In loc de introducere: Daca a mers pentru ei ... de ce sa nu mearga si aici ?








Ma gandeam sa prezint mai intai niste informatii de fundal cu privire la situatia in care ma aflu de a posta pe aici...intelegeti ce se poate intelege si notati pe o hartie, ardeti si aruncati la toaleta ce nu se poate, ca sa scapati de cei 7 ani de ghinioane care ar putea urma.

Camera mica, 3 x 3, pereti vopsiti in alb, reci cu un aspect murdar. O pata rosie se intinde pe unul din pereti, se vad urme de perie de parca cineva a fost osandit sa o curete de multe ori dar nu a reusit pe deplin. In centrul camerei se afla o masa simpla de lemn si doua scaune fata in fata. O camera tipica pentru discutii calde in familie, cu mancaruri aburinde pe masa, rasete si inimi vesele...cel putin asa isi spun in gluma proprietarii sai.









Usa se deschide si un prizonier este imbiat cu o lovitura seaca de baston peste spate sa intre. Avand capul acoperit cu un sac negru, acesta se impiedica de prag si cade in genunchi pe podeaua rece.

"Treapta." anunta serviabil unul dintre malacii care l-au adus pana aici.

"Am aflat ...voi baieti nu credeti in puterea decoratiunilor interioare nu ?" ingaima cu un glas ragusit in timp ce pipaie cu mainile vinete de frig pe pardoseala dura de granit. Asta era glasul lui ? Poate lipsa de apa, sau lipsa de mancare, sau mai sigur lipsa unui interlocutor interesant erau de vina.
" Un covor persan ar fi sporit aspectul primitor al biroului vostru."

" Nu este biroul lor, este al meu !"
O voce de femeie, recunoscibila doar dupa muzicalitatea sunetelor, caci altfel cuvintele ar fi putut veni de la un sloi de gheata. Daca gheata ar putea vorbi, dar cum era sigur ca nebunia ii dadea tarcoale deja de cateva zile in aceste locuri, nimic nu l-ar mai fi surprins.
Sunet de tocuri, intrand in camera, inconjurandu-l incet si ajungand in dreptul capului acoperit cu sac. Era sigur ca oferea o imagine foarte demna, in zdrente, tremurand si stand tamp in patru labe pe jos, dar nu voia sa le faca in nici un fel treaba mai usoara.

"Haideti sa il instalam pe prietenul nostru nu credeti ?" se auzi dinspre sloiul cu tocuri, pe un ton ingretosator de mieros.
Maini puternice il saltara pe prizonier si il trantira in unul din scaune. Mainile ii fura incomod stranse la spate iar picioarele indoite mult in spate si prinse in catuse metalice de podea. Per total atingea aproape acelasi nivel de comfort ca intr-un autobuz aglomerat intr-o dimineata geroasa.

Sacul negru ii fu smuls de pe cap, impreuna cu cateva fire de par, dar macar asa calitatea aerului inspirat se imbunatati simtitor.

"Sa nu mai dam tarcoale problemei dragul meu ... stim amandoi foarte bine ca pana la urma vei ceda. Vei canta si vei dansa asa cum vrem noi, nu ai nici un control asupra acestui deznodamant. Este inevitabil. Tot ce poti tu controla este momentul in care se va intampla asta si starea ta relativa de bunastare din acel moment. Nu ai vrea tu sa nu mai repetam aceste intalniri ale noastre si sa faci ce ti se spune ?"

Prizonierul pare sa reflecte o vreme la cele spuse. Ofteaza indurerat si ii arunca femeii o privire plina de intelgere si compasiune sincera.
"Tocmai acum cand cred ca ti-ai depasit rezerva ta glaciala draga mea ? Recunoaste...ma doresti, toata sarada asta cu tortura si interogatorii este o fantezie de-a ta. Umpic ciudat, trebuie sa recunosc, dar si eu sunt de acord cu experimentele. Trebuie sa incercam pana sa stim ce ne place, nu ?.... Dar totusi, nu ai vrea sa ma dezlegi acum si sa ne retragem noi doi intr-un locsor mai caldut si moale ca sa iti descriu si eu fanteziile mele ?"
Se gandea ca impactul cuvintelor sale maiestrite ar putea fi oarecum subminat de zambetul pe care acum si-l banuia infiorator, dupa tratamentul cu ciocanul si dalta pe care i l-a aplicat dentistul acela bolnav cu o saptamana in urma, dar trebuie sa lucrezi cu ce ai, asa ca indrazni un suras usor, ca un amant care asteapta o incuviintare din partea porumbitei sale.

Din pacate insa ... porumbita se apleca gratios peste masa si ii aplica un dos de palma inmanushata in cea mai fina catifea neagra impodobita cu o retea de tinte din otel inoxidabil.

" Vad ca insisti sa te prostesti. Prea bine...putem sa mai dansam o vreme cum vrei tu. " Si ea isi insoti cuvintele de aceasta data cu un zambet stralucitor si tulburator chiar. Asa cum este tulburat un miel cand zareste un lup zambindu-i in lumina lunii dintre copaci.

Femeia puse pe masa servieta pe care o adusese cu ea. Cu miscari lente dar sigure ea deschise capacul si o invarti spre prizonier. Unelte. Asta erau. Unelte stralucitoare, cu lame, cu margini zimtate, ciocane, dalte, clesti. Tot arsenalul pe care il cunostea deja.

" As sugera sa incepem astazi cu lama de 5, cea de 7 pe care o folosesti de obicei cred ca incepe sa se toceasca si pisca umpic." spuse el si se apleca pe spate aruncandu-i un zambet cuceritor.

" O excelenta sugestie, dar pentru astazi ma gandeam sa mai incercam ceva nou inainte." Si mai scoase de undeva o mica cutiuta simpla de lemn. O aseza cu atentie pe masa si o deschise spre prizonier. La vederea continutului acesteia, el tresarii, ochii umflandui-se sa-i sara din cap si incerca sa se chirceasca in scaun. Aceleasi brate puternice aparura din spatele sau si il trasera inapoi pentru a-i expune o coasta acoperita de vanatari. Femeia apuca cu delicatete pana din cutie si se apropie cu pasi masurati de scaunul prizonierului zambind diabolic in tot acest timp.

" Hai draga, sa fim rezonabili, doar suntem oameni civilizati !" ingaima el printre buzele despicate de lovituri si cioturile de dinti sparti pe care ii mai avea.
In ciuda temperaturii din camera, picaturi de sudoare ii aparura pe frunte si incepu sa tremure incontrolabil pe masura ce banala pana se apropia de pielea sa.

" GATA !!! Fac cum vreti voi, fac cum vreti....o sa scriu pentru voi, doar ia blestematia aia de langa mine..." vocea stingandui-se in gat la ultimele cuvinte.

"Nici nu credeam altceva. Aduceti-i ... cerneala si hartie. "

Ea pocni din degete si in camera intra un al treilea malac care aseza usor pe masa un laptop in fata prizonierului, care isi freca incheieturile proaspat eliberate si respira greu.

"Scrie !" tuna vocea ei, iar ochii ii acompaniau acum zambetul satisfacut si infiorator pe care il formau buzele...