Otto, Ana si o serie de coincidente prin care se construieste una dintre acele povesti de iubire predestinate. Filmul lui Julio Médem aduce in fata publicului acele lucruri mici, banale pe care in general avem tendinta sa le trecem cu vederea; acele mici semne care observate aduc fericirea. Un schimb de priviri, un avion de hartie, nume, replici... si in cele din urma o poveste de iubire care va deveni posibila intr-un spatiu cel putin la fel de fantantisc ca sirul evenimentelor care i-a adus impreuna.
Nu intru in detalii cu povestitul, este genul de film care ofera surpriza dupa surpriza. Nu vreau sa stric placerea nimanui de-a fi surprins :P
9 comentarii:
suna foarte bine, cred ca o sa vad si eu filmul in aceasta seara!multumesc de recomandare
Dintre filmele lui Medem e preferatul meu dar mi s-a parut atat de trist :(
f frumusel, numai ca..eram sigura sigura ca ochii anei de la inceputul fimului vor incheia simetric povestea.
iar asta m-a racit putin.
multumesc, valetinaaa!
dau la schimb oricand cu tine alte masterpieces.
Mie mi-a placut. Si cliseul cu simetria nu mi s-a parut deranjant.
Pai... cand termin cu sesiunea iesim la o cafea si vorbim mai multe! :)
hm, suna bine. o sa-l caut si eu. ms de info
p.s. e foarte fain blogul vostru. felicitari
multumim :D
primesc! io-te ce frumos:
http://www.blakegordon.com/stories/cloudprojections.html
ps: bogdan mananca o shaorma cu leo si silviu. privelistea nu e la fel de placuta ca pozele lui blake gordon. spune ca daca-l parasc nu ii e frica. el mananca ce vrea!
:)) bine ca mi-ai zis, nu-i mai dau mancare cand vine. teoretic tinem cura amandoi.
ce ma enervez ca nu s-a publicat commentu anterior. in fine..il rescriu: ziceam ca mi-a placut filmul dar pana la faza in care moare maica`sa. restu fu previzibil.
p.s.: ce moaca putea sa aibe tacsu( am mai vazut si eu oameni urati da asta ii intrece=)))
Trimiteți un comentariu