vineri, 7 mai 2010

Facebook



Simona Vilau @ Facebook: "Ce e mai numeros? Cartile citite, filmele vazute sau prietenii de pe Facebook?". Ma uit: am 410 prieteni in lista, exista inca un simt al realitatii. Evident, n-am atatia prieteni, inca nu-mi dau seama nici macar daca cunosc atatia oameni dar am renutat de doua saptamani la procesul "remove friends". Revenind la quote-ul Simonei. Cat oameni au citit mai multe carti decat prietenii din lista de fb, sau macar au reusit sa vada mai multe filme? Pe facebook este irelevant, suntem un nume si o imagine (fotografie personala sau nu) si ne construim zilnic un brand. Suntem produsul de marketing al propriei minti si ne vindem intr-un wonderland virtual. Facebook-ul ne permite sa fim exact cine vrem sa fim. Selectivi si atenti in ceea ce postam, devenim pentru ceilalti "the cool guy", "the smart one" etc. Primim repede eticheta pe care o construim zilnic urmarind, comentand, postand pe facebook. Avem pozele cele mai reusite, ideile cele mai bune. In unicitatea noastra ne oferim celorlalti imaginea "perfectiunii" spre care aspiram. Facebook e Pandora? :))

sâmbătă, 1 mai 2010

Inainte de 1 Mai

Vine 1 mai, ce sa zic. Nu aveam nevoie de o zi speciala pentru a lenevi. Asta pot sa o fac si fara o scuza "oficiala". Mi-am facut cateva planuri, sper totusi sa fie frumos maine si sa nu cad si sa-mi rup hainele :)) Mai multe detalii dupa weekend :D
In alta ordine de idei n-am prea facut mare lucru de cand n-am mai scris pe aici. Am avut alt examen (Toxicologie) la care grilele au fost cam aiurea si chiar sper sa nu o fi dat in bara prea tare. Am ajuns la concluzia ca la examenele pentru care te stresezi prea tare rezultatul nu e unul foarte bun. In schimb daca nu ma stresez iar nu e bine pentru ca o dau intr-o lenevita cronica si ajung sa regret. Oricum o dau tot nu e bine. Si cand ma gandesc ca peste o saptamana iar am examen simt ca timpul meu liber s-a dus iar naibii. Inceputurile de stagii imi mai permit sa nu ma stresez si sa pierd vremea. Mai am doua stagii si gata anul. OMG! nici nu vreau sa ma gandesc...

Intre timp am uitat sa scriu si despre expozitia domnului Tara, la care am asistat acum 1 saptamana -2 (nu mai stiu exact). Evident ca privirea mi-a fost atrasa de plansele de anatomie, vizibil schimbate cu maker sau vopseluri. Imbinarea decupajelor (sper ca asta erau) cu linii groase de marker si vopsea metodic scursa pe marginea planselor a dus la furnizarea de material pentru o noua expozitie. O expozitie in care femei brunete, iesite din creion, acompaniate de tigari, pahare de vin, telefoane si alte gadgeturi cotidiene, ne privesc suspect , cu o oarecare neincredere. Nu indraznim sa le judecam pentru ca si noi avem viciile noastre si chiar nu avem ce comenta. Le admiram fugar si le revedem cu ocazia altei expozitii, ocazie cu care le apreciem mai mult. Sa fiu sincera mi-a placut.

luni, 26 aprilie 2010

God, I'm glad I'm not me.


Sunt prea diferiti ca sa fie mastile unei singure persoane. Sunt prea bizari prea directi si prea sinceri ca sa fie doar masti. Alter-ego-uri cu un singur punct comun: muzica. Aceeasi muzica care te-a fascinat din copilarie, aceeasi voce atipica care fredoneaza acte personale de constiinta. Jude, Arthur, Jack/Paster John, Billy, Woody/Chaplin Boy, Robbie isi traiesc diferit momentul, la maxim. Adunati sunt o singura legenda: Bob Dylan. I'm not there.

duminică, 25 aprilie 2010

Eu plec. Iti las tie totul si plec.



"Eu plec". Si a plecat. Felix Ferrer s-a mutat in spatiul galeriei, mic si incomod apoi si-a inchiriat un apartament. Pentru un parizian de 50 de ani, artist reorientat in comertul cu arta contemporana, viata este simpla. Merge la galerie, mai vinde o lucrare, sau nu vinde nimic. Iese din cand in cand cu o femeie, uneori asta ii complica existenta inutil mai ales cand vine vorba de parfumuri foarte persistente. Revolta parfumurilor! Pare plictisitor. Artistii aduc lucrari, colectionarii cumpara doar cu acordul nevestei si cu garantia ca pretul/cota artistului e in crestere. Arta contemporana, chiar si la Paris se vinde prost. Piata de arta veche functioneaza mult mai bine, antichitatile rare fiind la mare cautare. Ferrer este incercat de ideea de-a schimba profilul galeriei in vanzarea de arta paleobaleniana. Comori? Arta baleobaleniana rarisima: "intre altele doi colti de mamut sculptati si imbracati in viviant albatru, sase perechi de ochelari de zapada din corn de ren,o masina de crapat ochi de caribu" etc. O avere. Galeristului de arta contemporana i-a suras norocul. Arta baleobaleniana a fost intotdeauna la mare cautare in Paris! :)

joi, 15 aprilie 2010

Vacanta si serialele


Zilele astea mi s-au parut o mare de timp liber, mai putina scoala, mai multa leneveala. Cum vacanta ce a trecut a fost una de se petrece in familie, am vizionat multe filme/seriale. Am fost atat de plictisita incat am inceput sa ma uit la Merlin, insa dupa vreo 6 episoade am cedat psihic si am lasat restul de episoade pe vacanta urmatoare.

Ce-am descoperit fain si chiar nu stiu daca m-as fi apucat de el in lipsa de vacanta e serialul FlashForward, o chestie care m-a prins foarte tare. Ceea ce e si mai tare este faptul ca am deja destule episoade sa vad, asa ca nu pot spune ca ma omoara asteptarea.

O mica descriere a serialului pentru cei interesati:
"Serialul este inspirat de romanul omonim al scriitorului canadian Robert Sawyer. Un misterios eveniment global ii face pe majoritatea oamenilor sa traiasca simultan, pret de doua minute si saptesprezece secunde, viata lor cu sase luni in viitor. Cand episodul ia sfarsit, multi sunt morti in urma unor accidente implicand autovehicule, avioane si alte masinarii necesitand control uman. Toti supravietuitorii se intreaba daca lucrurile vazute de ei s-au petrecut aievea. Un agent FBI din Los Angles, Mark Benford, incearca sa descopere ce anume s-a intamplat si care a fost motivul. Impreuna cu echipa lui, el genereaza o baza de date a salturilor in viitor ale oamenilor numita Mosaic Collective. (descriere preluata de pe CinemaRx.ro) "

Aceeasi manie am avut-o si cu primele 2 sezoane din Lost, insa mi-a trecut destul de repede. Din ce-am vazut pana acum episoadele sunt din ce in ce mai bune si nu se lungesc aiurea. Imi place faptul ca actorul principal e pe masura personajului din serial, iar misterele dezlegate dau nastere altor mistere. M-a surprins muzica intr-o foarte buna concordanta cu momentele actiunii, dar si aerul ala de Dosarele X pe final de fiecare episod. Unde mai punem ca din cand in cand se strecoara cate o gluma destul de subtila, atat cat sa ne faca sa zambim.

Recomand cu caldura serialul, iar de nu va place sunteti voi defecti.