
vineri, 7 mai 2010

sâmbătă, 1 mai 2010
Inainte de 1 Mai
Vine 1 mai, ce sa zic. Nu aveam nevoie de o zi speciala pentru a lenevi. Asta pot sa o fac si fara o scuza "oficiala". Mi-am facut cateva planuri, sper totusi sa fie frumos maine si sa nu cad si sa-mi rup hainele :)) Mai multe detalii dupa weekend :Dluni, 26 aprilie 2010
God, I'm glad I'm not me.

Sunt prea diferiti ca sa fie mastile unei singure persoane. Sunt prea bizari prea directi si prea sinceri ca sa fie doar masti. Alter-ego-uri cu un singur punct comun: muzica. Aceeasi muzica care te-a fascinat din copilarie, aceeasi voce atipica care fredoneaza acte personale de constiinta. Jude, Arthur, Jack/Paster John, Billy, Woody/Chaplin Boy, Robbie isi traiesc diferit momentul, la maxim. Adunati sunt o singura legenda: Bob Dylan. I'm not there.
duminică, 25 aprilie 2010
Eu plec. Iti las tie totul si plec.

"Eu plec". Si a plecat. Felix Ferrer s-a mutat in spatiul galeriei, mic si incomod apoi si-a inchiriat un apartament. Pentru un parizian de 50 de ani, artist reorientat in comertul cu arta contemporana, viata este simpla. Merge la galerie, mai vinde o lucrare, sau nu vinde nimic. Iese din cand in cand cu o femeie, uneori asta ii complica existenta inutil mai ales cand vine vorba de parfumuri foarte persistente. Revolta parfumurilor! Pare plictisitor. Artistii aduc lucrari, colectionarii cumpara doar cu acordul nevestei si cu garantia ca pretul/cota artistului e in crestere. Arta contemporana, chiar si la Paris se vinde prost. Piata de arta veche functioneaza mult mai bine, antichitatile rare fiind la mare cautare. Ferrer este incercat de ideea de-a schimba profilul galeriei in vanzarea de arta paleobaleniana. Comori? Arta baleobaleniana rarisima: "intre altele doi colti de mamut sculptati si imbracati in viviant albatru, sase perechi de ochelari de zapada din corn de ren,o masina de crapat ochi de caribu" etc. O avere. Galeristului de arta contemporana i-a suras norocul. Arta baleobaleniana a fost intotdeauna la mare cautare in Paris! :)
joi, 15 aprilie 2010
Vacanta si serialele

Aceeasi manie am avut-o si cu primele 2 sezoane din Lost, insa mi-a trecut destul de repede. Din ce-am vazut pana acum episoadele sunt din ce in ce mai bune si nu se lungesc aiurea. Imi place faptul ca actorul principal e pe masura personajului din serial, iar misterele dezlegate dau nastere altor mistere. M-a surprins muzica intr-o foarte buna concordanta cu momentele actiunii, dar si aerul ala de Dosarele X pe final de fiecare episod. Unde mai punem ca din cand in cand se strecoara cate o gluma destul de subtila, atat cat sa ne faca sa zambim.
Recomand cu caldura serialul, iar de nu va place sunteti voi defecti.