Blog#4: O alta adresa`s Weblog

Weekendul am cele mai multe idei pe care din pacate nu prea le pun in practica. Pe cand imi lipeam o floare pe unghie mi-am amintit brusc de blogul ei si de faptul ca e unul dintre putinele bloguri pe care le "citesc" de fiecare data cu placere. E destul de simplut, cu recomandari muzicale, cu poze interesante si cu idei pe masura. Eu o citesc in weekenduri. Ea e Carmen si o stiu prin Oana care e sora`sa. Daca te chinuie curiozitatea da un click pe http://carmencampeanu.wordpress.com/ .

De weekend

A dat caldura si peste mine. Pazea!

Fii alaturi de muzeu la festivalul AD fel

Dragii nostri,
ne-am bucura mult daca in saptamana care urmeaza ati avea timp si energie sa ne ajutati la o promovare mai inedita a Muzeului, in cadrul festivalului de publicitate neconventionala ADfel (a 4a editie), care se va desfasura pe terasa LA MOTOARE in perioada 31 august-6 septembrie. Cea de-a doua zi a festivalului se afla sub deviza Ziua culturala ADfel si este dedicata brand-urilor non-comerciale (organizatii culturale si ONG-uri de mediu).
Anyway, mai multe detalii despre eveniment aveti in descrierea de mai jos.
Muzeul nostru a pregatit, special pentru acest eveniment, o cartolina mai altfel :-), care trebuie privita prin ochelari rosii pentru a putea vedea imaginea-supriza. Pe scurt, am avea nevoie de ajutorul vostru pentru a convinge oamenii sa se lase incantati de cartolina MNAR.

Esentiala ar fi ziua de marti, 1 septembrie, intervalul 16.00-22.00 (propunem 2 secvente, 16.00-19.00 si 19.00-22.00), dar importante sunt si zilele urmatoare ale festivalului, intervalul 17.00-20.00.

***
Intre 31 august si 6 septembrie va avea loc cea de-a patra editie a festivalului de publicitate neconventionala ADfel, evenimentul dedicat creativitatii si neconventionalului in promovarea brandurilor pe care le intalnim zi de zi sau pe care le iubim.

Cea de-a doua zi din cadrul festivalului va fi dedicata executiilor neconventionale din partea brandurilor non-comerciale, adica cele realizate de institutiile culturale si de ONG-urile de mediu. Sub deviza “Ziua culturala ADfel”, vom asista la o impresionanta desfasurare de forte din partea acestora, incepand cu ora 16.00 pe terasa La Motoare.

Va asteptam deci pe 1 septembrie alaturi de noi la ADfel!

Despre ADfelADfel este primul festival de publicitate neconventionala din Romania, organizat de IQads si 24-FUN. Ajuns la a patra editie in 2009, evenimentul isi propune ca in fiecare an, timp de o saptamana, sa promoveze gandirea alternativa in publicitate si metodele neconventionale prin care brandurile isi comunica mesajele catre consumatori.

The Adventures of Huck Finn (1993)

Cartile copilariei sunt singurele pe care nu o sa le uit niciodata. Poate simteam mai mult, traiam mai intens, aveam mai mult loc in suflet pentru emotii. Sau pur si simplu au ceva special, diferit de ceea ce citesc astazi. Nu stiu daca schimbarea a fost in mine, sau romanele pentru adulti transmit mai putin. As vrea sa optez pentru a doua varianta. Si sa schimb subiectul, pentru ca discutiile despre trecerea timpului si sfarsitul copilariei nu-mi plac. Vreau sa va recomand un film, pe care daca nu l-ati vazut inca trebuie sa-l vedeti curand. The Adventures of Huck Finn, din 1993. Stiu ca romanul lui Marc Twain a avut mai multe ecranizari, dar cea din 1993, cu Elijah Wood (Frodo) il rolul lui Huckleberry Finn mi se pare delicioasa. Elijah mic este adorabil, unul dintre cei mai dragalasi copii pe care i-am vazut!

Si acum, daca tot am deschis discutia despre Frodo, o sa povestesc o discutie senzationala pe care am avut-o in seara asta cu o buna prietena. Despre film, despre Frodo. Am intrebat-o daca a vazut ecranizarea romanului Fuckleberry Finn despre care v-am povestit. Ochii lui Frodo sunt inconfundabili, dar aseara mi-a fost lene sa verific daca este acelasi actor. Asa ca am intrebat-o pe Georgiana daca cumva i se pare ca Huck este Frodo mic. Raspunsul primit a fost genial, unul dintre cele mai interesante raspunsuri pe care puteam sa-l primesc. Din pacate nu cred ca o sa reusesc sa-l reproduc mot a-mot, dar voi incerca. "Zici ca Huck e Frodo mic? Nu, poate sa fie un Frodo din alta lume, cu alte perspectie. Huck e un copil intr-adevar, dar nici Frodo nu este foarte matur mereu. De aceea cred ca Huck ar putea fi, doar daca vrei sa privesti lucrurile asa, un Frodo in lumea noastra. Dar..." Initial m-am blocat. Apoi am revenit la normal, desi ar fi iesit o dezbatere interesanta. Data viitoare :)

LMA Alexander Skarsgard!!!

Nah mah, acum va ajunge? :D

Tea&Coffee Festival

Daca as fi putut, m-as fi dus si eu, la cat imi place cafeaua. Daca stau sa ma gandesc, cred ca uneori you can buy me with a coffee. Asa ca daca nu te dai in vant dupa Mardge prin Izvor si daca ai chef sa bei o cafea buna, vei suna pe tipul/tipa la care te gandeai de dimineata si il vei duce in Lente&Cafea, Serendipity, Cafepedia sau Verona (Cărtureşti).
Cum azi a inceput festivalul, ai timp sa revii daca iti place.
Marţi, 25 august, orele 20:00 la Serendipity poti incerca ceaiul şi muzica tradiţională ruseasca. Joi, 27 august, orele 21:00 la Cafepedia aroma cafelei se va îmbina cu muzica sud-americană a trupei Jezebel. Vineri, 28 august, între orele 10:00 şi 20:00 la Palatul Sutu (Muzeul Municipiului Bucureşti, B-dul I.C. Bratianu 2) veţi putea vedea o Expoziţie de Ceai, Cafea şi Accesorii sau veţi putea participa la ateliere de olărit, vei vedea ceremonii de servire a ceaiului şi cafelei. Sambătă, 29 august, orele 17:00 la Cafe Verona - Terasa Cărtureşti poti merge la “Five O’Clock”, teatru scurt cu Liliana Farcaş, Florin Lăzărescu, Irina Sârbu, Casiana Şuteu.

Ce astepti? Pune mana pe telefon. Al meu are bateria consumata, poate il pun mai tarziu la incarcat.

Blog #3: Urban Style (trends and creativy)

Prin iulie Crina venise cu o idee, pe care am furat-o si eu rapid, sa scriem saptamanal despre un blog. N-am reusit, habar n-am de ce. Mai devreme m-am uitat putin peste Urban Style, unul dintre blogurile pe care le urmaresc constant (aproximativ) de mai mult de un an. M-am bucurat ca mi-am gasit una dintre prietenele super-cool pe acest blog. Tare Miha!! Mihaela face cercei, brose etc. etc. Le puteti comvedea& cumpara de pe Peltic Handmade laic-Art.

Cheshire cat

Somnul de dupa-amiaza niciodata nu este odihitor (mereu ma trezesc cu dureri de cap). Nu stiu de ce insist sa dorm in fiecare duminica dupa-amiaza cel putin o ora. Visez dubios, de fiecare data. Visul de azi merita povestit. Eram intr-un spatiu nedefinit, nu pot sa-mi dau seama daca era inchis sau deschis, pentru ca in ciuda faptului ca eu nu vedeam nici un zid persista permanent senzatia ca nu sunt in aer liber. Citeam intr-un peisaj pe undeva ireal, care semana cu o imagine desprinsa din picturile facute in ultima perioada a vietii de Grandma Moses. Nu era pictat pentru ca mirosea puternic a flori si din cand in cand simteam cum imi flutura parul de la un vant rece, de iarna. Nu-mi amintesc ce citeam. Probabil e irelevant. Stiu ca dintr-o data, dintr-unul dintre copacii aceea aproape ireali a coborat Cheshire, cu zambetul ala sinistru si s-a napustit spre mine. A inceput sa ma muste si sa ma intepe in degetele de la picioare. Nu puteam sa fug, ceva ma tinea imobilizata in micul luminis in care cu cateva minute inainte citeam linistita. Am inceput sa ma zbat si dintr-o data simteam ca ma sufoc. Senzatia de sufocare si muscaturile din degetele de la picioare erau din ce in ce mai reale. M-am trezit brusc, foarte speriata! In jurul gatului meu se stransese camasa de noapte, probabil m-am zbatut sa scap de muscaturile Pipei (pisica mea) care se juca cu degetele mele de la picioare in timp de dormeam. Am identificat mirosul florilor din vis venind dinspre crinii pe care am uitat sa-i scot din camera cand m-am culcat, iar vantul rece venea de la aerul conditionat. Care lasat in voia lui reusise sa faca aproape 16 grade in camera.

M-am dezmeticit si nu-mi venea sa cred cum realitatea se amesteca cu visele. Imaginile si intamplarile din jurul meu, din momentul somnului ceva mi le proiecta in vis. Si s-a creeat o ambuscada de vis-realitate-vis din care nici acum nu reusesc sa inteleg nimic. E comic.

Noapte buna!

Sylvia Plath

Am inclinat totdeauna sa cred ca femeile sunt scriitoare slabe. Tot ce am citit din literatura produsa de femei avea ceva moale, o lipsa de substanta decelabila in slabiciunile si sentimentalismele specific feminine. Poate doar Elfriede Jelinek face exceptie. Pana recent, cand am gasit in librarile la Sinaia un roman al carui titlu mi s-a parut interesant. Clopotul de sticla, Sylvia Plath.

L-am citit pe nerasuflate. Este un roman zguduitor. Povestea autobiografica a poetei americane Sylvia Plath, scrisa cu o luciditate ironica, cinica si plina de substanta. O cronica foarte tulburatoare a dramelor pe care le-a trait la 19 ani, cand mama si fratele ei au salvat-o in ultimul moment din incercarea de-a se sinucide cu o supradoza de somnifere. Esther Greenwood, protagonista si naratoare a romanului, este proiectia in oglinda a Sylviei Plath la 19 ani. Minutios si lucid sunt descrise incercari de sinucidere, moartea fiind unul dintre lait-motivele romanului. Moartea se infatiseaza ca o bizara fascinatie, care o urmareste pe Eszter. Inca din primele randuri observam cum o zdruncina stirea despre moarte a sotilor Julius si Ethel Rosenberg (primii americani condamati la moarte pentru spionaj, ce au fost executati in ciuda unui apel mondial la clementa in 1957). Unicul roman al Sylviei Plath este o carte care nu merita ratata ! Am trait fiecare moment din drama ei existentiala, i-am vizualizat visele si m-au miscat esecurile ei. Cand am citit incercarile de sinucidere imi venea sa-i strig sa se opreasca, sa fug spre ea incercand s-o ajut. In suferinta oamenii renunta la orice masca, devin sinceri, simpli si uniti.
Publicat in 1963 la Londra sub pseudonimul Victoria Lucas, romanul are un succes imediat la public. Marjorie G. Perloff declara : « Clopotul de sticla, unicul roman al marii poete Sylvia Plath, a devenit pentru tinerii din anii’70 ceea ce insemna De veghe in lanul de secara pentru tinerii din anii ’50 – cartea arhetipala care oglindeste propria lor experienta, indiferent cat e de distorsionata imaginea reflectata in oglinda »

Autoare a trei volume de poezie, Copaci în iarna, Traversand iarna si Ariel şi alte poeme, Sylvia se inscrie printre precursoarele miscarii feministe. Nevrozele care au urmarit-o toata viata, si au dus-o in cele din urma la sinucidere, se regasesc deopotriva in romanul Clopotul de sticla si in versuri. Biografia artistei este cel putin la fel de controversata ca textele pe care le-a lasat in urma. Nascuta in 1932 la Boston, intr-o familie de intelectuali de origine germana, Sylvia da semne de labilitate psihica odata cu moartea tatalui, care a marcat-o pentru toata viata. Poemul foarte celebru, Daddy, scris in forma unui cantec de leagan pentru copii ofera o parabola existentiala inspirata din ideea fericirii absolute. Fericire pe care nu a avut-o niciodata. Nici casatoria cu poetul Ted Hugers, nici nasterea celor doi copii (Frida si Nicholas) nu au reusit sa aduca echilibru in viata poetei, urmarita permanent de gandul sinuciderii.

Filmul Sylvia, regizat de Christine Jeffs in 2003 cu Gwyneth Paltrow si Daniel Craig in rolurile principale, ilustreaza ultima parte a vietii poetei si distructiva poveste de dragoste cu Ted Hugers. Filmul este probabil inspirat de volumul de poezii publicat de Ted Hugers in 1998 - Birthday letters- in care scriitorul rupe pentru prima data tacerea pe care a pastrat-o de la sinuciderea Sylviei.

CROMOPHOBIA

Cand tradarea unui prieten vechi in schimbul afirmarii ca jurnalist nu mai provoaca mustrari de constiinta, ma intreb serios daca vom ajunge sa cunoastem cu adevarat cine ne sunt prieteni si cine nu. Personaje greu de descifrat la o prima privire, macinate de incertitudine, dorinte si griji, reusesc spre sfarsit sa ne schimbe total parerea formata pana atunci. Sunt personaje bune in esenta, chiar daca alegerile facute nu sunt tocmai bune sau daca viata le-a adus pe carari nu tocmai ortodoxe.

A fost un film bun, o poveste trista cu un final surprinzator. Chiar mi-a parut rau de presupusul pedofil/homosexual, cred ca oamenii ar trebui considerati nevinovati pana la proba contrarie. E bulversant sa ajungi in situatia de a te indoi de un om pe care probabil il cunosti de o viata.

Mangaieri straine - filmul

Am terminat de vazut ecranizarea romanului Mangaieri straine. Idiot film si plictisitor. Urmareste firul romanului indeaproape, ilustreaza pana in cele mai mici detalii descrierile lui McEwan. O bila alba pentru scenarist! Singura neconcordanta intre film si carte mi s-a parut asa-zisa frumusete a lui Collin. Cheia romanului! Frumusete care trezeste cele mai ciudate si mai puternice sentimente in oameni. Ar fi trebuit ales un actor irezistibil, genul de barbat care te lasa fara cuvinte. In schimb, regizorul a ales in nasos, cu umerii ingusti si fara pic de expresivitate. Mi-au placut cateva imagini si lumini din film, dar cam atat. Nu sunt in stare sa-mi dau seama daca mi-am pierdut doua ore sau nu cu filmul asta... cred ca mi-e somn. :)

Leapsa furata de la Diana

1. Ce carte ai recomanda şi de ce unui dezamăgit din dragoste?

Crina: Habar n-am. Incerc sa evit perioada aia in care cineva e dezamagit in dragoste. Daca ar fi obligatoriu cred ca as recomanda "Dragostea dureaza 3 ani".
Valentina: Marc Levi - "In alta viata". Pentru ca dragostea adevarata supravietuieste oricarui timp si oricarei incercari. Si merita sa treci peste orice si sa cauti mai departe daca nu ti-a iesit din prima.

2. Ce carte ai recomanda şi de ce iubitului/iubitei?
Crina: "High Fidelity". Pentru ca mi-a placut prea mult incat sa nu o impart.
Valentina: „Viata pe un peron”. Pentru ca meditatiile lui Paler sunt o lectie de viata.

3. Ce carte ai recomanda şi de ce celui mai bun prieten?
Crina: Probabil "Colectionarul" pentru ca e o carte geniala si sunt sigura ca ar fi apreciata.
Valentina: „Un idiot minunat” – Endo. Cred ca merita o lectura relaxanta si placuta.

4. Ce carte ai recomanda şi de ce unui copil de 10 ani?
Crina: "Alice in tara minunilor" pentru ca e povestea mea favorita.
Valentina: Iuri Olesa – „Cei trei grasani”. Pentru ca pe la 10 ani m-am indragostit si eu de cartea asta.

5. Ce carte ai recomanda şi de ce unui mare aventurier/călător?
Crina: Probabil ceva de Jules Verne. Universul lui m-a fascinat cand eram mica.
Valentina: „Mangaieri straine”, Ian McEwan, probabil ca sa-i fac in ciuda.

6. Ce carte ai recomanda şi de ce unui duşman cunoscut?
Crina: "De ce iubim femeile" pentru ca este exact genul de carte de care nu ai mai vrea sa dai.
Valentina: „Razboi si pace” sau oricum o carte mare si grea sa sa-l tina ocupat citind.

7. Ce carte ai recomanda şi de ce unei persoane care nu iubeşte lectura?
Crina: O carte de benzi desenate:)) Probabil as recomanda ceva in genul fantasy, poate seria "Vampirii sudului"- a prins la cateva persoane dezinteresate de lectura. Reteta ar fi ceva supranatural, putina magie si cateva scene necenzurate.
Valentina: Pai... asa doar de dragul de-a recomanda? Ceva de Kundera, toate romanele lui mi s-au parut captivante. Desi sa recomanzi un roman unei persoane care nu iubeste lectura mi se pare pierdere de vreme.

8. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia "cu nasul pe sus"?
Crina: Unuia cu nasul pe sus nu ma obosesc sa-i recomand ceva. Stiu ca intr-un final va alege o carte fara sa tina cont de alte pareri.
Valentina: „Diavolul se imbraca de la Prada”. Pentru ca pe undeva imi plac oamenii cu nasul pe sus.

9. Ce carte ai recomanda şi de ce celui care apare primul în lista ta de bloguri?
Crina: Habar n-am(nu, nu e carte).
Valentina: hm. Incepem e primul in lista, si vad ca ultimul post e scris de Mircea Nicolae. Cred ca i-as recomanda „Jurnal” de Palahniuk.

10. Ce carte ai recomanda şi de ce unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Crina: „Gradina de ciment” pentru ca e o carte pur si simplu socanta.
Valentina: „Smulgatorul de inimi” de Boris Vian sau „Jurnalul unui geniu” – Dali. Pentru ca suprarealismul iti demostreaza ca limitele pot fi impinse la nesfarsit.

Mangaieri straine

Confortul unei lecturi placute, o tigara si cateva minute dedicate rememorarii unui roman bun pe care tocmai l-am terminat in seara asta au fost inlocuite de o sperietura. Spuneam in postul anterior ca mai am de citit cateva pagini din Mangaieri straine. Le-am citit, tocmai am inchis cartea si singurele idei care fug prin mintea mea vin din teroarea trasmisa de aceste ultime randuri. Sper ca nebunia nu exista in realitate, sau ca macar nu poate atinge acest nivel...

Ian McEwan - Mangaieri Straine

Mai am cateva pagini si termin un roman ciudat. Ian McEwan m-a lovit de pereti de fiecare data. Imi amitesc cat de mult m-a bulversat Gradina de Ciment. Aproximativ aceleasi senzatii extreme vin din randurile romanului Mangaieri Straine (ma intreb de ce astia de la Polirom au scris "mangaieri" cu "î" din "a"). I-as zice poveste de dragoste, dar cuvantul dragoste n-are ce cauta in ameteala dintre Colin-Mary + Robert &Caroline. Povestea unui cuplu aproape plafonat, reanimat de un ciudat, usor nebun, poate obsedat. Romanul este pe undeva socat, mai ales prin intensitatea sentimentelor pe care scriitura lui McEwan este capabil s-o transmita. Construit aparent simplu, firul naratiunii poate fi urmarit normal. Se citeste usor; m-a prins imediat. Interesante sunt momentele in care intesitatea intamplarilor atinge cote maxime apoi se relaxeaza insesizabil, prin momente erotice. Pe undeva romanul pare imcomplet, am senzatia ca lipseste ceva.Desi uneori descrierile sunt complexe, mi-a lasat senzatia ca e nefinisat.Trebuie sa vad ecranizarea din '90 facuta de Paul Schrader. Sunt foarte curioasa ce film poate iesi din ecranizarea unui roman al carui punct forte il constituie intesitatea sentimentelor...

Weeds

Pentru serialul de fata e vinovata Iulia. Neavand ce face in vacantza si fiind obisnuita sa urmaresc doze mari de seriale am inceput sa caut un serial care sa imi depaseasca asteptarile.

Nu am fost initial entuziasmata de Weeds, insa cu timpul am inceput sa apreciez calitatea episoadelor si sa caut ca o disperata episoade noi. Am ajuns la sezonul 4 intr-o saptamana si trag de restul episoadelor, doar-doar sa nu le epuizez prea repede.

Nancy este personajul principal al serialului, o vaduva casnica din suburbii. Ea detine 2 copii, Silas si Shane. Silas e adolescentul aflat la varsta incercarilor sexuale iar Shane e un pusti extrem de inteligent, genul de copil pe care un parinte ar fi mandru sa-l aiba.
Pentru ca aerul nu se transforma in bani, Nancy devine traficanta de droguri ( iarba mai precis), cu scopul de a plati facturile si intretine familia. Principalii cumparatori de ceva bun de fumat sunt chiar vecinii sai, un avocat pe nume Dean, casatorit cu Celia- scorpia comunitatii; un contabil, Doug, casatorit cu Dana, o tipa pe care nu am prea vazut-o; dar si multi altii.

Undeva prin primul sezon apare si fratele sotului mort, Andy. El afla cu ce se ocupa cumnatica sa si incearca sa intre si el in afacere. Oamenii ajung chiar la stadiul sa aiba propria sera de iarba, perioada in care Andy isi pierde 2 degete de la un picior. Prostia si neatentia duc la multe chestii dezastruoase. Totusi Andy e un tip delicios, amuzant in prostia lui, inteligent uneori, star porno intr-un episod dar si un model masculin pentru cei doi baieti ai lui Nancy.

Nancy Botwin: Is he gonna be okay?
Dr. Bertner: Is he a dancer, professional athlete or foot model?
Nancy Botwin: None of the above.
Dr. Bertner: He should lead a normal life.
Nancy Botwin: Well, I wouldn't go that far.
Dr. Bertner: You know, if you'd brought in the toes, we might have been able to reattach them.
Andy Botwin: [on morphine] Must find toes.
Nancy Botwin: Oh, Conrad, well - where are the toes?
Conrad Shepard: The dog ate 'em.
Nancy Botwin: The dog ate 'em.
Dr. Bertner: Well that's that.
Nancy Botwin: When's he gonna be able to go home?
Dr. Bertner: He have insurance?
Nancy Botwin: Oh, no.
Dr. Bertner: He can go home now.

Inamicul numarul unu al lui Nancy dar si al intregii comunitati este Celia, o casnica nemultumita de casnicia si propriul copil (supraponderala Isabel), cu dorinta de a fi conducatoarea tuturor.

Face Celia ce face si se baga in tot felul de situatii penibile, o baga in rahat pe Nancy pana in gat si este tradata de familie si prieteni, ajungand chiar la inchisoare.

Un motiv in plus pentru a urmari serialul e Silas, fiul lui Nancy, un adolescent bun rau.

Chiar insist sa va uitati la WEEDS.

LMA!!!!!

Pentru ca uneori mai meriti si tu sa fii sarbatorita!
Pentru ca nu ma enervezi asa des ca altii!
Pentru ca nu intarzii!
Pentru ca esti altfel decat restul!
Pentru ca esti mai batrana ca mine!
Pentru ca n-as vrea sa nu te fi cunoscut!

Pentru ca am depasit 2 ani :)

Coco avant Chanel

Feminitatea personalitatii ascunsa in spatele arhi-cunoscut-ului brand Coco Chanel m-a fanscinat inca din copilarie. O eleganta simpla si plina de substanta au stat la baza unor idei care au schimbat radical aspectul si gandirea femeii moderne. Cum a reusit o femeie simpla sa schimbe metalitati, sa revolutioneze moda si sa descatuseze femeia? Povestea usor romantata a destinului Gabriellei Chanel este urmarita in ecranizarea cartii lui Edmonde Charles-Roux, Coco avant Chanel . Regizoarea a reusit prin Audrey Tautou sa aduca in fata publicului o imagine fascinanta a celebrei creatoare de moda. Vedem o femeie cu aspect fizic placut, nu frumoasa dar foarte sexy. O femeie care tine capul sus si trateaza cu umor fin si usor sarcastic orice situatie, indiferent cat de incofortabila pare. Initial nu am crezut in asocierea dintre actrita care a reusit s-o interpreteze atat de bine pe visatoarea-jucausa Amelie Poulain, dar am iesit de la film extrem de placut surprinsa de perfecta potrivire dintre imaginea pe care mi-am format-o despre Coco Chanel si alegerea regizoarei Anne Fontaine. Coco avant Chanel merita vazut atat pentru interesanta poveste a creatoarei Gabrielle Chanel cat si pentru impecabila interpretare a actritei Audrey Tautou.