Legenda celor 1000 de cocori

Legenda spune ca aceluia care impatureste o mie de cocori (tsuru in japoneza) i se va implini dorinta din inima sa. O fetita pe nume Sadako Sasaki care a fost expusa radiatiilor in urma bombardarii Hiroshimei a crezut cu tarie ca daca va face cei 1000 de cocori se va vindeca. A reusit insa sa faca doar 664. A murit la 12 ani, bolnava de leucemie. Prietenii sai, impresionati, au continuat munca pe care ea o incepuse si a fost inmormantata impreuna cu 1000 de cocori. In amintirea ei, a fost facuta o statuie de granit care este asezata in Parcul Pacii din Hiroshima cu o fetita care tine in maini un cocor cu aripile intinse. In fiecare an, statuia este inconjurata de mii de cocori de origami. Un grup de o mie de cocori poarta numele de senbazuru.

Muzica copilariei - Pasarea Colibri

Ascult Colibri de când s-au înfiinţat. Aş putea să spun, fără nici o exagerare că am crescut pe muzica acestei trupe. De aceea, cred că o sa-i ascult toată viaţa cu plăcere. E ca şi cum aş avea muzica lor în sânge!

Trupa Pasărea Colibri s-a înfiinţat în 1992-93 la Râmnicu Vâlcea. După Phoenix, Colibri sunt cei mai importanţi (şi mai buni) folkişti români. Biografia trupei o gasiţi aici :http://interioare.free.fr/Pasarea%20Colibri/Pasarea%20Colibri%20-%20Biografie.html

Membrii fondatori:

Mircea Baniciu a fost membru chitara-voce al trupei Phoenix. O voce caldă, foarte veselă! Prin anii ’80 când membrii Phoenix au fugit din ţară, Baniciu a fost singurul care a rămas. Gurile rele spun că nu a avut curajul să treacă graniţă ascuns în boxe!

Florian Pittiş a murit anul trecut, de ziua mea. Este una dintre vocile pe care am crescut, şi pe care nu le voi uita niciodată… “Sunt tânăr doamnă, vinul mă ştie pe de rost”. Cu cât patos ies versurile lui Dinescu din gura lui Pittis! A rămas în memoria publicului pentru celebra “Nu contează cât de lung ai părul, important e cât şi cum gândesti!” Şi apropos de “Vinovaţii fără vină”… am auzit cândva o anecdotă simpatică. După un concert Colibri, un rocker a venit la Pittiş şi i-a spus, emoţionat fiind de piesă: “Nu contează cât de lung ai părul, important e ca ai părul lung”

Mircea Vintilă este cea de-a treia vocei a trupei. Cantecele lui sunt cele mai melodioase si poate cele mai sentimentale. “Ciocu”, cum este poreclit Mircea Vintila, vine si canta des in Vama! Cel de-al patrulea membru fondator (sau cooptat de la început) a fost Vlady Cnejevici. Nefiind solist vocal, Cnejevici este mai puţin cunoscut.

Discografie:

1995 – "În căutarea cuibului pierdut"

1996 – "Ciripituri" - preferatul meu

1999 – "Cântece de bivuac"

2001 – "Încă 2000 de ani"

2003 – "Pasărea Colibri Încă 10 ani", 2 vol, CD si DVD

Vintage style ...forever young and sexy

Vintage style este un stil vestimetar inspirat din moda anilor secolului XIX si inceputul secolului XIX. Este un stil foarte feminin de-o eleganta sofisticata.















- ador pantofii astia!

The Simpsons characters in famous paintings

Să privim familia regală în viziunea marilor clasici din istoria artelor. :) The Simpsons, parodii după tablouri celebre. Dacă toate tablourile ar fi arătat aşa, cu siguraţă ar fi existat mai mulţi pasionaţi de artă.

Naşterea lui Venus, Sandro Botticelli, cu Marge as Venus

Mona Lisa Simpsons, după Leonardo da Vinci

Vitruvian Homer, după Leonadro da Vinci, Omul Vitruvian

Bart, în Michelangelo Genesis, fresco from The Sixteen Chapel

Rembrandt, homerportret

Vermeer, Fata cu cercel de perlă sau... Marge Simpson, Fata cu mărgele de perlă

Edvard Munch, Strigătul. Homer strigă ceva mai tare decât personajul lui Munch. Nu-i aşa?

Incontestabilul geniu, Salvador Dali. În parodia după Dali admirăm Simpsonii un picuţ descentraţi. :) Lisa, bineînţeles a rămas în picioare!

Lisa Simpson tristă, într-un print Pop Art, după Roy Lichtenstein

Hitchcock Classics

Numarul din martie al revistei Vanity Fair a continut si un set de fotografii cu anumite scene din filmele lui Hitchcock reproduse cu actorii generatiei prezente de la Hollywood.


Dial M for Murder varianta cu Charlize Theron

Rear Window varianta cu Scarlett Johansson si Javier Bardem

Rebecca varianta cu Keira Knightley si Jennifer Jason Leigh

Strangers on a Train varianta cu Emile Hirsch si James McAvoy

Vertigo varianta cu Renée Zellweger

To Catch a Thief varianta cu Gwyneth Paltrow si Robert Downey Jr.

The Birds varianta cu Jodie Foster

Psycho varianta cu Marion Cotillard( preferata mea)

Sursa:www.vanityfair.com

Roll Up Studio Petarda

La iniţiativa Cotidianului, artiştii bucureşteni au transformat afişele electorale în suport pentru alte efecte vizuale decât cele scontate, deturnând discursul politic de la scopurile sale electorale.

Desenele rezultate au fost folosite la inaugurarea unei noi galerii, 'Roll Up Studio Petarda', un studio artistic non-profit.

Spatiul PETARTA de pe str. Mircea Vulcanescu(fosta Stefan Furtuna), nr. 2-4 a fost inaugurat pe 23 mai, cu ocazia evenimentului Noaptea alba a Galeriilor. Spatiul este inca in santier dar asta nu le-a impiedicat pe Raluca Ilaria Demetrescu si Alina Buga sa-l deschida publicului amator de arta contemporana.

Printre proiectele de viitor ale fondatoarelor este inclus si un minifestival de desen contemporan.

Ep 3: Ryunosuke Akutagawa

O alta figura reprezentativa a literaturii japoneze este Ryunosuke Akutagawa. El este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori ai Japoniei moderne. Nuvelele sale scurte “In A Grove” si “Rashomon” au fost combinate de catre Akira Kurosawa pentru a da nastere unei capodopere cinematografice. In 1964 chiar si producatorii de la Hollywood au incercat o reproducere a acestui film sub numele de 'Outrage'.
Autor a peste 140 de nuvele scurte, el a compus de asemenea poeme, eseuri si haiku-uri. Tradus de timpuriu în numeroase limbi straine, Akutagawa a contribuit la stabilirea prestigiului literaturii japoneze.

Viata:
Numele lui, "Ryūnosuke", inseamna “fiul dragonului” ( a fost numit asa pentru ca s-a nascut in anul, luna, ziua si ora dragonului).Mama sa a innebunit la scurt timp dupa ce i-a dat nastere, Ryunosuke fiind adoptat apoi de unchiul sau, Dōshō, de la care a primit numele de familie Akutagawa.

In materie de literatura a fost pasionat de literatura clasica chineza, dar si de lucrarile scrise de Mori Ōgai si Natsume Sōseki. A inceput sa scrie imediat dupa ce a intrat la Universitatea imperiala Tokyo,in 1913, unde a studiat literatura engleza.
A publicat prima sa nuvela scurta, Rashōmon in revista literaraTeikoku Bungaku ("Imperial Literature"),inca din studentie. Aceasta nuvela a trecut insa neobservata de lumea literara a timpului dar observata de Natsume Sōseki. Incurajat de sustinerea lui Soseki, Akutagawa a scris si haiku, semnanadu-se cu pseudonimul Gaki.
In 1921, in culmea succesului, Akutagawa a incetat sa mai scrie pentru a petrece patru luni in China, ca reporter pentru Osaka Mainichi Shinbun. Aceasta calatorie l-a epuizat fizic si psihic insa la scurt timp dupa terminarea ei a publicat faimoasa povestire:Yabu no naka ("In a Grove", 1922).
Catre sfarsitul vietii sale, Akutagawa a inceput sa sufere de halucinatii vizuale si de nervozitate. In 1927 a avut o tentativa de suicid pe care a finalizat-o luand o supradoza de veronal la scurt timp dupa. A lasat totusi un biletul in urma sa, numit 'A Note to a Certain Old Friend':

"The world I am now in is one of diseased nerves, lucid as ice. Such voluntary death must give us peace, if not happiness. Now that I am ready, I find nature more beautiful than ever, paradoxical as this may sound. I have seen, loved, and understood more than others."

In 1935, Kan Kikuchi, a infiintat cel mai presigios premiu literar, Premiul Akutagawa , in memoria decedatului.

Opere:

'Rashomon', 1915
'Hana', 1916 - The Nose
'Imogayu', 1916
'Ogata Kanzai no oboegaki', 1917 - Ogata Ryosai's Memo
'Aru hi no Oishi Kuranosuke', 1917 - A Day in the Life of Oishi Kuranosuke
'Gesaku zanmai', 1917 - Absorbed in Letters
'Karenosho', 1918 - From Withered Fields
'Kumo no ito', 1918 - The Spider's Thread
'Jigoku hen', 1918 - The Hell Screen
'Hokyonin no shi', 1918 - Death of a Christian
'Kirishitohoro shonin-den', 1919 - The Story of St. Christopher
'Aki', 1920 - Autumn
'Butokai', 1920 - The Ball
'Koshoku', 1921 - Lechery
'Yabu no naka', 1922 - In a Grove
'Hina', 1923
'Shuju no kotoba', 1923-25 - Words of a Dwarf
'Daidoji Shinsuke no hansei', 1925 - The Early Life of Daidoji Shinsuke
Ume, uma, uguisu, 1926
'Genkaku sanbo', 1927 - The House of Genkaku
Kappa, 1927 - Kappa: A Novel
'Haguruma', 1927 - Cogwheels
Bungeiteki na, amari bungeiteki na, 1927
'Aru ahö no issho', 1927 - The Life of a Fool
'Seiho no hito', 1927 - Man of the West
Tales of Grotesque and Curious, 1930
Akutagawa Ryunosuke Zenshu, 1934-35
The Three Treasures and Other Stories for Children, 1944
Rashomon and Other Stories, 1952
A. R. Zenshu, 1954-55

Japanese Short Stories, 1961
A.R. Zenshu, 1964-65
Tu Tze-chun, 1964
A.R. Zenshu, 1967-69
A Fools Life, 1970
Exotic Japanese Short Stories, 1970
The Essential Akutagawa, 1999

La noi a aparut “Rashomon”, poate cea mai importanta scriere e lui.
« O noapte cu intamplari sinistre sub vechea poarta Rashomon. O crima relatata de martori care se contrazic intre ei si-si asuma, fiecare pe cont propriu, faradelegea. O vizita care-si afla deznodamantul intr-un paragraf al unei carti de Strindberg. O poveste despre paradis si iad. O parabola politica cu creaturi ale folclorului japonez. O splendida efemerida, o scena banala, de-o clipa, petrecuta intr-un tren. Sase povestiri care nu seamana intre ele decat printr-un singur detaliu: sunt scrise cu mana de maestru. Daca exista un sentiment al capodoperei, il veti simti citind povestirile lui Akutagawa.Observatia criticului: Firul de paianjen este varianta orientala a povestii cu firul de ceapa din Fratii Karamazov de Dostoievski.”
p.s.: eu as recomanda totusi pentru amatorii de macabru si ciudat “Hell Screen” (ce se intampla daca cineva e gata sa incalce toate regulile morale in scopul realizarii unei capodopere artistice?)

Declaraţie de iubire

Cuminţenia Pământului - Constantin Brâncuşi

Sculptură; piatră, figură simbolică; ronde-bosse; 1907; Şcoală românească modernă; Deţinător: Muzeul Naţional de Artă al României; Nr. inv. 7169; Clasat în tezaur; Ordinul Ministrului Culturii nr. 3042/14.07.1998

M-am decis să scriu despre lucrarea lui Brâncuşi, Cuminţenia Pământului, deoarece îmi place şi mă emoţionează în acelaşi timp. Îmi amintesc de prima mea vizită la MNAR, copil fiind, împreună cu părinţii şi nişte prieteni de familie. Muzeul mi s-a părut foarte mare, ştiu că la un moment dat m-am plictisit şi vroiam să plec cât mai repede. Nu am rămas cu mare lucru după acea vizită. Însă mi-a rămas foarte limpede întipărită în minte imaginea acestei feţite inocente, cum stătea gânditoare pe o piatră cu privirea pierdută în gol. Acum, după mulţi ani, dintre care 4 ca studentă la istoria artei, privesc cu aceeaşi admiraţie aceeaşi fetiţă, care stă de ani şi ani ghemuită în aceeaşi poziţie, încercând parcă să-şi ascundă nuditatea. Imaginea ei mă poartă cu gândul la Lina Medina, peruana care la 6 ani a devenit mama! Un copil-femeie, singur pe lume, care priveşte speriat în jur. Sculptată într-un bloc de piatră adunat de Brâncuşi din catacombele Parisului, lucrarea a cauzat multe discuţii în epocă. Iniţial intens criticată, în cele din urmă a fost acceptată de contentemporani, nu ştiu însă în ce măsură a fost sau va fi înţeleasă. Mica făptură, dezbracată, stă aşezată cu genunchii strânşi si cu braţele împreunate sub sâni. Liniile spatelui, ale şezutului şi picioarelor au o dulceaţa aparte a neştiinţei de sine. Privirea este dulce dar inexpresivă, pierdută în acelaşi timp,… are ceva inexprimabil. Figura nu are nimic sofisticat: o frunte înaltă şi o gură schiţată în grabă, făcută pentru a tăcea. Istoricii şi criticii de artă au atribuit acestei lucrări nenumarate simboluri, fiecare interpretare în parte, după părerea mea sporind de fapt misterul acestei fetiţe. Cine este ea? Cuminţenia a fost interpretată de cele mai multe ori drept o zeitate stranie, venită din mitologia românească, care veghiază hotarele de taină dintre lumi. În studiile pe care le-am citit, criticii de artă şi-au îndreptat foarte mult atenţia spre latura simbolică a acestei lucrări, şi mai puţin spre cea sensibilă. Brâncuşi a înlaturat tot ce ţine de tehincă cunoscut până atunci şi a reprezentat interioritatea formelor, un fel de suflet al pietrei, o filozofie a sculpturii. Ceea ce i se întâmplă ei este ascuns în interiorul acelui bloc de piatră. Detaliile sculpturale sunt vagi, chipul abia schiţat. Dialogul statuii cu exteriorul nu explică drama venirii ei pe lume. Brâncuşi lasă imaginaţia să alerge, privitorul să simtă cât mai mult. Trebuie să ne imaginăm noi de ce este atât de cuminte. O sperie omenirea? Mărimea universului? Este copleşită de gijile lumii? Sau necăjită încât vrea să dispară sau să fie confundată cu o simplă piatră?

Brâncuşi a luat cât mai mult posibil de la exterior pentru a dărui interiorului.

Cuminţenia Pământului atrage prin aceasta simplitate şi dulceaţă a formei si subtilitate a mesajului. Din punctul meu de vedere este cea mai frumoasă sculptură posibilă. O iubesc mult!!! Chiar foarte mult.

Episodul 2: Natsume Sōseki

Natsume Sōseki(9 februarie 1867 - 9 decembrie 1916) a fost pseudonimul literar al lui Natsume Kin'nosuke, considerat cel mai important romancier japonez al perioadei Meiji. Cele mai cunoscute romane ale sale sunt „Kokoro” şi „Eu sunt o pisică”. A fost de asemenea un specialist în literatura engleză şi un maestru al genului haiku, poeziei chineze şi al basmelor. Între 1984 şi 2004, portretul său a figurat pe faţa bancnotei de 1000 de yeni.

Viata:
Omul cheie din viata lui Natsume a fost Masaoka Shiki, un prieten care l-a încurajat să devină scriitor. Incurajat de Masaoka, Natsume a inceput sa scrie poemelor haiku pe care le semna cu pseudonimul Soseki, care în limba chineză înseamnă "încăpăţânat". Cariera lui a început practic în 1905, când a scris o povestire scurtă, intitulată "Eu sunt o pisică", cu un succes atât de mare încât autorul a transformat-o într-un serial în Hototogisu(Cucul), o revistă literară importantă a vremii, fondată de acelasi prieten.Acestei povestiri i-a urmat un roman, Botchan, o altă operă bine primita de critici. Pentru a se dedica in exclusivitate scrisului a părăsit postul de la Universitate şi a devenit editor literar la unul dintre cele mai importante ziare japoneze, Asahi Shimbun. A scris câte un roman pe an până în 1916, când a murit din cauza unui ulcer la stomac.

Opere:

Eu sunt o pisică (1905)
London Tower (1905)
Botchan (1906)
Lumea cu trei colţuri(1906)
Ereditatea gustului (1906)
Cea de-a 210 zi (1906)
Macii (1907)
Minerul (1908)
Zece nopţi pline cu vise (1908)
Sanshiro (1908)
Şi apoi… (1909)
Poarta (1910)
Ecouri de primăvară (1910)
Către echinoxul de primăvară şi dincolo de el (1912)
Răzbătătorul (1912)
Kokoro (Inima lucrurilor) (1914)
Crezul meu, un discurs faimos (1914)
Iarba pe laterale (1915)
Înăuntrul uşilor mele din sticlă (1915)
Lumină şi amurg (1916, neterminat)

Romanul Kokoro a fost declarat de mai multe ori, în sondaje realizate printre studenţi sau elevi care studiază literatura japoneză şi profesorii lor, drept cel mai valoros roman japonez din toate timpurile.

Calatoria este singura carte scrisa de Natsume aparuta la editura Humanitas:
“Iata pentru ce trebuie sa fie pregatit cititorul european care intra in acest roman: sa treaca de la dinamic la static, schimbând ritmul nebunesc al vietii de zi cu zi pe curgerea domoala, aproape insesizabila, a naratiunii. Sa nu citeasca precipitat, ci sa fie gata de contemplatie. Sa inlocuiasca duritatea vietii cu puritatea ei. Sa accepte ca naratorul este un tanar pictor, iar povestea calatoriei lui in munti, spusa la persoana intai, este singurul tablou care ii reuseste. Sa se bucure ca naratorul este un japonez care stie multe despre Europa. Sa descopere ca are un umor de cea mai buna calitate. Si, in fine, sa inteleaga ca nimeni nu poate fi mânios si totodata autor de haiku-uri. Sfatul criticului: Nu va speriati daca vi se pare, la inceput, ca ati aterizat pe alta planeta literara. Nu s-a intâmplat nimic rau. Katharsis este numele occidental al starii produse de acest roman oriental. “
p.s.: o puteti cumpara in perioada asta de la Humanitas(http://www.librariilehumanitas.ro/) cu numai 3 lei

www.pitzipoanca.org

Femei... si ce femei!! Un site despre acele femei care au reusit sa rice kitsch-ul si penibilul la nivel de "stil" . Stiam ca manelele distrug creiere, trasforma femeile in niste pseudo-inchipuiri ale formei umane... hmm ! Mintea mea nici in cele mai ciudate colturi nu a vazut pana acum asa ceva!! Geezaz! Aceste fiinte sunt reale. Pitzi...voi trucati poze?? Sper ca da!

Tipelor, delectati-va:

www.pitzipoanca.org