luni, 26 aprilie 2010

God, I'm glad I'm not me.


Sunt prea diferiti ca sa fie mastile unei singure persoane. Sunt prea bizari prea directi si prea sinceri ca sa fie doar masti. Alter-ego-uri cu un singur punct comun: muzica. Aceeasi muzica care te-a fascinat din copilarie, aceeasi voce atipica care fredoneaza acte personale de constiinta. Jude, Arthur, Jack/Paster John, Billy, Woody/Chaplin Boy, Robbie isi traiesc diferit momentul, la maxim. Adunati sunt o singura legenda: Bob Dylan. I'm not there.

Niciun comentariu: