joi, 1 ianuarie 2009

Life isn't measured in minutes, but in moments


Unii omeni sunt nascuti ca sa stea la marginea raului,
Unii sunt loviti de fulger,
Unii au ureche muzicala,
Unii sunt artisti,
Unii inoata,
Unii se pricep la nasturi,
Unii sunt actori,
Unii oameni...sunt mame,
Iar unii oameni danseaza.


Ce te faci cand natura te harazeste un copil batran? Il abandonezi speriat. Insa nu tot ce e urat e automat monstru asa ca Benjamin e gasit si ingrijit de o tanara de culoare. El e un copil atipic: cand alti plozi incep sa mearga el se lupta cu poliartrita, cand pubertatea umple tenul pustilor de acnee lui ii dispar ridurile s.a.m.d.
Viata lui se desfasoara in sens invers insa experientele sunt aproape aceleasi. Se imprieteneste la 5 ani cu o fetita de 5 ani( Dasy), invata de la o batrana sa cante la pian, isi ia prima slujba pe un vapor, isi pierde viginitatea intr-un bordel...chestii tipice la vremea aia. Totusi ceva ramane constant in viata lui: iubirea pentru Daisy. Problema aici este gasirea varstei potrivite la care ambii sa fie dpdv fizic tineri pentru a-si putea trai povestea de dragoste. SI s-au intalnit la mijlocul traseului lor in viata. El avea 49, ea 43(el arata de maxim 30, ea de 43).
Cum timpul e uneori cel mai mare dusman al oamenilor...timpul a reusit sa invinga si iubire lor. Benjamin a intinerit, a dat in dementa si intr-un final a ajuns un simplu vechi-nascut.
Si totusi au fost impreuna pana la sfarsit.
Nu putem opri timpul dar ne putem bucura de momentele de fericire primite.

Noapte buna, Benjamin!

p.s.: cred ca a fost cel mai bun film vazut anul asta.


















Un comentariu:

Anonim spunea...

sunt 100% d acord . filmul a fost superb! poveste minunata! bine jucat si foarte frumos filmat.