sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Cazul 39
Despre Cazul 39 am ascultat atat de multe pareri critice negative, incat l-am deschis plecand de la premisa ca urmeaza sa-mi pierd 109 minute cu alt film prost, de duzina. Bineinteles, pentru cei familiarizati cu povestea filmelor The Omen, Cazul 39 e doar "inca unul". O varietate pe tema intruparii diavolului/copii diavolului in copii cu figura blanda, care induc oamnii din jur in erori fatale. Emily, o asistenta sociala cu viziuni idealiste, incearca sa o salveze pe micuta Lilith - o fetita gigansa, maltrata in familie. Lilith este personificarea diavolului, omoara oamenii folosindu-le fobiile. Asta mi s-a parut interesant, se suprapune proverbului "de ce ti-e frica nu scapi". Oamenii intotdeauna speculeaza frica altor oameni, filmele care abordeaza hiperbolic acest subiect intaresc ideea ca raul suprem e in oameni.
Filmele horror sunt din ce in ce mai slabe. Probabil toate subiectele s-au epuizat. Aproape toate incercarile de-a face variatii la nesfarsit pe acceasi tema duc la rateuri comerciale. Sau: impactul cinematografiei a scazut considerabil din cauza fluxului enorm de imagini care ne agreseaza non-stop.
marți, 26 ianuarie 2010
Paranormal Activity
Ma intorc dezamagita de la "Fenomene paranormale". Daca Spielberg l-a declarat terifiant, zeci de oameni s-au plans ca n-au mai putut sa doarma dupa acest film m-am gandit ca trebuie sa-mi incerc si eu norocul. Faptul ca e un film low-budget este incontestabil, din toate punctele de vedere. Pare gandit cap coada de o mana de amatori idioti de maxim 15 ani. Daca e musai sa-l privesti ca pe un film de groaza. In rest, e o comedie ok. Povestea tipica documetarelor din serialul cu case bantuite de pe Dicovery. Un cuplu terorizat de prezenta unui spirit. El nu intelege, nu crede sau vrea sa se joace cu spiritul - oricum nu are o pozitie clara&unitara tot filmul - vizavi de prezanta extra-sezoriala din viata de cuplu. Ea urla cat o tin plamanii si Casper-ul invizibil si infiorator ii sufla in ceafa. Suna cunoscut? Povestea merge mai departe, clasic, evident. Tipul isi cumpara o camera de filmat, inregistreaza tot ce misca&enerveaza fantoma, care dintr-un simplu "duh care bate la usa" ("Cronicile Wardstone" m-au specializat in duhuri :-) ) devine un personaj agresiv care isi face aparitia din ce in ce mai des in viata cuplului. Ca in "Tom&Jerry" fantoma lasa urme de pasi prin faina si ca in orice "horror" prost, facut de la originile cimematografiei pana in prezent, bate la usa, aprinde si stinge lumina, misca lustra... etc. bla bla bla. Cu ce porcarie mi-am pierdut eu timpul! Cand ma gandesc cati oameni n-au curajul sa mearga la acest film.... Ce face publicitatea din om! Singura scena mai reusita - previzibila dealtfel - este finalul filmului. Un efect special foarte ieftin care produce in spectator o sperietura echivalenta unui "bau". "Unul dintre cele mai terifiante filme ale tuturor timpurilor"... Nu, zau!?
joi, 21 ianuarie 2010
După 17 ani, un regizor român în competitie la Festivalul de la Berlin
« Eu când vreau să fluier,fluier » intră în cursa pentru Ursul de Aur
« Eu când vreau să fluier, fluier », lungmetrajul de debut al lui Florin Şerban, produs de Cătălin şi Daniel Mitulescu, a fost selecţionat în Competiţia Oficială a Festivalului de Film de la Berlin de anul acesta, una dintre cele mai importante competiţii mondiale a industriei de film, în care un regizor român nu a mai fost prezent de 17 ani. Lungmetrajul produs de Strada Film concurează cu alte 26 de producţii internaţionale, printre care « The Ghost Writer”, al lui Roman Polanski. Martin Scorsese îşi va prezenta în cadrul Selecţiei Oficiale cea mai recentă producţie, „Shutter Island”.
Strada Film a produs si scurtmetrajul „O zi bună de plajă”, care a câştigat Ursul de Aur in 2008.
"De când m-am apucat de scenariu cu Florin, proiectul a mers foarte bine”, spune co-scenaristul şi producătorul filmului, Cătălin Mitulescu. „Filmul e foarte puternic. O să vă surprindă. Competiţia la Berlin e cel mai bun lucru care i se putea întâmpla pentru a fi lansat.", adaugă el.
După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu (interpretat de George Piştereanu) a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp din Italia şi vrea să îl ia pe fratele lui mai mic. Silviu are cinci zile să găsească o soluţie. Cele cinci zile devin o eternitate când Silviu se îndrăgosteşte de o studentă frumoasă la Sociologie, Ana (Ada Condeescu), venită în practică la penitenciar. Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sărut. Din acest moment i se poate întâmpla orice.
„« Eu când vreau să fluier, fluier » este un film despre adolescenţă şi dragoste”, spune regizorul Florin Şerban. „Este povestea unui puşti aflat într-o situaţie limită, un puşti care vrea să iubească, vrea să îşi facă datoria.” Florin Şerban, care debutează acum în lungmetraj, a studiat regia de film la UNATC şi la Columbia University, New York.
O co-producţie Strada Film care a mai produs filmele "Ryna" si "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", Film I Vast (Suedia, co-producător al filmelor lui Lars von Trier, “Dogville”, “Manderlay”, “Dancer in the Dark”), The Chimney Pot (Suedia, printre cele mai active studiouri de post-producţie, colaborează cu Madonna, Robbie Williams, Moby, Suede şi Lady Gaga) şi susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei, “Eu când vreau să fluier, fluier” este scris de Cătălin Mitulescu şi Florin Şerban pe baza unei piese de Andreea Vălean şi este reprezentat pe plan internaţional de Celluloid Dreams. Filmul va intra în circuitul cinematografelor din ţară imediat după festivalul de la Berlin.
miercuri, 20 ianuarie 2010
Up in the air
Dupa cum mi-am promis, aseara am vazut filmul de-l scrisese-i in titlu`. Cum e viata unui individ responsabil de concedierea angajatilor de care o firma vrea sa se descotoroseasca. Bai nene, americanii au oameni responsabili cu chestiile astea:O sa vad si sa nu cred. Nu ca romanul nostru multifunctional :))marți, 19 ianuarie 2010
Cinematografia si igiena corporala
Dupa ani si in de vazut filme inca ma mir de un lucru banal: igiena corporala este total ingorata. In special spalatul pe dinti. In afara de comediile cu Mr. Bean nimeni nu se spala pe dinti. E atat de comic sa te speli pe diniti seara inainte de culcare si dimineata? Teoretic dupa o anumita varsta spalatul e un gest aproape reflex care nu poate fi ignorat. Dupa o noapte calduta in care alcoolul e combinat cu tutun, macare etc. partenerii se saruta cu toate bacteriile adunate in timpul noptii. Ce educatie au europenii si/sau americanii. Ca sa nu mai spun de dush.-ul zilnic. Oamenii se spala doar in filmele de groaza. E clar ca in momentul in care cineva intra in dush sau in cada urmeaza o scena sangeroasa. Spalatul n-ar trebui sa fie o normalitate? Parca incepe sa-mi puta.
In loc de introducere: Daca a mers pentru ei ... de ce sa nu mearga si aici ?
Ma gandeam sa prezint mai intai niste informatii de fundal cu privire la situatia in care ma aflu de a posta pe aici...intelegeti ce se poate intelege si notati pe o hartie, ardeti si aruncati la toaleta ce nu se poate, ca sa scapati de cei 7 ani de ghinioane care ar putea urma.
Camera mica, 3 x 3, pereti vopsiti in alb, reci cu un aspect murdar. O pata rosie se intinde pe unul din pereti, se vad urme de perie de parca cineva a fost osandit sa o curete de multe ori dar nu a reusit pe deplin. In centrul camerei se afla o masa simpla de lemn si doua scaune fata in fata. O camera tipica pentru discutii calde in familie, cu mancaruri aburinde pe masa, rasete si inimi vesele...cel putin asa isi spun in gluma proprietarii sai.
.jpg)
Usa se deschide si un prizonier este imbiat cu o lovitura seaca de baston peste spate sa intre. Avand capul acoperit cu un sac negru, acesta se impiedica de prag si cade in genunchi pe podeaua rece.
"Treapta." anunta serviabil unul dintre malacii care l-au adus pana aici.
"Am aflat ...voi baieti nu credeti in puterea decoratiunilor interioare nu ?" ingaima cu un glas ragusit in timp ce pipaie cu mainile vinete de frig pe pardoseala dura de granit. Asta era glasul lui ? Poate lipsa de apa, sau lipsa de mancare, sau mai sigur lipsa unui interlocutor interesant erau de vina.
" Un covor persan ar fi sporit aspectul primitor al biroului vostru."
" Nu este biroul lor, este al meu !"
O voce de femeie, recunoscibila doar dupa muzicalitatea sunetelor, caci altfel cuvintele ar fi putut veni de la un sloi de gheata. Daca gheata ar putea vorbi, dar cum era sigur ca nebunia ii dadea tarcoale deja de cateva zile in aceste locuri, nimic nu l-ar mai fi surprins.
Sunet de tocuri, intrand in camera, inconjurandu-l incet si ajungand in dreptul capului acoperit cu sac. Era sigur ca oferea o imagine foarte demna, in zdrente, tremurand si stand tamp in patru labe pe jos, dar nu voia sa le faca in nici un fel treaba mai usoara.
"Haideti sa il instalam pe prietenul nostru nu credeti ?" se auzi dinspre sloiul cu tocuri, pe un ton ingretosator de mieros.
Maini puternice il saltara pe prizonier si il trantira in unul din scaune. Mainile ii fura incomod stranse la spate iar picioarele indoite mult in spate si prinse in catuse metalice de podea. Per total atingea aproape acelasi nivel de comfort ca intr-un autobuz aglomerat intr-o dimineata geroasa.
Sacul negru ii fu smuls de pe cap, impreuna cu cateva fire de par, dar macar asa calitatea aerului inspirat se imbunatati simtitor.
"Sa nu mai dam tarcoale problemei dragul meu ... stim amandoi foarte bine ca pana la urma vei ceda. Vei canta si vei dansa asa cum vrem noi, nu ai nici un control asupra acestui deznodamant. Este inevitabil. Tot ce poti tu controla este momentul in care se va intampla asta si starea ta relativa de bunastare din acel moment. Nu ai vrea tu sa nu mai repetam aceste intalniri ale noastre si sa faci ce ti se spune ?"
Prizonierul pare sa reflecte o vreme la cele spuse. Ofteaza indurerat si ii arunca femeii o privire plina de intelgere si compasiune sincera.
"Tocmai acum cand cred ca ti-ai depasit rezerva ta glaciala draga mea ? Recunoaste...ma doresti, toata sarada asta cu tortura si interogatorii este o fantezie de-a ta. Umpic ciudat, trebuie sa recunosc, dar si eu sunt de acord cu experimentele. Trebuie sa incercam pana sa stim ce ne place, nu ?.... Dar totusi, nu ai vrea sa ma dezlegi acum si sa ne retragem noi doi intr-un locsor mai caldut si moale ca sa iti descriu si eu fanteziile mele ?"
Se gandea ca impactul cuvintelor sale maiestrite ar putea fi oarecum subminat de zambetul pe care acum si-l banuia infiorator, dupa tratamentul cu ciocanul si dalta pe care i l-a aplicat dentistul acela bolnav cu o saptamana in urma, dar trebuie sa lucrezi cu ce ai, asa ca indrazni un suras usor, ca un amant care asteapta o incuviintare din partea porumbitei sale.
Din pacate insa ... porumbita se apleca gratios peste masa si ii aplica un dos de palma inmanushata in cea mai fina catifea neagra impodobita cu o retea de tinte din otel inoxidabil.
" Vad ca insisti sa te prostesti. Prea bine...putem sa mai dansam o vreme cum vrei tu. " Si ea isi insoti cuvintele de aceasta data cu un zambet stralucitor si tulburator chiar. Asa cum este tulburat un miel cand zareste un lup zambindu-i in lumina lunii dintre copaci.
Femeia puse pe masa servieta pe care o adusese cu ea. Cu miscari lente dar sigure ea deschise capacul si o invarti spre prizonier. Unelte. Asta erau. Unelte stralucitoare, cu lame, cu margini zimtate, ciocane, dalte, clesti. Tot arsenalul pe care il cunostea deja.
" As sugera sa incepem astazi cu lama de 5, cea de 7 pe care o folosesti de obicei cred ca incepe sa se toceasca si pisca umpic." spuse el si se apleca pe spate aruncandu-i un zambet cuceritor.
" O excelenta sugestie, dar pentru astazi ma gandeam sa mai incercam ceva nou inainte." Si mai scoase de undeva o mica cutiuta simpla de lemn. O aseza cu atentie pe masa si o deschise spre prizonier. La vederea continutului acesteia, el tresarii, ochii umflandui-se sa-i sara din cap si incerca sa se chirceasca in scaun. Aceleasi brate puternice aparura din spatele sau si il trasera inapoi pentru a-i expune o coasta acoperita de vanatari. Femeia apuca cu delicatete pana din cutie si se apropie cu pasi masurati de scaunul prizonierului zambind diabolic in tot acest timp.
" Hai draga, sa fim rezonabili, doar suntem oameni civilizati !" ingaima el printre buzele despicate de lovituri si cioturile de dinti sparti pe care ii mai avea.
In ciuda temperaturii din camera, picaturi de sudoare ii aparura pe frunte si incepu sa tremure incontrolabil pe masura ce banala pana se apropia de pielea sa.
" GATA !!! Fac cum vreti voi, fac cum vreti....o sa scriu pentru voi, doar ia blestematia aia de langa mine..." vocea stingandui-se in gat la ultimele cuvinte.
"Nici nu credeam altceva. Aduceti-i ... cerneala si hartie. "
Ea pocni din degete si in camera intra un al treilea malac care aseza usor pe masa un laptop in fata prizonierului, care isi freca incheieturile proaspat eliberate si respira greu.
"Scrie !" tuna vocea ei, iar ochii ii acompaniau acum zambetul satisfacut si infiorator pe care il formau buzele...
rubbing mind x 3
luni, 18 ianuarie 2010
Globurile de aur 2010
Globurile de anul acesta au fost o surpriza placuta, majoritatea castigatorilor meritandu-si premiul respectiv. Singura mea problema e la capitolul cea mai buna animatie, unde draga mea de Coraline nu a castigat. Pacat.Pe lista castigatorilor ce nu trebuie uitati amintim:
- Christoph Waltz din "Inglorious Basterds" pentru cel mai bun actor in rol secundar,
-Mo'nique pentru rolul din pelicula: "Precious: Based on a Novel Pushed By Saphire"
- Sandra Bullock ("The Blind Side") la categoria cea mai buna actrita intr-un film dramatic,
-Jeff Bridges ("Crazy Heart") a fost cel mai bun actor intr-un film dramatic ,
- Meryl Streep, dubla nominalizata pentru rolurile din "It's Complicated" si "Julie&Julia", Meryl a castigat pentru prestatia din "Julie&Julia", la categoria cea mai buna actrita intr-un film de comedie sau muzical,
-Robert Downey Jr. ("Sherlock Holmes") a castigat premiul pentru cel mai bun actor intr-un film de comedie sau muzical ,
- "Avatar" a reusit sa castige 2 premii- pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor,
La capitolul seriale de televiziune castigatorii au fost:
CEL MAI BUN SERIAL DE TELEVIZIUNE – DRAMA
- Mad Men (AMC)
CEA MAI BUNA ACTRITA INTR-UN SERIAL DE TELEVIZIUNE – DRAMA
CEL MAI BUN ACTOR INTR-UN SERIAL DE TELEVIZIUNE – DRAMA
- Michael C. Hall – Dexter (SHOWTIME)
CEL MAI BUN SERIAL DE TELEVIZIUNE – COMEDIE SAU MUSICAL
- Glee (FOX)
CEA MAI BUNA ACTRITA INTR-UN SERIAL DE TELEVIZIUNE – COMEDIE SAU MUSICAL
- Toni Collette – United States Of Tara (SHOWTIME)
CEL MAI BUN ACTOR INTR-UN SERIAL DE TELEVIZIUNE – COMEDIE SAU MUSICAL
- Alec Baldwin – 30 Rock (NBC)
CEA MAI BUNA MINISERIE SAU FILM DE TELEVIZIUNE
- Grey Gardens (HBO)
CEA MAI BUNA ACTRITA INTR-O MINISERIE SAU FILM DE TELEVIZIUNE
- Drew Barrymore – Grey Gardens (HBO)
CEL MAI BUN ACTOR INTR-O MINISERIE SAU FILM DE TELEVIZIUNE
- Kevin Bacon – Taking Chance (HBO)
CEA MAI BUNA ACTRITA SECUNDARA INTR-UN SERIAL, MINISERIE SAU FILM DE TELEVIZIUNE
- Chloë Sevigny – Big Love (HBO)
CEL MAI BUN ACTOR SECUNDAR INTR-UN SERIAL, MINISERIE SAU FILM DE TELEVIZIUNE
- John Lithgow – Dexter (SHOWTIME)
Din fericire boala a fost depistata intr-un stadiu incipient si are mari sanse de vindecare. Purtatorul de cuvant al actorului, Craig Bankey, a spus ca boala se afla in remisiune completa, iar tratamentul lui Hall va continua conform planului.
Fenomenul Pitesti
Multi ani n-am avut curaj sa citesc aceasta carte. Vizita la Memorialul victimelor si rezistentei anticomuniste de la Sighet m-a convins ca a venit momentul. Virgil Ierunca povesteste in Fenomenul Pitesti un moment prea putin discutat din istoria romanilor. Inchisorile comuniste, un subiect demn de filme de groaza. Am plans citind si nu mi-a venit sa cred ce hal de animale traiesc printre noi... Pentru ca istoria nu poate fi schimbata, cartea asta e obligatoriu s-o cititi. E singul mod in care ne putem arata recunostiinta pentru niste oameni cu idealuri care au suferit nevinovati. Pentru ca, dupa stiinta mea nimeni nu a fost condamnat pentru crimele comunismului.
De cand am terminat cartea caut pe net, prin ziare si intreb oamenii: ce s-a intamplat cu fostii securisti? Cine a platit ororile facute de comunisti in aceasta tara???
Running to the Edge of the World
Deja simt ca piesa asta va fi obsesia mea muzicala in 2010. :)
miercuri, 6 ianuarie 2010
Gaudeamus
marți, 5 ianuarie 2010
Ai carte, ai parte
Nu am sa inteleg niciodata de ce unora nu le place sa citeasca. Ma depaseste complet acest aspect al ignorantei tampe zis in gura mare de atat de multi oameni.Declar razboi celor care nu au citit mai mult de o carte - doua in viata lor.
Din punctul meu de vedere numai gandul ca am reusit sa pun mana pe o carte dorita de ceva vreme, timpul petrecut impreuna cu ea... noi doua la lumina becului...e ceva ce filmul nu va reusi niciodata sa-mi ofere.
Se stabileste parca un soi de legatura cu autorul in momentul in care iti dai seama de genialitatea scrierii lui. Ai striga in gura mare daca ai putea, insa parca descoperirea facuta nu merita impartasita cu atat de multa lume.
Sunt carti pe care simti ca le tradezi daca citesti ceva a doua zi, sunt carti ce se lipesc de memoria si sufletul tau, dar si carti pe care nu le-ai imprumuta nici celui mai apropiat prieten, de frica sa nu pateasca ceva.
Cand voi fi mare voi avea o biblioteca mare mare, mai mare decat a ta...
P.s.: mi-as dori sa fie tradusa "Kitchen confidential" a lui Anthony Bourdain, asa ca voi incerca sa bat de trei ori din pantofi, in caz ca merge. Daca nu...probabil mi-o voi cumpara in engleza, dar asta dupa ce o citeste "cineva" (am vz ca e pe lista cuiva de citit;) si ma asigura ca merita citita ( am oroarea sa citesc in engleza:-s).
duminică, 3 ianuarie 2010
Recomandari Tv ep.3
