Cand se stinge lumina

Cercei Hand Made

Eu, o mica obsedata de cercei am ajuns sa cunosc cat de cat majoritatea blogurilor cu cercei hand made. Exista si targuri de accesorii hand made( la Green hours daca intereseaza pe cineva). Dar nu voi vorbi despre bloguri sau targuri ci strict despre cercei. Preferatele mele sunt cele frumos desenate, cu linii precise, eventual din lemn sau dintr-un material care seamana cu plastilina:D

Nu-mi plac penele, sarmele, desenele cretine, cerceii din bile, bilutze sau piele.

Imi plac cerceii cu forma de prajitura, cu oi, cu chestii japoneze, cu fructe, cu fermoare, cu fete zambitoare, cu flori( cateodata) dar si cu mici monstruleti.

Zilele trecute am avut placerea sa descopar un magazin online de cercei+ alte chestii: http://www.breslo.ro/ - aici poti comanda cerceii doriti si daca esti din bucuresti te poti intalni direct cu furnizorul pentru a evita cheltuielile postale.

Modelele preferate de mine( si in acelasi timp detinute..sau pe cale de a le detine):

ambele de la http://accesorii.blogspot.com/

de la http://virginiatoma.blogspot.com/

de la breslo si nu ultimii:

de la kiki: http://hipy.wordpress.com

Sapte femei, un barbat si multa muzica

Este vorba de filmul High Fidelity in caz ca nu v-ati dat seama din prima; ecranizare a romanului omonim scris de Nick Hornby, autorul bestssellerelor Febra Stadioanelor( romanul de debut) si Totul despre baieti.

Probabil unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit vreodata, High Fidelity, a reusit prin simplitate, limbaj si umor sa imi fure atentia pana la ultima pagina.

De cum ii zaresti coperta, romanul parca te imbie sa il deschizi, dupa ce citesti primele pagini un zambet iti apare pe fata si fara sa vrei ajungi sa-l intelegi pe Rob si pe ceilalti barbati imaturi din viata ta.

High Fidelity este o comedie despre viata unui tip aparent banal, imatur, fara planuri de viitor si obsedat de topuri( muzicale, ale fostelor cuceriri, ale despartirilor). El este Rob Fleming, proprietarul magazinului de discuri “Championship Vinyl”, recent parasit de iubita.

Daca ai citit cartea trebuie neaparat sa vezi si filmul. Bonusul e ca toate melodiile listate pe multiplele pagini capata viata si iti incanta timpanele satule de atatea noutati comerciale.

Stephen Fears este cel responsabil de succesul filmului, el reusind sa transpuna atat de bine lumea lui Rob incat nu pot sa-mi dau seama ce mi-a placut mai mult: cartea sau filmul. Cat despre distributia filmului am numai cuvinte de lauda: John Cusack il joaca atat de bine pe Rob incat ai spune ca Hornby a facut personajul gandindu-se la celebrul actor; desi nu e blonda si tunsa scurt, Catherine Zeta-Jones e o Charlie plina de farmec si mister iar Jack Black face unul dintre cele mai bune roluri ale sale( parerea mea).

Filmul abunda de muzica buna( asta si datorita faptului ca Hornby a fost critic muzical la revista New Yorker) si de umor tipic britanic. E inevitabil sa nu izbucnesti in ras la replicile lui Barry, un alt mic obsedat de muzica. Pentru a va face o idee las mai jos un citat :

Customer: Hi, do you have the song "I Just Called To Say I Love You?" It's for my daughter's birthday.

Barry: Yea we have it.

Customer: Great, Great, can I have it?

Barry: No, no, you can't.

Barry's Customer: Why not?

Barry: Well, it's sentimental tacky crap. Do we look like the kind of store that sells I Just Called to Say I Love You? Go to the mall.

Vazand filmul mi-am amintit inevitabil si de compilatiile facute acasa pe casete si imprumutate colegilor, cum stateam noi foarte atenti sa prindem melodia la radio pentru a o inregistra si reasculta pana ne plictiseam de ea...ce vremuri.

Daca nu v-am convins sa vedeti filmul pana aici poate va vor impresiona melodiile care se aud pe parcursul filmului: "The River"- Bruce Springsteen; "I'm Gonna Love You Just A Little More, Babe"- Barry White; "Leave Home"- The Chemical Brothers; "Rock Steady"- Aretha Franklin; "Suspect Device"-Stiff Little Fingers; "Let's Get It On"( preferata mea-interpretata aici de Jack Black desi interpretul ei de drept e Marvin Gaye), etc.

Desi multi ar sugera ca este o carte pentru barbati eu cred ca este o carte pentru femeile care vor sa inteleaga macar putin barbatii.

p.s.: in curand scriem si despre Febra stadioanelor si Totul despre baieti:)

Elegy vs. The Dying Animal

Poate nu ar trebui sa scriu acum despre film. L-am vazut acum cinci minute si probabil nu l-am digerat suficient. Am s-o fac totusi. Pentru ca mi-a placut. Desi am plecat de la o idee preconceputa, nu-mi place Penelope Cruz, imi place prea mult Philip Roth. Si nu cred in puterea ecranizarilor cartilor foarte bune. Am vazut multe ecranizari slabe. Poate prea multe. :)

Animal pe moarte (2001) al lui Philip Roth este un roman erotic psihedelic. Pentru ca sila (fata de un barbat mult mult mai invarsta) se amesteca cu o pasiune halucinata. Rezultatul e ciudat. Dar in nici un caz respingator. David Kepesh (in varsta de 62 de ani) traieste o poveste erotica cu o studenta cubaneza. O poveste in care sexul, sexualitatea, dorinta, nu au limite. Consuela Castillo, mai tanara cu 30 si ceva de ani, se indragosteste de profesorul matur, de barbatul puternic si dorit si se lasa prada jocului. In patul unui "animal pe moarte", Consuela devine femeia de o frumusete perfecta, capapila sa trezeasca sentimente confuze, gelozie, subjugare si mai ales pasiune maxima. Povestea, rememorata dupa 8 ani David, se amesteca placut cu o istorie a eliberarii sexuale in S.U.A., capcanele intinse de viata de familie, si psihozele inevitabile ale unui barbat trecut de tinerete care isi doreste alaturi o femeie prea tanara, prea frumoasa.

Elegy (2008) , filmul Isabelei Coixet merge pe firul povestii de dragoste dintre protagonistii romanului. Si o pune pe pelicula intr-o maniera exemplara. Ben Kingsley si Penelope Cruz sunt o adaptare reusita a protagonistilor lui Roth. Poate Penelope nu este suficient de frumoasa, si nici nu prea are aer de cubaneza, dar merge. Filmul surprinde exemplar pasiunea dementa dintre cei doi, iar Ben Kinhgsley intra perfect in pielea omului chinuit de varsta, gelos si nesigur. Este un film care arata bine, impactul vizual fiind foarte puternic. As fi pariat ca Roth este imposibil de trasformat intr-un film bun. Filmul pierde o buna parte din pueterea unei carti. Suprima foarte multe detalii, reduce sau modifica discursuri ceea ce duce invevitabil la o trasformare a personajelor. Pierderea esentei. Din acest punt de vedere, Elegy, este ireprosabil.

Este un film lucrat atent, trait foarte mult. Introduce in atmosfera creeata de scriitorul american si se mentine pe aceasta linie pana la sfarsit. Cred ca este una dintre cele mai reusite ecranizari pe care le-am vazut!

No. 5 de la Chanel - sau parfumul secolului XX

In imaginea publicului, No. 5 de la Casa Chanel se identifica cu insasi ideea absoluta de parfum. Sa facem un test. Inchide ochii si gandeste-te la un miros. Probabil, involuntar, primul care ti-a venit in minte este No. 5. Un parfum aparut in 1921, a carui suprematie in lumea parfumurilor inca nu a fost detronata (nu folosesc No. 5., dar as minti daca as spune ca nu-l am acasa).

Daca mirosul si numele sunt arhi-cunocute, geneza acestui parfum este mai putin populara. La inceputul secolului XX, Gabrielle (Coco) Chanel soca prin eleganta neconventionala la fiecare aparitie in public. Nelipsita de la petrecerile mondene, Coco Chanel a devenit simbolul emanciparii femine, al feminitatii si stilului. "Nu inteleg cum poate iesi o femeie nearanjata din casa - e o lipsa de politete. Si nu poti sti niciodata, poate chiar aceea e ziua in care-ti intalnesti destinul. In fata destinului trebuie sa apari cat poti tu de frumoasa", spunea Coco Chanel. A folosit si a impus utilizarea tuturor armelor feminine. Rochii scurte, mulate pe corp, coafuri fistichii, machiaj fin, parul in lungimi si culori variate, bijuterii elegante totul pentru a evidentia frumusetea trupului feminin pana odinioara ascuns sub volane si rochii largi. Coco, lanseaza pratic o femeie noua. O femeie descatusata de inhibitii care zambeste cand este admirata de un barbat, fumeaza in public si converseaza de la egal la egal cu un barbat. In ciuda educatiei traditionale pe care o primise in familia celor doua matusi din Auvegne, Coco Chanel este prima femeie "emacipata" si la randul ei creeaza o adevarata revolutie in radul femeilor. O cariera inceputa intr-un bar (Gabrielle si-a luat numele de scena Coco in cabaretul La Rotonde), o reputatie sifonata (numarul amantilor ei nu este cunoscut cu precizie nici astazi) nu au impiedicat-o pe cea care a devenit cea mai cunoscuta creatoare de moda a inceputului de secol XX lupte impotriva inhibitiilor si constrangerilor carecteristice femeii la inceputul secolului XX.

In anii '20 Coco Chanel se afla in culmea gloriei. Atunci a decis sa scoata un parfum propriu, care sa o reprezinte. L-a rugat pe cel mai mare inovator dintre creatorii de parfumuri ai Frantei - Ernest Beaux - sa-i creeze un parfum care sa elibereze pentru totdeauna femeile de sub tutela parfumurilor florale. " O femeie trebuie sa miroasa a femeie, nu a trandafiri" , spunea ea. "Vreau sa ofer femeii un parfum artificial." Ernest Beaux i-a prezentat domnisoarei Chanel doua seturi de parfumuri originale: primul numerotat de la 1 la 5, cel de-al doilea de la 20 la 24. Coco Chanel a ales fara ezitare numarul cinci. Avea de gand sa-si prezinte noua colectie pe 5.05. " Sa-l botezam Numarul. 5. Cred ca o sa-mi poarte noroc". No. 5. i-a adus noroc. Si astazi, este in top-ul celor mai bine vandute parfumuri si este fara indoiala cel mai cunoscut miros. Uluitorul succes al parfumului rezida designul simplu si elegant al sticlei. Designul celebrei sticle in forma dreptungiulara, cu eticheta simpla, ei in alb si negru, a intrat in colectia Muzeului National de Arta Moderna din New York. Acelasi succes poate fi explicat prin utilizarea indrazneata al aldechidelor (simulacre sintetice de mirosuri, privite cu foarte multa suspiciune la aparitia acestui parfum). De fapt...succesul i l-a garantat faptul ca este absolut unic. Se spune ca ar contine cel putin 250 de ingrediene, insa cele care domina sunt trandafirul si iasomia. Acestei baze i s-au adaugat: ylang-ylang,narcise galbene olondeze, iris florentin, floare de portocal, lacamioare, mimoza,boabe de vanilie sud-americana, mosc, paciuli, vetiver si lemn de santal, totul ancorat in ambra si si zibeta.Contrabalansant cu ajutorul aldehidelor, pentru a i se da o pojghita de poezie caracteristica, amestecul devine un intreg armonios, care straluceste, se insinueaza si respira eleganta sofisticata. De unde vine succesul? Probabil am raspuns mai mult decat satifacator la aceasta intrebare.

Am demostrat deja, de ce acest parfum este atat de celebru. Insa, mai este ceva. Asocierea lui de-a lungul anilor cu femei celebre, recunoscute pentru un sarm feminin aparte: Marylin Monroe, Catherine Deneuve, Carole Bouquet, Nicole Kidaman, Keira Knightly sunt doar cateva dintre numele cu care a fost ascociat acest parfum.

Celebritatea acestui parfum a atins cote maxime in anii '50. Cand Marylin Monroe a devenit imaginea acestui parfum. Intrebata ce parfum poarta in intimitate celebra actrita a raspuns: "Chanel 5, bineinteles". Si pentru asta nu a fost tot. Urmatorul print No.5 a fost semnat de Andy Warhol.

- Spotul pentru No. 5 cu Nicole Kidman