AMINTIRILE VRACIULUI

Daca in celelalte carti ale seriei ucenicul vraciului este personajul principal, in aceasta carticica aflam povestea care l-a determinat pe vraci sa devina vraci. Evident ca in 80 de pagini nu putem afla toata istoria din spatele deciziei de a schimba hainele de preot cu cele de vraci, insa ne putem face o idee a punctului de plecare catre acea directie.

Imi plac povestile din aceasta serie si, desi am citit multe intamplari cu vrajitoare in cele 6 volume (mai am volumul 7, dar ma apuc maine de el), de fiecare data Delaney reuseste sa ma tina in suspans, ca mai apoi sa rasuflu usurata atunci cand vrajitoarea este inlantuita cu lantul de argint al vraciului.

E o lectura perfecta de parcurs intr-o dimineata ploioasa/insorita de weekend.

Va las cu un mic fragment din povestire, poate va tentez putin :)

„Deodată, în faţa mea s-a ivit ceea ce mi se părea a fi o căsuţă dărăpănată. Una dintre ferestre era bătută în scânduri, alta avea geamul spart, iar uşa din faţă atârna în balamale, deschisă. Părea un adăpost tocmai bun pentru cât avea să dureze vremea rea. Dar abia am păşit înăuntru, că mi-am şi dat seama că făcusem o greşeală fatală!
În jur erau semne că cineva fusese acolo de curând. Cenuşa focului încă fumega în vatra aflată în odăiţa din faţă şi, pe pervazul ferestrei, am observat un muc de lumânare groasă, din ceară neagră.
Văzând înfricoşat toate acestea, inima a început să-mi bubuie de spaimă. Se spunea că vrăjitoarele foloseau astfel de lumânări a căror culoare neagră provenea de la faptul că, în ceara topită, era amestecat sânge! Cocioaba se dovedea a fi cotlonul unei vrăjitoare!”