Nunta muta

Crina povestea aici despre lansarea unui film in regia lui Horatiu Malaele. Nunta muta. Debutul regizoral al lui Malaele mi s-a parut o capodopera de nota 10. Plin de umor negru, filmul este o drama satirica in care sunt ironizate of-urile, excesele, erorile si nemerniciile comunisilor. Pe reteta „haz de necaz” specific romanesc, este construita povestea unui sat, in care toate femeile au ajuns vaduve. Pentru ca, oamenii au indraznit sa faca o nunta in zi de doliu national. Nu l-au plans in tacere pe Stalin. Desi in ultima vreme cinematografia romaneasca mi se pare supra-saturata de comunism, acest film nu este „inca unul”.

Imprimeuri fuste (japoneze)

Cam asta este noul "trend" in Japonia. Poate peste 5 ani o sa ajunga si la noi. Fustele sunt imprimate asa, nu sunt trasparente = > nimic obscen in imaginile de mai sus. :D

Best film fest

Din 23 ianuarie vom avea ocazia sa revedem cele mai bune filme ale anului trecut. Evenimentul tine o saptamana si se desfasoara la Cinema Studio.

Conform topurilor criticilor de film si ale jurnalistilor de specialitate din Romania; cele mai bune filme ale anului 2008 ar fi:

1.There will be blood / Va curge sange;

2. No country for Old Men / Nu exista tara pentru batrani;

3. Entre les murs / In clasa;

4. Paranoid Park;

5. I served the King of England / In slujba regelui Angliei;

6. Wall-E;

7. The diving bell and the butterfly / Scafandrul si fluturele;

8. Auf der Anderen Seite / De partea cealalta;

9. Persepolis;

10.Atonement/ Remuscarea

Eu am vazut dintre cele de mai sus : Wall-e si Atonement. Am multe de recuperat:-s Incerc sa fac tot posibilul sa vad: I served the king of england( am mai vazut un film in gen si mi-a placut) si Entres les murs.

Artist's Shit, Piero Manzoni

All that glitters is not gold! And... all that stinks is not art!

Chuck Palahniuk - Jurnal

Caut Jurnal de mai bine de trei luni. Am citit in urma cu ceva timp, un fragment pe un blog. Pentru ca nu era tradusa la noi, am incercat s-o comand pe Amazon. Am esuat, asa ca, am asteptat sa se traduca. Dupa ce s-a tradus n-am gasit-o. Nicaieri. Parca disparea din rafturi cand ma duceam s-o cumpar. Lucrurile pe care nu le intelegi poti sa le interpretezi cum vrei... Habar n-aveam despre ce e vorba in carte, dar imi doream foarte mult s-o citesc. Sambata dimineata am dat o tura pe la Carturesti. Cautam altceva, dar cum am intrat mi-au cauzut ochii pe carte. De atunci n-am putut s-o las din mana. Povestea artistei ratate, care ajunge chelnarita, scrisa la persoana I, sub forma de jurnal m-a prins din primele randuri. Misty Tracy Wilmot este imaginea femeii care-si rateaza cariera in momentul in care apare un copil. Chuck Palahniuk, nu lasa povestea asta sa cada in derizoriu. Iese din banal construind o lume fantastica, in care arta pura si de calitate este platita cu suferinta. Misty Tracy Wilmot reuseste sa picteze, reuseste sa-si creeze opera vietii. Acest lucru se dovedeste plin de semnificatii negative. Viata ei este intr-o ciclicitate perfect simetrica de cateva secole. Mereu aceeasi poveste, mereu acelasi destin. Si niciodata Misty nu s-a putut salva... Mereu s-a lasat manipulata, prinsa in agonia creatiei. Primeste semne sa se salveze, dar in momentul in care intervine renuntarea la sine in favoarea artei, este orbita. Misty dispare si cineva picteaza cu mana ei. Ilustratia de cosmar pare un vis frumos, iar cand se trezesti ramane in urma un fum. Al cui?

Eu si Dali

"Trebuie sa faci intotdeauna clientul sa creada ca faci dragoste, cand de fapt tu i-o tragi" - acesta e principiul dupa care se ghideaza in cariera Stan, fost functionar la o fabrica de branzeturi. El ajunge dealer de arta fara sa aiba vreo pregatire in domeniu; si reuseste sa fraiereasca o serie de indivizi dornici de achizitionarea unui Dali.

In goana lui dupa tablourile originale, Stan reuseste sa achizitioneze o serie de lucrari de a caror originalitate nici el nu era sigur. A inceput astfel sa imparta operele gasite in: originale originale, originale false si false false.

In incercarea de a afla adevarul despre operele lui Dali el da peste mai multi apropiati ai artistului; fiecare avand cate o poveste fabuloasa de spus despre Dali. Din om in om, Stan nu-si poate da seama ce e adevarat si ce nu.; existand posibilitatea ca toti sa joace cate un rol in imensa farsa elaborata de insusi Dali.

Sa fi fost Isidro Bea adevaratul Dali vreme de 30 de ani? E oare lumea plina de Dali-uri false false?Cine e de fapt Dali?

Un mare artist al falsurilor, un voyeur caruia ii placea la nebunie sa se masturbeze, un geniu sau un nebun?

Cert e ca Dali vinde!!!

"Reporter: Care e diferenta intre un tablou Dali si o fotografie color?

Salvador Dali: doua mi-li-oa-ne de do-laRRRi!"

p.s.: Romaul e in curs de ecranizare in regia lui Andrew Niccol, cu Al Pacino in rolul lui Dali si Cillian Murphy in rolul lui Stan."

Twilight ajunge si la noi

Am convins deja 2 persoane sa ma insoteasca la premiera:D yey

I wish...

Si eu mi-as dori o după-masă niponă, paşnică, cu muzică japoneză, cu literatură japoneză, cu ceai verde în ceşti nipone.

Pe seara as incerca muzica+pictura cu Alexandrina in Deja Fu(Sambata, 24 ianuarie, Alexandrina va concerta in Deja Fu incepand cu orele 21:00 in Blvd Ferdinand 53-55).

A doua zi m-as trezi pe la 12, as bea o cafea cu mult lapte si m-as adanci in romanul lui Stan Lauryssens imaginandu-mi fiecare tablou in parte.

Pe la 3 m-as imbraca cu ceva comod si as iesi in Derby la o portie de papanasi impreuna cu 3 persoane dragi. In drum spre derby as vedea in vitrina unui magazin niste cercei absolut superbi care ar deveni instantaneu ai mei:D.Seara as merge intr-un loc galagios unde se pune muzica buna si barmanul ar seamana cu Eric.

Daca zilele ar fi fost vineri si sambata ; probabil duminica seara m-as uita la ultima senzatie in materie de filme( momentan ma tenteaza Slumdog Millionaire).

Cam asa ar decurge 3 zile aproape perfecte. Poate perfectiunea se realizeaza treptat si cu putin noroc.

Fixatoare, tije , suruburi...chestii obisnuite

AM lipsit din peisaj o perioada pt ca noi, medicinistii, o tinem intr-o sesiune continua. Azi e practic o ultima zi de tocit pana saptamana viitoare. Imi iau un weekend liber; am zis.

Maine am examen la ortopedie si simt ca n-am avut suficient timp sa o "citesc". Mi-a placut sa vad aparatele alea hidoase( fixatoarele externe), rani mari, supurande, brose infipte in genunchi trase de potcoave...toate demne de un Saw 3 sa zicem( poate apuc sa il vad anul asta).

Am vazut si cazuri impresionante- oameni nevoiti sa-si amputeze un membru, tineri de 30 si ceva de ani macinati de coxartroza si obligati sa-si puna proteze de sold totale dar si victimele accidentelor rutiere( am vazut chiar si un caz "celebru" dar prefer sa nu dau detalii).

Regret putin ca n-am intrat in sala dar pana luni imi trece regretul:)))

La examenul practic am avut drept caz o batranica ce a suferit un traumatism soldat cu o fractura de col femural. S-a ales o proteza Moore ca tratament.

Sex Museum, Prague

Pentru ca v-am povestit mai demult aici despre un muzeu din Amsterdam dedicat sexului, o sa continui povestea cu alta "aparitie" in lumea muzeelor dedicata aceeleiasi teme. Un cititor al blogului mi-a semnalat existenta acestui muzeu. Mi se pare foarte inetesanta asocierea dintre capitala magiei, un oras medieval, gotic, incarcat de poveste si un muzeu al sexului. Daca iau in considerare tabuu-urile medievale, as inclina sa cred ca un muzeu dedicat sexului in centrul Pragai vine exact ca nuca-n perete. Trebuie sa-l vizitez cu prima ocazie cand ajung la Praga si revin cu pareri mai obiective. Oricum: Trosil Francisc, multumesc pentru pont!

Color me, Kubrik

Multumesc Georgiana pentru film! :)

M-am delectat aseara cu o comedie de nota 10: Color me, Kubrik. Povestea unui tip, suficient de nebun incat sa se foloseasca de numele cunoscutului regizor pana la dedublare a personalitatii. Este interesant cat de bine poti fi tratat cand esti un regizor celebru! A mintit zeci de oameni, s-a jucat cu ei si toti l-au iubit si l-au respecat. Cine si-ar fi permis sa-l contrazica sau sa nu aiba incredere in Stanley Kubrik?

In afara de faptul ca mi-a placut la nebunie filmul (facut dupa un caz real) ma gandeam ca ar fi interesant sa faci chestia asta... macar o zi. Sa te prezinti altcineva. Nonsalant, cand cunosti un om sa folosesti numele de rezonanta al unui V.I.P. Hm.... as vrea sa fiu si eu o zi Janis Joplin, pacat ca a murit demut...

los amantes del circulo polar

Otto, Ana si o serie de coincidente prin care se construieste una dintre acele povesti de iubire predestinate. Filmul lui Julio Médem aduce in fata publicului acele lucruri mici, banale pe care in general avem tendinta sa le trecem cu vederea; acele mici semne care observate aduc fericirea. Un schimb de priviri, un avion de hartie, nume, replici... si in cele din urma o poveste de iubire care va deveni posibila intr-un spatiu cel putin la fel de fantantisc ca sirul evenimentelor care i-a adus impreuna.

Nu intru in detalii cu povestitul, este genul de film care ofera surpriza dupa surpriza. Nu vreau sa stric placerea nimanui de-a fi surprins :P

Musek lui Bogdan impuscata :(

Madonna semi-porno = noua imagine Louis Vuitton?

Nu-mi place Madonna, iar ipostazele in care apare in reclamele Louis Vuitton mi se par de-a dreptul dizgratioase. La o anumita varsta, femile celebre ar trebui sa se retraga in glorie, ca sa nu ajuga sa cada in penibil. De ce unii nu inteleg ca frumusetea este foarte trecatoare?? Nu vreau sa zic ca Madonna a fost frumoasa, vreau doar sa subliniez ca a expirat de mult. bleah!

Mai multe despre Madonna & reclamele Vuitton aici.

Ce as face daca nu mi-ar fi frica?

Primesc o leapsa de la Dragos Farmazon, care ma intreaba cu tupeu ce-as face daca nu mi-ar fi frica. Monsieur Farmazon: nu mi-e frica, pentru ca am invatat in cele din urma sa iau "viata-n pula, nu-n piept". ;)

Nu mi-e frica pentru ca iubesc si asta imi da curaj (azi implinesc 6 ani de cand sunt impreuna cu Bogdan); nu mi-e frica pentru ca pot sa fac doar ce-mi place si pot sa-mi pastrez coloana vertebrala; nu mi-e frica pentru ca sper, cred, iert...

Voua va e frica? O sa le rog si eu pe Miha si Madz sa intre-n "joc".

La multi ani!

Noroc!

Crina & Valentina

Life isn't measured in minutes, but in moments

Unii omeni sunt nascuti ca sa stea la marginea raului,
Unii sunt loviti de fulger,
Unii au ureche muzicala,
Unii sunt artisti,
Unii inoata,
Unii se pricep la nasturi,
Unii sunt actori,
Unii oameni...sunt mame,
Iar unii oameni danseaza.

Ce te faci cand natura te harazeste un copil batran? Il abandonezi speriat. Insa nu tot ce e urat e automat monstru asa ca Benjamin e gasit si ingrijit de o tanara de culoare. El e un copil atipic: cand alti plozi incep sa mearga el se lupta cu poliartrita, cand pubertatea umple tenul pustilor de acnee lui ii dispar ridurile s.a.m.d.
Viata lui se desfasoara in sens invers insa experientele sunt aproape aceleasi. Se imprieteneste la 5 ani cu o fetita de 5 ani( Dasy), invata de la o batrana sa cante la pian, isi ia prima slujba pe un vapor, isi pierde viginitatea intr-un bordel...chestii tipice la vremea aia. Totusi ceva ramane constant in viata lui: iubirea pentru Daisy. Problema aici este gasirea varstei potrivite la care ambii sa fie dpdv fizic tineri pentru a-si putea trai povestea de dragoste. SI s-au intalnit la mijlocul traseului lor in viata. El avea 49, ea 43(el arata de maxim 30, ea de 43).
Cum timpul e uneori cel mai mare dusman al oamenilor...timpul a reusit sa invinga si iubire lor. Benjamin a intinerit, a dat in dementa si intr-un final a ajuns un simplu vechi-nascut.
Si totusi au fost impreuna pana la sfarsit.

Nu putem opri timpul dar ne putem bucura de momentele de fericire primite.

Noapte buna, Benjamin!

p.s.: cred ca a fost cel mai bun film vazut anul asta.