Mai am cateva pagini si termin un roman ciudat. Ian McEwan m-a lovit de pereti de fiecare data. Imi amitesc cat de mult m-a bulversat Gradina de Ciment. Aproximativ aceleasi senzatii extreme vin din randurile romanului Mangaieri Straine (ma intreb de ce astia de la Polirom au scris "mangaieri" cu "î" din "a"). I-as zice poveste de dragoste, dar cuvantul dragoste n-are ce cauta in ameteala dintre Colin-Mary + Robert &Caroline. Povestea unui cuplu aproape plafonat, reanimat de un ciudat, usor nebun, poate obsedat. Romanul este pe undeva socat, mai ales prin intensitatea sentimentelor pe care scriitura lui McEwan este capabil s-o transmita. Construit aparent simplu, firul naratiunii poate fi urmarit normal. Se citeste usor; m-a prins imediat. Interesante sunt momentele in care intesitatea intamplarilor atinge cote maxime apoi se relaxeaza insesizabil, prin momente erotice. Pe undeva romanul pare imcomplet, am senzatia ca lipseste ceva.Desi uneori descrierile sunt complexe, mi-a lasat senzatia ca e nefinisat.Trebuie sa vad ecranizarea din '90 facuta de Paul Schrader. Sunt foarte curioasa ce film poate iesi din ecranizarea unui roman al carui punct forte il constituie intesitatea sentimentelor...
5 comentarii:
Eu acum citeam inca o carte din seria Sookie Stackhouse... banuiesc ca nu se prea pot compara :)
In orice caz, o sa pun si "Mangaieri straine" pe lista mea de citit
Asta e seria aia dubioasa cu vampiri pe care o citeste si Crina?!
vampiri da. dubioasa ... ei bine, da :)) E seria de carti pe care e bazat serialul True Blood. Aparent vampirii sunt foarte "in" in perioada asta, dar hai ca nu vreau sa fiu asa off-topic
Si eu ma apucasem de Mangaieri Straine. CUm nu stiu de l ce sa ma astept de la McEwan am zis ca nu ma risc inca sa o termin. Probabil cand revin voi vrea sa raman shocata. momentan prefer genul fantasy. M-am apucat de Sotia calatorului in timp si sper sa nu fie ceva tragic pe acolo.
Daca ai inceput-o merita s-o termin. Ca socul trece repede :))
Trimiteți un comentariu