God, I'm glad I'm not me.

Sunt prea diferiti ca sa fie mastile unei singure persoane. Sunt prea bizari prea directi si prea sinceri ca sa fie doar masti. Alter-ego-uri cu un singur punct comun: muzica. Aceeasi muzica care te-a fascinat din copilarie, aceeasi voce atipica care fredoneaza acte personale de constiinta. Jude, Arthur, Jack/Paster John, Billy, Woody/Chaplin Boy, Robbie isi traiesc diferit momentul, la maxim. Adunati sunt o singura legenda: Bob Dylan. I'm not there.

Eu plec. Iti las tie totul si plec.

"Eu plec". Si a plecat. Felix Ferrer s-a mutat in spatiul galeriei, mic si incomod apoi si-a inchiriat un apartament. Pentru un parizian de 50 de ani, artist reorientat in comertul cu arta contemporana, viata este simpla. Merge la galerie, mai vinde o lucrare, sau nu vinde nimic. Iese din cand in cand cu o femeie, uneori asta ii complica existenta inutil mai ales cand vine vorba de parfumuri foarte persistente. Revolta parfumurilor! Pare plictisitor. Artistii aduc lucrari, colectionarii cumpara doar cu acordul nevestei si cu garantia ca pretul/cota artistului e in crestere. Arta contemporana, chiar si la Paris se vinde prost. Piata de arta veche functioneaza mult mai bine, antichitatile rare fiind la mare cautare. Ferrer este incercat de ideea de-a schimba profilul galeriei in vanzarea de arta paleobaleniana. Comori? Arta baleobaleniana rarisima: "intre altele doi colti de mamut sculptati si imbracati in viviant albatru, sase perechi de ochelari de zapada din corn de ren,o masina de crapat ochi de caribu" etc. O avere. Galeristului de arta contemporana i-a suras norocul. Arta baleobaleniana a fost intotdeauna la mare cautare in Paris! :)

Vacanta si serialele

Zilele astea mi s-au parut o mare de timp liber, mai putina scoala, mai multa leneveala. Cum vacanta ce a trecut a fost una de se petrece in familie, am vizionat multe filme/seriale. Am fost atat de plictisita incat am inceput sa ma uit la Merlin, insa dupa vreo 6 episoade am cedat psihic si am lasat restul de episoade pe vacanta urmatoare.

Ce-am descoperit fain si chiar nu stiu daca m-as fi apucat de el in lipsa de vacanta e serialul FlashForward, o chestie care m-a prins foarte tare. Ceea ce e si mai tare este faptul ca am deja destule episoade sa vad, asa ca nu pot spune ca ma omoara asteptarea.

O mica descriere a serialului pentru cei interesati:

"Serialul este inspirat de romanul omonim al scriitorului canadian Robert Sawyer. Un misterios eveniment global ii face pe majoritatea oamenilor sa traiasca simultan, pret de doua minute si saptesprezece secunde, viata lor cu sase luni in viitor. Cand episodul ia sfarsit, multi sunt morti in urma unor accidente implicand autovehicule, avioane si alte masinarii necesitand control uman. Toti supravietuitorii se intreaba daca lucrurile vazute de ei s-au petrecut aievea. Un agent FBI din Los Angles, Mark Benford, incearca sa descopere ce anume s-a intamplat si care a fost motivul. Impreuna cu echipa lui, el genereaza o baza de date a salturilor in viitor ale oamenilor numita Mosaic Collective. (descriere preluata de pe CinemaRx.ro) "

Aceeasi manie am avut-o si cu primele 2 sezoane din Lost, insa mi-a trecut destul de repede. Din ce-am vazut pana acum episoadele sunt din ce in ce mai bune si nu se lungesc aiurea. Imi place faptul ca actorul principal e pe masura personajului din serial, iar misterele dezlegate dau nastere altor mistere. M-a surprins muzica intr-o foarte buna concordanta cu momentele actiunii, dar si aerul ala de Dosarele X pe final de fiecare episod. Unde mai punem ca din cand in cand se strecoara cate o gluma destul de subtila, atat cat sa ne faca sa zambim.

Recomand cu caldura serialul, iar de nu va place sunteti voi defecti.

Conteaza cati prieteni ai pe facebook?

Pedantul in bucatarie

E adevarat ca in ultima vreme nu am simtit nici o dorinta de a vizita bucataria. De sarbatori mama e cea care se ocupa cu prepararea/cumpararea deliciilor culinare. Drept urmare eu m-am pus pe citit si am terminat in sfarsit o cartulie cumparata cu Gaudeamusu` (are putine pagini, dar de fiecare data uitam de ea).

Nu ma asteptam la o carte de bucate, insa nici dezamagita n-am ramas. Observatiile privind gatitul si toate detaliile necesare au reusit sa ma binedispuna si sa ma faca sa trec mai usor peste propriile dezastre culinare.

Vina e a celor ce scot carti de bucate si nu sunt in stare sa anticipeze eventualele probleme pe care un nou-venit in tainele bucatariei le poate intampina.

Recunosc ca nu am apelat niciodata la o carte de bucate si ca m-am lasat amagita de pozele frumoase cu prajituri, prajituri care nu ies niciodata asa. Si eu sufar cand nu-mi iese o reteta, stiind ca am urmat intocmai pasii recomandati.

E o lectura placuta si pentru amatorii de vizitat bucataria, dar si pentru cei care sunt numai degustatori.

Pedantul e un tip putin dus, insa pe parcurs am inceput sa-l inteleg si chiar sa-i dau dreptate.

Unde mai punem ca Barnes e un mic geniu.

„A History in the Dark” / TARA(von Neudorf) @ Anaid Art Gallery

Joi, 8 aprilie 2010, ora 19.30 va avea loc la ANAID ART GALLERY vernisajul expoziţiei „A History in the Dark” semnată Tara (von Neudorf), curator Diana Dochia. Publicul amator de artă contemporană va putea viziona expoziţia în perioada 8 aprilie – 7 mai 2010.

guess who's back

Aproape am abandonat blog-ul. Se apropie doi ani de cand scriam constant impreuna cu prietena mea Crina despre choses bien aimes. J Am adunat pe aici zeci de carti, filme, seriale, expozitii, opere de arta etc recenzate intr-un stil haotic, in fuctie de stare si chef. Si mi-e ciuda ca in 2010 am trecut atat de rar pe blog… Cred ca timpul a inceput sa se scurteze. Ma dedic job-ului, incerc sa ma ocup si de master plus diversele activitati culturale, must-uri in agenda sau simply work stuff, fac tot posibilul sa nu-mi neglijez chiar toti prietenii... Asta imi ocupa tot timpul. Sper ca dupa dizertatie sa am mai mult timp si sa revin pe blog ca in vremurile bune! Si promit sa incerc sa apar macar o data pe luna cu un mic semn de viata!

Hristos a Inviat!

Internetul ne mananca timpul

Petrec zilnic cate doua-trei ore online pe nimicuri. N-am sa fac pe ipocrita si sa spun ca datul asta pe net nu are avantajele sale, insa la final ajung sa cred ca puteam sa traiesc si fara sa stiu anumite chestii.

Ce n-am sa inteleg niciodata e tot fasul asta cu twitter-ul. De ce-as vrea sa stiu ce face un anumit individ la fiecare ora din zi si din noapte? Doar daca ai o pasiune nebuna pentru tip, atunci se justifica.

ALta chestie pe care nu o voi intelege este toata faza cu lista de prieteni de pe site-urile de socializare. De ce au unii sute-mii de "prieteni" pe care nu-i cunosc? Se da vreun premiu ceva pentru asta?

Ajuta socializarea online si nu stiam eu?

Argumentul ca prin online se pot cunoaste oameni faini cu care, la un moment dat, te poti intalni nu mi se pare cine stie ce argument. Asta se intampla mult mai rar decat in teorie.