mai bun prieten al sau. Afland de adulter Danzai incearca sa se sinucida impreuna cu sotia( avea un fix cu sinuciderile astea:-s). Au luat somnifere insa dubla sinucidere a esuat iar Dazai a divortat.
La scurt timp s-a recasatorit cu Ishihara Michiko si a renuntat la alcool( in perioada asta a scris Amurg si Decaderea umana). N-a durat mult cumintirea lui pentru ca prin anii `40 s-a reapucat de baut si de cautat placerea in bratele altor femei. In 1948, in timp ce scria romanul Good Bye, Danzai a facut un pact cu o tanar vaduva( aceeasi vaduva pentru care si-a parasit sotia si copiii): s-au aruncat intr-un rau dupa ce au luat fiecare cate o supradoza de somnifere. Cadavrele le-au fost descoperite chiar pe 19 iunie ; cand Dazai ar fi implinit 39 de ani.
Multi cred ca suicidul a fost de fapt o crima; vaduva l-ar fi omorat pe Dazai apoi s-ar fi sinucis si ea.
Tragedia a fost subiect pentru un film difuzat de televiziunea Fuji pe data de 19 iunie 1992.

Opere importante:
Doke no hana (1935, Florile comicăriei)
Bannen (1939, Ani de crepuscul)
Shayō (1947, Amurg)
Viyon no tsuma (1947, Soţia lui Villon)
Ningen shikkaku (1948, Decăderea umană)

Poze din film:

Ep. 7: Inoue Yasushi(6 mai 1907 – 29 ianuarie 1991)

“Cititorul nu trebuie sa se imbrace in chimono ca sa poata raspunde la toate aceste intrebari. E suficient sa-si lase deoparte ochelarii de european si sa patrunda linistit in aceasta nespus de frumoasa lume a sugestiilor.”
Faimos romancier, eseist şi poet japonez ,Inoue Yasushi, s-a nascut in Asahikawa pe partea nordica a insulei Hokkaido. Parintii si-au dorit ca el sa devina medic la fel ca tatal sau insa Inoue nu a fost admis la facultatea de medicina. A fost admis in schimb la Universitatea Imperiala din Kyoto- unde a studiat estetica si filosofia. Cariera si-a inceput-o in a doua jumatate a vietii; asta dupa ce in tinerete poezia a fost una dintre pasiunile sale, alaturi de judo. A devenit cunoscut dupa razboi, odata cu publicarea nuvelelor istorice Ryoju si Togyu-Pusca de vanatoare (Premiul Akutagawa pentru literatura in 1950). Din 1951 s-a dedicat scrisului. Tema principală a romanelor sale este singurătatea, înfăţişată ca o stare fundamentală a fiinţei umane, ba chiar ca o negare a vieţii, având ca singură consolare frumuseţea naturii A fost membru al Academiei de Arte si presedinte al Asociatiei Literare din Japonia, i-a urmat lui Yasunari Kawabata in functia de presedinte al PEN Clubului japonez.
A murit in 1991 in Tokyo.
In memoria sa, in fiecare an, este inmanat premiul Inoue Yasushi; acordat de Fundatia culturala Inoue Yasushi la Universitatea Sydney . Acest premiu este acordat cercetatorilor australieni, elevilor sau studentilor care studiaza cultura si literatura japoneza. Valoarea premiului se ridica la $1,000.
Printre cele mai importante opere ale sale se numara:
- 1949- The Hunting Gun;
- 1949-The Bullfight;
- 1959- Tun-huang;
- 1956- Wall of Ice;
- 1963-Wind and Waves;
- 1969-Journey Beyond Samarkand;
- 1951- The Counterfeiter
- 1959- Lou-lan and Other Stories;
- 1975-Chronicle of My Mother;
- 1989- Confucius.

La noi au aparut la Humanitas:

Lupul albastru

Depasind granita dintre legenda si realitate, Yasushi Inoue nu face un portret fidel al lui Genghis-han, ci unul fictiv, in maniera proprie. Intemeietorul marelui Imperiu Mongol nu este, in primul rind, un razboinic insetat de cuceriri, ci un om framantat de indoieli pina la capatul vietii. Doua motive se intrepatrund de-a lungul romanului: nostalgia originilor si a stramosului mitic, "Lupul Albastru", si cautarea indentitatii, tema recurenta a literalurii japoneze de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Inspirat din Istoria secreta a mongolilor, un poem epic din secolul al XIII-lea, Lupul Albastru este un roman initiatic de o impresionanta forta artistica.

Pusca de vinatoare

Cum e posibil ca o pusca de vinatoare dintr-un poem aparut intr-o revista cinegetica sa lege patru destine in trei scrisori? Cum poate sa ucida o pusca pe tragaciul careia nimeni nu apasa? De ce moare altcineva decit femeia tintita de vinator? Cine e vinatul si cine vinatorul? Cum poate fi aparata o amintire cu pusca? Ce se intimpla cind un jurnal nu ia foc? Ce se intimpla cind scrisorile seamana cu gloantele?

Ep. 5- Kawabata Yasunari

Scriitor cu renume international, Yasunari Kawabata, a fost primul scriitor japonez castigator al premiului Nobel pentru Literatura in anul 1968.
S-a nascut la Osaka, iar dupa moartea timpurie a parintilor a fost crescut de bunicul din partea mamei, un batran orb si suferind.
Debutul in literatura l-a reprezentat nuvela Izu no odoriko (Dansatoarea din Izu), castigand definitiv notorietatea insa cu romanul Yukiguni (Tara zapezilor) - probabil cea mai cunoscuta scriere a sa in Occident.
S-a sinucis in aprilie 1972, la doi ani dupa moartea prietenului sau Yukio Mishima
Opere:
1. The Dancing Girl of Izu
2. The Scarlet Gang of Asakus
3. Snow Country
4. The Master of Go
5. Thousand Cranes
6. The Sound of the Mountain
7. The Lake
8. The House of the Sleeping Beauties

9. The Old Capital
10. Beauty and Sadness

11. One Arm
12. Palm-of-the-Hand Stories

La noi au fost traduse romanele: “O mie de cocori”, “Vuietul muntelui”, “Frumoasele adormite”, “Maestrul de go”, "Dansatoarea din Izu" si "Tara zapezilor".

Dansatoarea din Izu
Textul care da titlul volumului – Dansatoarea din Izu – este considerat la pièce de résistance; singuratatea si prima dragoste, cautarea de sine, granita precara dintre inocenta copilariei si constiinta propriei sexualitati – acestea sunt temele predilecte ale povestirii. Cand un tanar ce incearca sa-si exorcizeze sentimentele de tristete si dezamagire porneste intr-o calatorie, ea se dovedeste a fi cu adevarat initiatica – pe parcusul acesteia se va indragosti fara scapare de o frumoasa dansatoare. Insa cand, vazand-o goala din intamplare, va afla ca ea nu a intrat inca in adolescenta, va incepe o lupta sfasietoare intre dorinta si sentimentul de culpabilitate nascut din neasteptata pasiune.
Textele vizeaza emotiile de nestapanit care insotesc procesul maturizarii, melancolia declansata de marile incertitudini si sunt pline de rafinamentul, subtilitatea si ambiguitatea ce camufleaza misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.

Frumoasele adormite
Nu exista vraja mai puternica decat cea a unei tinere cufundate in somn adanc. De aceea a fost creat un neobisnuit loc al placerii: casa frumoaselor adormite. Alaturi de fete nu stau eroi care asteapta dragostea, ci barbati obisnuiti care asteapta somnul sau moartea. Frumoasa adormita pare aceeasi din povestile copilariei, doar ca barbatul care ajunge langa ea si-a trait deja viata, pentru el timpul nu a stat pe loc. Aflat in pragul batranetii, Eguchi petrece aici cinci dintre cele mai ciudate nopti ale vietii lui. in fiecare dintre ele mai descopera ceva: despre femeie si despre el insusi. Si despre viata care trece ca un vis.

Tara zapezilor
Parca e dragoste si parca nu e. Sau nu-i vine lui sa creada ca ea s-a indragostit de el. O vede rosind, o aude cantand, descopera ca scrie un jurnal. Si, cu o lentoare care tine de propria dificultate de a se indragosti, barbatul venit din Tokio in "tara zapezilor" descopera ce se ascunde sub fardul gros care ascunde fata si sufletul gheisei. Pentru ca, intr-adevar, fata e gheisa. De aceea dragostea dintre ei are alte semne, alte reguli, alte dureri. Cartea are acea melancolie de 24 de carate pe care o au marii scriitori japonezi. Senzitivitate, dragoste si... zapada.

Vuietul muntelui

Atunci cand astepti doar moartea, s-ar putea sa vina in locul ei dragostea. Atunci cand nu spui ce te framanta, visezi. Atunci cand vuieste muntele, se intampla intotdeauna lucruri neasteptate. Cand imbatrinesti poti sa descoperi intr-o zi ca n-ai urcat inca pe Fuji-Yama. Si sa constati ca fericirea nu se afla, poate, decat in clipa care zboara.

Descrierea cartilor e luata de pe http://www.libarariilehumatias.ro/

Spre rusinea mea nu am citit nimic de Kawabata insa dupa ce am citit descrierile imi pare ca nu trebuie ratat. Ar fi pacat. Eu incep cu Dansatoarea din Izu:)

Ep. 4 Eiji Yoshikawa

Eiji Yoshikawa este unul dintre putinii scriitori japonezi premiati cu Medalia Culturala, cea mai inalta distinctie care poate fi acordata unui om de litere japonez.
Nascut intr-o familie de samurai in prefectura Kanagawa, Eiji a fost nevoit sa abandoneze scoala primara la varsta de 11 ani si sa munceasca; din cauza esecului in afaceri al tatalui sau. La varsta de 18 ani reuseste totusi sa se mute in Tokyo si incepe sa scrie sub pseudonimul de "Kijiro", castigand astfel premiul intai in cadrul unui concurs literar( primul sau premiu).Au urmat apoi: Ordinul Comorii Sacre si premiul Mainichi( primit chiar inainte de a muri, in 1962).
Pe scena literara a debutat cu romane de aventuri de mare succes, consacrindu-se apoi genului istoric prin Povestea clanului Heike si capodopera sa, Musashi.
La Editura Polirom au fost traduse romanele : Musashi si Taiko.
Taiko descrie perioada istorică din Japonia până la Bătălia de la Sekigahara iar romanul Musashi descrie perioada de după această bătălie şi are ca personaj principal celebrului samurai Miyamoto Musashi.

Opera:

Musashi
Taiko
The Heike Story: A Modern Translation of the Classic Tale of Love and War
Fragments of a Past: A memoir

p.s.: Un articol foarte interesant am gasit despre Taiko pe site-ul http://www.japanculture.ro/
(Linkul fiind: http://www.japanculture.ro/recomandare-taiko-eiji-yoshikawa/ )

Legenda celor 1000 de cocori

Legenda spune ca aceluia care impatureste o mie de cocori (tsuru in japoneza) i se va implini dorinta din inima sa. O fetita pe nume Sadako Sasaki care a fost expusa radiatiilor in urma bombardarii Hiroshimei a crezut cu tarie ca daca va face cei 1000 de cocori se va vindeca. A reusit insa sa faca doar 664. A murit la 12 ani, bolnava de leucemie. Prietenii sai, impresionati, au continuat munca pe care ea o incepuse si a fost inmormantata impreuna cu 1000 de cocori. In amintirea ei, a fost facuta o statuie de granit care este asezata in Parcul Pacii din Hiroshima cu o fetita care tine in maini un cocor cu aripile intinse. In fiecare an, statuia este inconjurata de mii de cocori de origami. Un grup de o mie de cocori poarta numele de senbazuru.