Tipatul

Cum singur marturisea la 60 de ani, drumul lui Munch a mers mereu pe marginea prapastiei. La 5 ani si-a pierdut mama, rapusa de tuberculoza. La 12 ani si-a pierdut sora, care a murit tot de tuberculoza. Aceste rani au lasat urme pe sufetul norvegianului Eduard Munch (1863-1944). Picturile sale au avut o infulenta foarte mare in arta secolului XX, fiind considerat precursosul expresionismului german.

Formele lui Munch au o semnificatie tematica de inspiratie tragica, emotionanta.Oamenii lui sunt condammnati la singuratate chiar si atunci cand se gasesc in compania altora. Picturile semnate Munch apar ca un labirint cu sens unic; drumul catre afara, catre viata numai exista. Cromatica intesifica senzatiile oferite de forma si tematica. Culoarea este surda si trosneste, cu relexe de masca incandescenta, rosuri si carminuri intense in contrast cu mase de negru. Munch este un maestru acvaforte!

O femeie, pe un pod, se tine cu mainile de cap si tipa. Un tipat lung, paroxistic, insuportabil. Eram convinsa ca tipetele trebuie auzite. De pictat cum sa le pictezi? Sa arati o gura erorma, deschisa, urland? Femeia asta insa, ingorzita si livida tipa prin toti porii. Se transforma in tipat. Inainte de a-i zdrobi coardele vocale artistul i-a sfartecat inima si creierii. Nu mai suntem fata in fata cu o femeie care tipa de groaza, ci cu oricare dintre noi tipand. Este metafora unui portret al oricarui om ingrozit de viata, destin..."Am simtit marele urlet care strabate natura" a scris Munch sub o litografie unde a reluat aceasta lucrare.