duminică, 30 mai 2010

La multi ani Pervetito!!!

Eu ca Pervetita te-am cunoscut, asa ca titlul postului e indreptatit. Apoi ai fost Bretonel, iar intre (si acum) esti Iulia. Stupida introducere dar trebuie sa ma intelegi ca e dimineata penbtru mine (da, unii au si mancat de pranz), iar cafeaua incepe sa-si faca efectul.
Ce-ti doresc eu tie...hmmm...pai ar fi sanatate si implinire, reusite la scoala, sa descoperi ca iti place tot ce ti-ai ales sa faci, sa fii inconjurata de oameni care tin la tine si te apreciaza/respecta, si nu in ultimul rand sa ai parte de fericirea pe care oamenii o cauta atat de mult.
Eu sper sa ai o zi cat mai frumoasa si atipica. La multi ani!!! draga Iulia, sa ne mai auzim si peste cateva decenii :)

marți, 25 mai 2010

El Orfanato

Am plecat de la ideea ca e horror, asa ca n-am avut cine stie ce chef sa-l vad. Mai ales noaptea. Dupa ce ca vineri m-am uitat pe Discovery la "Fenomene stranii", am zis ca prefer sa dorm duminica bine. Partea naspa e ca ieri n-am avut somn, iar El Orfanato era singurul film care imi facea grav cu ochiul. M-am uitat.
N-am mai vazut de foarte mult timp un film cu un final atat de genial...si trist...si in acelasi timp frumos. Trebuie neaparat sa-l vedeti.
Si de fapt nu e chiar horror. E o drama cu tente de horror, o poveste pur si simplu fabuloasa.

vineri, 21 mai 2010

Confessions of a Youtube Junkie part 1

Sa incepem cu :......o cina , in DOI !
Paste carbonara sau cotlete de berbecutz cu pere ? Insa e musai sa savurati un vin bun la lumina lumanarilor.
Do's and Don'ts la cina...si Dan Clark on 10 Things You Shouldn't Do When You Have Her Round For Dinner.

Bon Appetit!

miercuri, 19 mai 2010

TIFF 2010

Pana isi da seama Georgiana cam cu ce se mananca blogul, va las cu spotul pt TIFF. Detalii in curand (nu despre TIFF).

duminică, 16 mai 2010

the wrestler



Un film care m-a impresionat, mai mult decat ma asteptam. "The wrestler" este povestea unui luptator de wrestling a carui viata se confunda cu ringul de lupta. Mickey Rourke face un rol impecabil. Ironic: dupa o cariera in box, care i-a deformat fata aproape iremediabil, Rourke accepta rolul lui Randy "The Ram" Robinson, sportiv care din cauza luptelor ajunsese "o masa de carne stricata". Filmul este interesant atat datorita jocului lui Rourke cat si al povestii, care te face sa-ti pui serioase semne de intrebare privind existenta. Merita compromisa o viata pentru o cariera? Merita sa mori in gloria obtinuta cand sacrifici tot ce ai in jur?

sâmbătă, 15 mai 2010

Programul noptii muzeelor

SUrsa: http://www.noapteamuzeelor.ro/bucuresti/. Sper sa va fie de folos. Mai jos am detaliat putin si ce se va intampla la MNAR, textul fiins extras dintr-un articol din revista Timeout.














"La Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), publicul va putea să viziteze gratuit Galeria Naţională şi Galeria de Artă Europeană, între orele 16.00 (sâmbătă) şi 04.00 (duminică), bucurându-se şi de celelalte activităţi speciale propuse de MNAR în această noapte.
Spectacolul "Statuile" al Teatrului Masca va fi jucat printre statuile de bronz din curtea muzeului, în intervalul orar 21.30 - 22.30. Totodată, curtea, gazonul şi clădirea muzeului vor fi îmbrăcate pe rând în lumini colorate, pe ritmuri sonore. În "colţul interactiv", vizitatorii vor fi invitaţi să se imortalizeze artistic, dând viaţă personajelor din câteva tablouri expuse la MNAR şi reproduse pe panouri în mărime naturală."


Ne vedem pe la Ananid sau MNAR daca e ;)

vineri, 7 mai 2010

Facebook



Simona Vilau @ Facebook: "Ce e mai numeros? Cartile citite, filmele vazute sau prietenii de pe Facebook?". Ma uit: am 410 prieteni in lista, exista inca un simt al realitatii. Evident, n-am atatia prieteni, inca nu-mi dau seama nici macar daca cunosc atatia oameni dar am renutat de doua saptamani la procesul "remove friends". Revenind la quote-ul Simonei. Cat oameni au citit mai multe carti decat prietenii din lista de fb, sau macar au reusit sa vada mai multe filme? Pe facebook este irelevant, suntem un nume si o imagine (fotografie personala sau nu) si ne construim zilnic un brand. Suntem produsul de marketing al propriei minti si ne vindem intr-un wonderland virtual. Facebook-ul ne permite sa fim exact cine vrem sa fim. Selectivi si atenti in ceea ce postam, devenim pentru ceilalti "the cool guy", "the smart one" etc. Primim repede eticheta pe care o construim zilnic urmarind, comentand, postand pe facebook. Avem pozele cele mai reusite, ideile cele mai bune. In unicitatea noastra ne oferim celorlalti imaginea "perfectiunii" spre care aspiram. Facebook e Pandora? :))

sâmbătă, 1 mai 2010

Inainte de 1 Mai

Vine 1 mai, ce sa zic. Nu aveam nevoie de o zi speciala pentru a lenevi. Asta pot sa o fac si fara o scuza "oficiala". Mi-am facut cateva planuri, sper totusi sa fie frumos maine si sa nu cad si sa-mi rup hainele :)) Mai multe detalii dupa weekend :D
In alta ordine de idei n-am prea facut mare lucru de cand n-am mai scris pe aici. Am avut alt examen (Toxicologie) la care grilele au fost cam aiurea si chiar sper sa nu o fi dat in bara prea tare. Am ajuns la concluzia ca la examenele pentru care te stresezi prea tare rezultatul nu e unul foarte bun. In schimb daca nu ma stresez iar nu e bine pentru ca o dau intr-o lenevita cronica si ajung sa regret. Oricum o dau tot nu e bine. Si cand ma gandesc ca peste o saptamana iar am examen simt ca timpul meu liber s-a dus iar naibii. Inceputurile de stagii imi mai permit sa nu ma stresez si sa pierd vremea. Mai am doua stagii si gata anul. OMG! nici nu vreau sa ma gandesc...

Intre timp am uitat sa scriu si despre expozitia domnului Tara, la care am asistat acum 1 saptamana -2 (nu mai stiu exact). Evident ca privirea mi-a fost atrasa de plansele de anatomie, vizibil schimbate cu maker sau vopseluri. Imbinarea decupajelor (sper ca asta erau) cu linii groase de marker si vopsea metodic scursa pe marginea planselor a dus la furnizarea de material pentru o noua expozitie. O expozitie in care femei brunete, iesite din creion, acompaniate de tigari, pahare de vin, telefoane si alte gadgeturi cotidiene, ne privesc suspect , cu o oarecare neincredere. Nu indraznim sa le judecam pentru ca si noi avem viciile noastre si chiar nu avem ce comenta. Le admiram fugar si le revedem cu ocazia altei expozitii, ocazie cu care le apreciem mai mult. Sa fiu sincera mi-a placut.