vineri, 30 octombrie 2009

This is it


Un film documentar extraordinar de frumos, un concert care nu a mai apucat sa fie vazut de public. Am ramas uimita de complexitatea spectacolului respctiv. Totul era atat de perfect...
Cred ca prin clasele 1-2 am vazut prima data clipul de la Thriller si tin minte ca m-a speriat ingrozitor. Nu cred ca sunt sanse sa-l uit vreodata. Nu cred ca sunt sanse ca Michael Jackson sa fie uitat. A fost un om mult prea important.

duminică, 25 octombrie 2009

Comunismul a murit, dar spiritul a ramas in tara


Anul acesta am vazut zeci de expozitii de arta contemporana. Unele bune, altele slabe. Un singur lucru m-a deprimat si m-a enervat: laitmotivul obsesiv al tematicii expozitionale din Bucuresti care isi trage seva din comunism. Figura fostului dictator in zeci de ispostaze, reluata la nesfarsit. S-a terminat de 20 de ani! S-a dus, dar noi nu ne putem opri sa privim in urma, sa regandim, sa reinterpretam acest moment dramatic din istoria romanilor. Un cliseu deja deranjant, anost si lipsit de substanta. Chipul fostului dictatorului este zugravit de oameni tineri, oameni care n-au cunoscut comunismul, n-au suferit drama intelectualului constrans. Se joaca, aluneca, intr-un trend deja facil, creeaza o tendinta care nu onoreaza arta romaneasca! Deja s-au impotmolit intr-un trecut rece si dur, un trecut ale carui pete multi romani le poarta pe constiinta. Astept sa depasim momentul, astept sa vad o arta inspirata din contemporan, o arta puternica si capabila sa spuna "asta e Romania contemporana". Astept cu nerabdare sa apara artisti preocupati de tehnica si mai ales de un mesaj actual si real nu de un trend vadit occidental. Occidentul ne priveste cu un interes amestecat cu stupoare si mila. Comunismul nostru este pentru ei acel soc venit dinspre o cultura mica, neinsemnata si limitata. Se mira si trec mai departe! Arta inspirata de comunism poate vinde, dar nu face istorie. Cu ce sunt diferiti domnii si domnisoarele artist care picteaza "actual" liderii comunismului de acei atat de criticati artisti ai partidului? Avem cumva la putere o noua scoala Sabin Balasa in pictura? Trist. Oare pana cand?


Felicitari acelora care nu picteza ceausesti, felicitari celor care privesc inainte nu raman pironiti in acel trecut negru!

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Zoltan Bela - Self reflecting 30

La Point am mai fost cu ocazia noptii galeriilor. Imi place spatiul, e destul de incapator si modern. Are o terasa mica la etajul 2 si una mai mare la ultimul etaj. Expozitia a avut cateva tablouri care mi-au placut, iar oamenii pareau sa fie indivizii potriviti la locul potrivit.








P.s.: amuzant e ca nu mi-am batut capul cu setarea datei ce apare pe fotografii, asa ca daca e sa ne luam dupa ce scrie pe ele vom constata ca au fost facute in 2019 :))

vineri, 23 octombrie 2009

Hai la film de HALLOWEEN

MGM Movie Madness


Intre 1 octombrie 2009 - 21 ianuarie 2010 Hollywood Multiplex iti ofera ocazia sa revezi filmele tale preferate, in exclusivitate prin Programul MGM Movie Madness.


1 octombrie 19:30

Pantera roz
The Pink Panther (1963)


15 octombrie 19:30
Rocky
Rocky (1976)


5 noiembrie 19:30
Unora le place jazz-ul
Some Like It Hot (1959)


19 noiembrie 19:30
Fargo (1996)

3 decembrie 19:30
Cel bun, cel rau si cel urat
The Good, the Bad and the Ugly (1966)


17 decembrie 19:30
Omul legii
Lawman (1971)


7 ianuarie 19:30
Un mafiot la Hollywood
Get Shorty (1995)

miercuri, 21 octombrie 2009

theveryme


Scriam candva despre bloguri pe care le citesc, care imi plac. Crina a abandonat de tot ideea, eu partial. Dar imi amintesc si revin. Am lista mea de bloguri de care nu ma pot dezlipi, pe care le citesc cu placere. In seara asta mi-am amintit un blog de top din lista: Imagini in cuvinte. Madz scrie ce vede, descrie ce-i place si modul in care alege si potriveste cuvintele este extraordinar. Exact ceea ce numesc eu text viu, care traieste si vibreaza prin cuvinte. Ador textele ei si imi plac subiectele pe care le alege. Acea simplitate sofisticata si distinsa. Merita sa va uitati peste theveryme.

Tocmai mi-a scris o prietena spunadu-mi ca asculta la radio Madona. Don't cry for me Argentina. Poate cea mai buna piesa a Madonei. Cert ca una dintre putinele piese ale ei care nu ma calca pe nervi. Citind mail-ul mi-am amintit povesti despre concert. A fost o dezamagire? Lumea zice ca a facut play-back. Si circ. Prietenii mei care s-au aventurat s-o vada live au plecat dezamagiti. Ma bucur ca nu m-am dus. Dupa parerea mea Madona ar fi putut sa moara in conditii misterioase inainte de 40 de ani. Ar fi fost o diva eterna, poate la nivel cu Marilyn Monroe. Pentru ca imbatranirea parca te coboara de pe piedestalul de diva spre umanitatea cea mai comuna: chiar si Madona imbatraneste, nu poate sa mai cante live etc.

in octombrie se poarta jazz-ul

Ploaia rece de toamna cade in ritmuri de jazz. Picaturile ating asfaltul alert, dar linistitor, iar din agitatia nebuneasca de sunete din Bucuresti - in putinele secunde linistite- se aude muzica. Unora le place jazz-ul, de aceea aud sunete difuze ridicadu-se din pamant. Sau doar asteapta sa se insereze pentru a se delecta la Bucharest Masters of Jazz. Ce sa alegi vineri seara intre Byron, Alexandrina si Al Jarreau? Grea decizie. Pentru ca strazile canta jazz. Vineri.. la Sala Palatului!


luni, 19 octombrie 2009

Bijuterii marca Lily Allen


De la muzica, la o linia de bijuterii nu e cale lunga. Au facut-o altii inaintea ei, asa ca drumul e batatorit. E vorba despre Lily Allen si a ei colectie "Lily Alle" (un minus pentru lipsa de originalitate). aparut relativ recent pe piata britanica.
Motivele principale sunt reprezentate de fete zambitoare, pesti, pasari flamingo,banuti , animalute, semne rutiere si fructe.
O colectie foarte colorata, potrivita mai exact fetitelor de 14 ani.
As purta pandantivul cu mar, restul mi se par foarte kitchoase.
Pentru niste gablonturi sunt cam scumpute (de la vreo 32 de lire in sus), presupun ca platim firma, nu produsul.

duminică, 18 octombrie 2009

Ce se mai poarta in materie de cercei


Primii cercei care au reusit anul asta sa ma faca sa ma indragostesc de ei au fost cei din imaginea de mai sus. Perfectiunea in materie de accesorii pentru urechi a capatat noi forme. Urmarind linia urechii, cercei in forma de aripa de inger sunt batuti cu zeci de pietre pretioase, fiind visul oricarei colectionare de cercei.

Printre exemplarele ce merita purtate acest sezon, va dezvalui cateva perechi de cercei absolut adorabili.

Primii sunt cam in genul celor purtati de Angelina la Oscaruri(parca), scotand orice tinuta monocromatica din impas. Merg la o rochie simpla de seara, ca unic accesoriu.
Turcoazul nu se va invechi niciodata, putand fi purtat cu usurinta atat in timpul zilei cat si la o tinuta sofisticata. Recomand cercei acestia unei blonde, pentru ca scot in evidenta nuanta parului.


AMetistul va fi aproape intotdeauna preferatul meu, sclipirile lui misterioase fascinandu-ma mereu. Nu sunt pro cercei foarte lungi, insa acestia m-au cucerit instantaneu. M-as vedea purtandu-i la o rochie de seara (poate atunci cand voi fi fortata sa port o rochie - poate de revelion:D).

De cerceii cu stele nu ma voi satura niciodata, fie din argint simplu sau impodobit cu ametist. Am deja trei perechi si nu as ezita in a cumpara a patra pereche.



Revin cu cerceii in forma de aripi, de data asta cu tortita si alta forma a aripii. Cred ca merg in timpul zilei, la o tinuta lejera, poate chiar si seara, in functie de preferinte.


Desi nu sunt adepta accesoriilor aurii (imi inspira kitch), cerceii de mai jos mi-au schimbat putin parerea. I-as purta vara, la o rochie diafana.




Tipul acesta de cercei i-am ochit prin Gossip Girl, la nunta lui Lily. E drept ca nuanta celor purtati de Lily era mai deschisa, iar pietrele erau mai mari, insa modelul de fata pare mult mai adaptat cerintelor mele. Merg ca unic accesoriu la o rochie neagra. Parul neapart prins intr-un coc rebel, eventual cateva suvite impletite, poate chiar o bentita impletita din propriul par, a la Sienna Miller.



Si ultimii, dar nu cei din urma sunt destul de masivi, dar si eleganti, fiind utili in cazul unei petreceri sau a unui eveniment.



Cum arata ultima pereche de cercei achizitonata?

sâmbătă, 17 octombrie 2009

The September Issue

Fashion is a religion. This is the bible.

Daca Valentina a scris despre copertile Vogue, eu voi scrie putin despre documentarul revistei Vogue, intitulat “The September Issue”. Vedeta acestei pelicule este fara doar si poate Anna Wintour, redactorul-sef al celebrei reviste.

Filmul este realizat in stil documentar si parcurge realizarea editiei din septembrie 2007 a revistei Vogue – pe a carei coperta se afla Sienna Miller.

Numarul de 870 de pagini al revistei este realizat pe parcursul filmului sub stricta supraveghere a Annei Wintour. De la editoriale de moda, pana la sfaturile cerute de marii designeri, gasim cam tot ce ne dorim de la un documentar de moda. E mai mult decat o cireasa de pe tort, e ceva ce nu cred ca vom intalni prea curand. O frantura din istoria modei, poate chiar una dintre cele mai importante franturi. Cine nu si-ar dori sa vada cum este facuta revista Vogue? Uite ca acum avem ocazia sa privim dintr-un fotoliu confortabil munca unei echipe de oameni, de la editori, fotografi si cameramani, pana la modele, designeri si celebritati.

Printre guest-starurile filmului ii avem pe: Edward Enninful, Jean-Paul Gaultier ,Thakoon Panichgul, Oscar de la Renta, John Galliano, Mario Testino si Sienna Miller.

Pana la urma Wintour face tot ce crede ea ca e mai bine, desi unii colaboratori nu sunt multumiti in totalitate de alegerile acesteia. Ce e amuzant e ca nimeni nu indrazneste nici sa clipeasca in prezenta ei.

Un film exceptional pe care il recomand oricarei fashioniste si nu numai.

Expozitie in aer liber: Copertele Vogue - Champs Elysee


Pe panourile publicitare de pe Champs Elysee afisele obisnuite au fost inlocuite cu printuri ale copertelor Vogue. 80 dintre cele mai reusite coperte ale revistei de moda - batrana de 90 de ani- au transformat bulevardul dintre Grand Palais si Arcul de Triumf intr-o fascinanta expozitie in aer liber. Unele dintre ele sunt adevarate opere de arta semnate de Richard Avedon, Bakst, Cecil Beaton, Benito, Christian Bérard, Guy Bourdin, Salvador Dali, Patrick Demarchelier, Robert Doisneau, David Hockney, Horst, Hoyningen-Huene, William Klein, George Lepape, Man Ray, Mert & Marcus, Joan Miró, Helmut Newton, Irving Penn, Edward Steichen, Mario Testino, Andy Warhol etc.

Pink & Shakira - VMA 209


Credeam ca stilul Pink difera radical de cel al Shakirei. Hm... se pare ca m-am inselat. La premiile MTV Video Music Awards 2009 cele doua s-au prezentat in rochii identice marca Balmain. O dovada ca nu conteaza cu ce te imbraci, important e cum poti hainele respective!

LAVMITENDER - Alexandrina la Carturesti

Concert si expozitie de pictura Alexandrina Hristov la Carturesti. Crina e fan, eu pot sa devin. Imi plac doua piese (sau trei) de pe albumul Alexandrinei. Poate cine stie...
Asadar, pe 23 octombrie, vernisaj cu muzica, Alexandrina Hristov la Carturesti. Poate ne vedem acolo.

Expozitia e deschisa in perioada 17-31 octombrie 2009. Libraria Carturesti de pe Arthur Verona 13.

vineri, 16 octombrie 2009

Be my Muse.

In general dimineata cand merg la spital ascult pana la metrou radio (guerilla) pentru ca mai apoi sa dau drumu la player. Singurele melodii pe care le am momentan in playlist sunt cele de pe ultimul album Muse. Nu ma mai satur de ele. De fiecare data cand ascult Uprising mi se face pielea gaina si simt ca o aud pentru prima data...efectul asta nu l-am intalnit prea des.
Stii cum e atunci cand iti place o piesa super super mult si vrei sa nu o asculti de prea multe ori pentru a nu te plictisi de ea? ei bine, cu melodiile Muse este exact invers...simti ca vrei sa le asculti tot mai mult, sa gasesti noi intelesuri, noi interpretari, sa-ti atinga timpanul in cel mai original mod.
Nu cred ca as exagera daca as spune ca de fiecare data cand ascult unele melodii Muse (nu toate) am un miniorgasm. Fabulos.

miercuri, 14 octombrie 2009

Cronicile Wardstone


Cartile pentru copii au o mare calitate: relaxeaza teribil. Pe deasupra sunt antrenante si scrise intr-un stil usor, fara prea multe cuvinte si detalii inutile care sa faca textul greoi si necitet. Nu sunt fan al genului fantasy, sau mai precis nu eram fan. Acum cred ca am devenit, sau incep sa devin. Traverand Solvenia cu masina am citit pe nerasuflate primul volum din Cronicile Wardstone - Secretul Vraciului. Provestea lui Tom Ward m-a prins imediat si nu am putut sa las cartea din mana. Apoi in cateva zile am citit inca partu volume. Am constat surprinsa ca fiecare volum m-a prins la fel de repede. Vraci, vrajitoare, spirite, strigoi, Intunericul si Lumina... toata aceasta lume imaginara si intamplarile de aici au reusit sa ma relaxeze si sa ma faca sa ma detasez complet de stresul ultimelor zile. Am inteles ca literatura uneori e sufiecient sa relaxeze, sa te ajute sa te detasezi. In perioada asta sunt satula pana peste cap de scriitorii care problematizeaza dramele omenirii. Probleme avem toti, uneori parca e mai bine sa te concetrezi pe ale tale fara sa te mai incarci cu cele din carti.

In afara de placuta senzatie de relaxare pe care mi-o ofera aceste lecturi, mi-a placut la nebunie prezentarea facuta autorului pe supracoperta: "Joseph Delaney locuieste in Lancshire, Marea Britanie cu sotia sa si are trei copii si sapte nepoti. Casa lui se afla in inima teritoriilor duhurilor, iar satul sau are un duh rau, numit Cel-care-bate-la-usa, care a fost imobilizat sub treapta unei case de langa biserica". M-a facut sa zambesc si in acelasi timp mi-a trezit curiozitatea. As vrea sa stiu mai multe despre Joseph Delaney (puteam sa jur ca e francez, inca mi-e greu sa-i pronunt in cap numele in engleza). Revin cu detalii despre autor si despre Cronici. Deocamdata e tarziu, mi-e somn si simteam nevoia sa impartasesc cuiva experienta mea cu literatura pentru copii. Fara sa trezesc pe nimeni. :)

sâmbătă, 10 octombrie 2009

New York, I Love You

Va mai amintiti de "Paris, je t`aime"? Ei bine, saptamana viitoare se va lansa " New York, i love you". Din ce vedem in trailer lista de "celebritati" incluse in scurtmetrajele atent alese este destul de lunga. Printre ei se numara: Bradley Cooper, Natalie Portman, Blake Lively, Orlando Bloom, Robin Wright Penn, Hayden Christensen, Christina Ricci, Andy Garcia, etc.
Va las cu trailerul.


joi, 8 octombrie 2009

Three Rivers

bscap0005

Am pornit din start cu premisa ca nu voi incepe sa compar acest serial cu alte serale medicale. Unul dintre motive a fost ca subiectul e unul nou si destul incat sa fie exploatat de-a lungul a mai multe sezoane. Ce-a iesit vedeti mai jos.
Voi incepe cu introducerea personajelor principale, cei trei medici de la clinica de transplanturi Three Rivers. Primul pe lista e Andy (Alex O'Loughlin), un doctoras frumusel nevoie mare si destept pe deasupra, un fel de rege al transplanturilor. Chiar si africanii au auzit de el. Pentru inceput nu m-a impresionat prea tare la capitolul prestatie actoriceasca. Mi-a parut usor distras si neexpresiv.
Miranda este cea de-a doua specialista a clinicii, fiica unui fondator al clinicii dar si detinatoare a unei copilarii nu tocmai fericite.
Daniel este cel de-al treilea doctoras, un tip usor amuzant, dar si alta desteptaciune a clinicii (sef de promotie, ce mai). Mi-a placut de el cum a intrat in pielea personajului, comparativ cu celalti.
Acestora li se adauga un rezident incepator, Ryan, doua asistente, o sefa de sectie si gata echipa.
Inca de la inceput ne sunt dezvaluite eventualele cazuri, patru la numar, si locatiile acestora.Primul caz este situat in Cleveland, pe un santier de constructii. Ghinionistul acelei zile se pare ca a fost inginerul santierului, sub a carui greutate s-a rupt o scandura, determinand o cadere de aproximativ doua etaje, a acestuia.
La Pittsburgh, in timpul unui concurs scolar de rostire a cuvintelor litera cu litera, un concurent are un atac de panica (sau cel putin asa suntem lasati sa credem) si vomita sange.
Al treilea caz plus cel de-al patrulea se desfasoara in cadrul clinicii Three Rivers. Intr-unul e implicata o gravida si in celalat un african diagnosticat cu hipertrofie miocardica, infocat utilizator al internetului. El are nevoie de un transplant cardiac, transplant pe care vrea sa i-l faca doctorasul nostru, cel mai bun medic din USA la acest capitol.
Voi lua cazurile pe rand pentru a nu ma incurca in detalii. Pentru inceput il avem pe pusti, Auden, copil de om cu bani. El este consultat de Miranda, iar aceasta descopera cu ajutorul unei radiografii ca pustiul inghitea obiecte din fier. Prima concluzie a fost ca o facea pentru a atrage atentia parintilor, intrucat mama lui era mai tot timpul plecata, iar tatal presupun ca nu statea foarte mult cu el. Aflam cu aceasta ocazie ca doctorita noastra a trecut si ea prin aceeasi situatie, fapt ce a dus-o la o concluzie gresita. Tocmai cand ma pregateam sa scriu ca pustiul inghititor de metale a cam fost de umplutura, hop avem o rasturnare de situatie. Nu va spun, va trebui sa
vedeti

.bscap0007

Al doilea caz este cel al tinerei Teri, gravida in sapte luni. In timp ce africanul ii explica lui Andy conditia sa, ea suferea din senin un stop cardiac. Andy a reusit sa o stabilizeze, urmand ca mai apoi sa-i faca investigatiile necesare. In urma acestor investigatii s-a stabilit diagnosticul: cardiomiopatie peripartum. Tratamentul temporar: introducerea unui VAD ( ventricular assist device) pentru a ajuta inima sa pompeze sangele. Tratamentul final: transplant cardiac.
In momentul cand oamenii prezentau raportul de garda (nu stiu cum altfel sa-I spun) eram like WOW…cat de tare prezentau pe ecranul ala HD, cu degetelele lor. Stau si ma intreb ca omul tamp- de unde au astia atatia bani sa bage cinspe ecrane in fiecare salon, calculatoare de ultima generatie, panou digital...totul digital. Chiar o fi USA tara tuturor posibilitatilor si nu stiam eu. Gata, peste doi ani emigrez.
Cel de-al treilea caz a fost reprezentat de Kuol, personaj cu care ne vom mai intalni in episodul trei. El este un african cu o sete de viata nemaintalnita, supravietuitor din fire, dar cu o patologie destul de grava. In lipsa unui transplant cardiac risca sa moara in urmatoarele luni. Pare un individ tare simpatic si ar fi pacat sa nu primeasca inima.

bscap0011

Cum din numeroasele promouri pe care le-am vazut in timpul verii tot se spunea ca serialul va fi privit din trei perspective- cea a donatorului, a medicului si a primitorului- mi s-a aprins un beculet, unul trebuia sa fie donatorul. Cin` sa fie, cin` sa fie? Inginerul domne, inginerul. Si ce sa vezi, inginerul avea acelasi grup sanguin cu al gravidei- 0 negativ. Evident ca transplantul a mai intampinat ceva probleme legate de familia donatorului, dar totul s-a terminat cu bine. Mai exact fata respectivului este convinsa ca medicii nu au facut tot ce le-a stat in putinta si au pacalit-o pe sotie sa semneze ca e de acord cu donarea organelor acestuia. Noroc cu Ryan, cine stie cat ar mai fi avut de asteptat daca nu intervenea. Ryan asta imi aduce putin aminte de George din Grey`s Anatomy, putin stangaci dar foate priceput in ceea ce face.

Asadar operatia are loc, cezariana la fel, totul bine si frumos. Copilul ala nu prea arata a prematur dar treaca de la mine, la cati sugari am vazut zilele astea n-am cum sa ma simt deranjata de un omulet zambitor.

bscap0009

Alta chestie observata e ca nu avem nici o relatie amoroasa intre colegi, nici macar o referire la viata amoroasa a medicilor nostri. Eu inca sper ca pe viitor sa presare si Cupidon cateva sageti pe acolo, asa de dragul telespectatorilor.
A fost un episod reusit. Chiar astept cu drag urmatoarele episoade, poate Kuol isi va primi inima.
Daca nu sunteti pasionati de serialele medicale, va puteti uita chiar si numai pentru Alex O'Loughlin. He`s hot.

Nenea, ma mai tii minte?

Premiul Nobel pentru Literatura pe 2009. Decernarea a fost transmisa live pe http://nobelprize.org/, asa ca, la 13:55, am deschis pagina, mi-am “ciulit” ochii si am asteptat cu sufletul la gura. Eram sigur ca il va lua Philip Roth si, daca nu el, atunci cu siguranta va fi Amos Oz. Dar m-am inselat ca si anul trecut cand am sperat sa castige idolul meu japonez: Haruki Murakami. Da, am observat ca stati ca pe ace, numai ca sunt sigur ca dupa aflarea vestii veti sta ca pe cuie inrosite in foc. Asadar, cu sadism va spun, ca anul acesta Herta Muller a luat Nobelul. Pe cat de bucuros am fost ca l-a castigat o scriitoare de origine romana, pe atat de suparat am fost ca, din nou, cineva nascut si crescut aici il “ridica” pentru alta tara. Herta Muller s-a nascut in Romania, a crescut in Romania, a muncit si a scris in Romania. In 1982, a publicat "Ţinuturile joase" intr-o varianta mutilata, ciuntita de cenzura regimului comunist. Peste doi ani, cartea ("Niederungen") a fost publicata in RFGermania, de aceasta data, in varianta completa. Ca urmare, comunistii i-au interzis sa mai publice vreodata. Dupa cum era de asteptat, in 1987 a emigrat in Germania, continuand sa scrie, continuand sa scrie bine, foarte bine, fiind nominalizata in repetate randuri la Nobel din partea Germaniei, tara pentru care astazi ridica premiul. George E. Palade a luat acelasi premiu in medicina pentru S.U.A., asa cum si Brancusi sau Eugen Ionescu sunt... francezi. Satui de comunism sau de cei douazeci de ani de libertate in mizerie, acesti baieti geniali si aceste fete geniale isi primesc recompensa, bucurandu-se de ea in locuri noi in care s-au simtit intr-adevar acasa. Iar noi, oamenii prosti care mereu alegem prost, speram sa-i intalnim intr-o zi si sa-i intrebam umili: „Nenea, ma mai tii minte?”, „Tanti, ma mai tii minte?”

Bogdan Nicolai

miercuri, 7 octombrie 2009

Miuzca are concurenta:))
















[via fotosidan.se]

marți, 6 octombrie 2009

Winnie the Pooh revine


Va place Winnie? Mie nu in mod deosebit, il prefer pe Bamse. Chiar mi-e dor de Bamse- The world's strogest bear. Vestea proasta pentru fanii lui Bamse este ca povestea lui se pare ca nu mai este la moda. In schimb, Winnie the Pooh va fi in curand din nou pe val. Pe 5 octombrie va fi lansat volumul lui David Benedictus, o continuare a povestii lui Winnie scrisa in anii '20. Intoarcerea la padurea de 100 de pogoane este prima continuare autorizata a cartilor lui A.A. Milne. Asteptam...

Premiul Nobel pentru Literatura 2009


Joi se va decerna Premiul Nobel pentru Literatura. Nu stiu pe cine sa pariez, dar mi-as dori sa-l castige Philip Roth. Cred ca si anul trecut speram sa primeasca Nobelul si am fost neplacut surprinsa cand am aflat numele castigatorului... ramane de vazut...

Trinity

La capitolul seriale englezesti "Trinity" e cel mai nou produs al ITV-ului.
Pilotul a fost reusit, poate si pentru ca mi-a amintit de mai vechiul Hex (ce vremuri), dar si de Demons (bine ca l-au anulat apropo). Cand l-am vazut pe Christian Cooke iar la bustul gol parca am retrait primele minute din Demons:)) ar avea succes in rol de Chuck Bass intr-un GG englezesc.
Pe de alta parte m-au enervat cum au ales sa dezvolte personajul Charlottei, pana la o adica se stie ca fetele cuminti cum scap de parinti, cum hop isi fac de cap…dar asa repede? a fost de ajuns sa se dea putin la ea si a uitat fata si de juramantul de castitate si de tot. Se mai intampla.
Paradoxal nu-mi prea pasa de plotul ferit de ochii studentilor. Alta societate secreta pusa pe experimente? nu-i deja prea fumata faza? traim si vedem.
Scenele de final mi-au starnit curiozitatea, asa ca ma voi uita cu siguranta si la episodul 2. Va avea 8 episoade din cate am citit pe undeva. Scurte le mai fac englezii astia.
Si sa nu uit- producatorul executiv a lucrat si la “the it crowd”. asta cred ca spune ceva. sper totusi sa se mentina la acelasi nivel."

luni, 5 octombrie 2009

Anaid Art Galley - 5 ani


Topos- concept store Lucian Broscatean la Anaid Art


Joi ANAID Art Gallery implineste 5 ani! Ne vedem la party!!! www.anaidart.ro

Tot joi - la 19, la Anaid va fi inaugurat concept-store-ul Lucian Broscatan!

migrene de toamna

Aproape am abandonat blog-ul, si ma simt vinovata. De fiecare data cand deschid o pagina de net si incep o postare noua suna telefonul, trebuie sa plec, incepe sa ma doara capul. Nu stiu daca mi-a lipsit timpul sau inspiratia. Timp n-am nici acum dar mi-e dor sa blouguiesc, imi lipsesc noptile cand scriam mult, despre orice. Mi-e dor sa mai scriu, sa mai citesc carti bune - sau proaste- sa vad filme, expozitii si sa discut despre ele. Mi-e dor sa cunosc oameni si sa pierd vremea prin oras. Sa ma plimb pe strada cu castile in urechi si sa vad poze pe ritmuri de The Streets. Sau Leonard Cohen. Mi-e dor de zielele in care nu-mi era dor de nimic pentru ca puteam sa fac orice. Azi as vrea sa pierd timpul, sa discut cu prietenii si sa citesc multe volume din Vraciul. Urasc romanele fantastice, vampirii, vrajitoarele, samanii si alte inchipuiri care au devenit un trend al literaturii contemporane. Dar, sunt singurele romane care se potrivesc migrenelor de toamna. Citeam in The One un articol despre dureri de cap. Niciodata nu mi-am dat seama ca durerile mele de cap- zilnice- de fapt sunt imposibil de tratat. E bine de stiut. Oare de ce medicii nu sunt preocupati de banalele dureri de cap, de care sufera probabil jumatete de planeta?

True Blood+ Eric= Love


Cand vine vorba de True Blood nimeni nu ma poate opri din vorbit. Atat seria de romane cat si serialul mi-au umplut o mare cantitate de timp, timp petrecut cu drag in compania lor. Cum de la sfarsitul de sezon astept ca o disperata aparitia volumului 8 din serie, am dat un mic search pe youtube pentru a-l admira inca o data pe ERIC.
So...mai pe scurt am cautat cateva clipuri cu el si iata ce am gasit.





duminică, 4 octombrie 2009

Comedii 2009-2010

Fabricat in studiourile CBS, noul serial de comedie Accidentally on Purpose se anunta de urmarit.

Ce se intampla cand nu folosesti un prezervativ si nu iei nici anticonceptionale? Billy, critic de film la un ziar din San Francisco, afla pe propria piele ce repercursiuni are o aventura de o noapte ce nu implica cele enumerate mai sus.
Ea e proaspat despartita de iubit si hotaraste ca e timpul sa iasa in lume si sa cunoasca si alti barbati, asa ca se aventureaza intr-o relatie pasagera cu un tinerel. Cu testul de sarcina pozitiv in mana, ea decide sa pastreze copilul si sa-l anunte pe tatic, in caz ca acesta ar dori sa se implice in vreun fel. Spre surprinderea tuturor, tanarul ia o decizie detul de matura, sa fie alaturi de Billy pe tot parcursul sarcinii dar si dupa. El se muta cu ea si incep sa convietuiasca impreuna pana acesta isi va gasi o locuinta de inchiriat.De aici intamplarile comice se tin lant.
Va reamintesc, in caz ca nu stiati de unde sa luati fetele, ca Jenna Elfman a mai jucat si in Dharma and Greg, Grant Show ne-a incantat in Private Practice (fratele lui Addison), iar Ashley Jensen a aparut in Ugly Betty si Extras.


Revenind in forta cu un sezon 2, Californication, descrie o noua etapa in viata lui Hank. Daca voua nu va era dor de hank, mie imi era! Chiar daca e un serial mai nonconformist de felul lui, Californication a reusit sa-si atraga publicul prin intermediul situatiilor tampite si ieste din comun, dar si posibile in acelasi timp. Raman uimita si bine-dispusa dupa fiecare episod, asa ca nu vad de ce nu as continua sa urmaresc aventurile unui scriitor mai altfel.
Inceputul de sezon a adus multe chestii noi, dar nu voi intra in detalii.
Runkle este hartuit sexual de sefa, Sue Collini, o doamna mai in varsta, dar se pare ca reuseste sa reziste eroic. Nici cu sotia lucrurile nu stau pe roze, Marcy fiind in continuare suparata pe el pentru ca a parasit-o penru o starleta porno debutanta. Ca si cum tabloul nu era complet, el este nevoit sa se intoarca in caminul conjugal datorita crizei financiare acute in care se scufunda.
Apar si personaje noi : Chelsea, prietena Beccai; parintii Chelsei- domnul si doamna Koons (pe el il stiti din The O.C.); Bolt, studentul gay sinucigas (aka Chsck Bass din GG) si evident, Sue Collini, sefa lui Runkle.
Face ce face Hank si ajunge profesor universitar, post tocmai pe placul lui. Ce urmeaza vom vedea.


Community
Un serial despre un grup de persoane ce urmeaza acelasi community college. Dupa cum am observat in pilot, mai toti se invart in jurul unui avocat suspendat din barou (Joel McHale). El e jenul de tip care nu se da in laturi de la nimic pentru indeplinirea propriului scop. Bineineles ca avem si o donsoara, blonda, in gratiile careia doreste avocatul sa intre. Eu presupun ca nu numai in gratii vrea sa intre, dar problema e ca nu prea poate pentru ca tipa il considera prea egoist si narcisist.
Asadar Jeff, avocatul, doreste sa o cucereasca pe blondina, iar in acelasi timp sa faca rost si de rezulatele la toate testele pe care le va da. Printr-o pila fix la director, el crede ca toate se vor rezolva. Ia o tzeapa de zile mari si e nevoit invete pentru a trece anul.
Dragut, nu foarte bun, nici foarte prost. Plictisitor in mare parte, n-a reusit sa ma determine sa ma uit la alt episod. M-am uitat la primele 2 episoade pentru a-mi face o parere. Chiar nu stiu daca sa-i mai dau o sansa. Povestea nu ma incanta in vreun mare fel.
Mi-a atras atentia distribuirea lui Chevy Chase in rol de bosorog doritor de a invata lucruri noi., dar parca nu e suficient pentru a urmari serialul. Un avantaj ar putea fi durata episadelor - 24 de minute...




Pe lista serialelor urmarite in vara se numara si Entourage.

I-am dat o sansa, nu m-a convins. Sunt 99% sigura ca nu voi urmari alt episod Entourage pe viitor. De ce? Primul sezon m-a plictisit teribil, actorii mi se par penibili, iar umorul nu pra e pe gustul meu.
Actiunea se invarte in jurul li Vince, un actor tinerel, curtat de mai marele case de productii, in eventualitatea unu rol care sa-l faca faimos. Pe spinarea lui traiesc alti 2 insi, unul pe post de cititor de scenarii, altul pe post de baiat bun la toate si cel de-al trelea pe post de frate vitreg (asa am inteles ca e). Ce 4 care au speriat Hollywoodul nu fac mare luru in primul sezon: merg pe la petreceri, fumeaza iarba, cunosc diferiti actori, negociaza contracte...cam ce face un actor.
Vince e dragutzel, dar nu atat de bun incat sa ma uit la un serial numai pentru el. Daca ar fi fost Eric se schimba situatia.




Cougar Town

Daca va era dor de Monica din Friends, sigur veti fi tentati de noua comedie a simpaticei actrite. Ea este Jules Cobes, proaspat divortata, mandra posesoare de fiu adolescent.
Din cate ne dam seama din pilot, Jules are parte de o tinerete intarziata, asa ca se lasa dusa de val si accepta o iesire cu asistenta ei, Laurie. Am uitat sa mentionez faptul ca Jules are 40 de ani dar la capitolul fizic ar putea concura cu o pustoaica de 23.
Pe aceeasi strada cu Jules sta si proaspatul divortat Grayson, care are aventuri cu tinere putin trecute de majorat. Nici Jules nu se lasa mai prejos si decide sa-si reia viata sexuala, chiar daca da numai peste pusti mai tineri. Young can be fun.
Presimt ca intre cei doi va fi la un moment dat o relatie...prea se atrag opusele.
Cred ca ati prins ideea.

Eu ma voi uita cu siguranta la el.


sâmbătă, 3 octombrie 2009

Private Practice - inceput de sezon 2

pp01

Private Practice is back. Inceputul ne-a cam bagat in ceata, datorita scenei cu inmormantarea. Stiam ca Violet nu va muri asa ca aveam doua variante- ori era un vis de-al lui Pete, ori murise copilul. Nu m-as fi gandit ca era o amintire. La sfarsitul episodului ne dam seama ca cea inmormantata era fosta sotie a lui Pete.
La sfarsitul sezonului trecut ramasesem la scena cu Violet si nebuna. Se pare ca nebuna a reusit sa fure copilul si sa o lase pe Violet intr-o balta de sange, pentru ca mai apoi Pete sa o gaseasca. In urma lui soseste si Naomi, amandoi colaborand pentru a o pastra in viata pana la spital.Pusa in tema Addison incearca din rasputeri, alaturi de Naomi, sa o salveze de la moarte pe Violet. Din acel moment incep flashback-urile. Scenele din trecut includ momentele de inceput dintre Pete si Violet, cand aceasta incerca sa-l ajute sa treaca peste pierderea sotiei. Tot atunci Naomi, Sam, Coop si Violet decid ca Pete e cel mai bun candidat pentru a ocupa un post in clinica nou infiintata.

Mi-a placut cum au reusit sa imbine scenele din trecut cu cele din prezent, subliniind inca o data faptul ca Pete merita sa fie fericit.

In sala de asteptare Coop e cel mai depasit de situatie, invinuindu-se de faptul ca a fost atat de aproape de ea si totusi a plecat. Nefiind in stare sa trateze pacientii din ziua respectiva, el respinge apelurile ce-l solicitau ca medic. Mare mi-a fost surprinderea cand am constatat cat de aproape era nebuna cu copilul si cat de important poate fi un telefon respins.

Stresul pluteste in aer, dar toti incearca sa stea linistiti pe scaune si sa spere ca totul va fi bine. Momentul de tensiune maxima a fost atunci cand Addison a trebuit sa aleaga intre a face o histerectomie cu sanse mari de a o salva pe Violet sau sa incerce embolizarea arterelor uterine, operatie ce implica un risc destul de mare. Decizia a cazut pe capul celor doi posibili tatici, ambii luand aceeasi hotarare spre stupoarea mea- histerectomie. Coop insa a optat pentru a doua varianta, iar Addison a ales sa-l asculte pe Coop. Ce-am inteles eu din asta e ca Addison avea nevoie de cineva care sa o sustina, de aceea a luat in considerare decizia lui Coop. Si totusi mi se pare ca a luat decizia corecta.


pp2


Daca privim alfel problema, in ce fel a afectat incidentul cu Violet pe fiecare, descoperim si cum reactioneaza ceilalti in situatiile de criza. Addison o cearta pe Naomi pentru ca a parasit clinica, Sheldon il cearta pe Pete pentru ca acesta isi da prea multa importanta in problema de fata, desi nu se stie inca cine e tatal copilului, iar Naomi o cearta pe Addison pentru ca incearca sa faca doua lucruri in acelasi timp.

A fost si o scena amuzanta, atunci cand Sheldon i-a spus politistului: „ Just wear a condom. Tell your friends”, moment in care atmosfera parca s-a mai destins putin.

Intr-un final ambii pacienti sunt salvati, momentul cand Violet isi vede bebeul fiind priceless.

pp3


M-a surprins faptul ca nu l-am mai vazut pe Noah, dar am o banuiala ca a renuntat la serial (l-am vazut prin Cougar Town). Ma enerveaza la culme cum au ales sa-i scoata din peisaj atat pe Noah cat si pe Wyatt. Disparitiile astea din senin sunt destul de deranjante. Sunt curioasa daca se va mai vorbi de Noah pe viitor, daca va explica Addison plecarea lui. Ma indoiesc.

Sa revenim inca putin la saraca Violet. Nu stiu de ce dar cred ca drama prin care a trecut o va schimba complet. Va vedea cu alti ochi relatia ei cu Pete si poate chiar si legatura dintre ea si propriul copil. Pe langa problemele emotionale pe care le avea acum s-au mai adaugat cateva destul de importante si greu de trecut peste. Sunt curioasa daca se va face intr-un final testul de paternitate.

Ma ingrijoreaza si situatia lui Coop. Cred ca va cadea intr-o depresie si nu va mai putea da ochii cu Violet o perioada. Sper sa ma insel.

Pe final va las cu o intrebare- credeti ca Charlotte va fi solicitata pentru postul lasat liber de Naomi?

vineri, 2 octombrie 2009

Seriale medicale 2009-2010


Incepem cu noul serial cu asistente - Mercy.

Mercy este spitalul in care trei asistente isi desfasoara activitatea. Veronica Callahan (Taylor Schilling), Sonia Jimenez (Jaime Lee Kirchner) si nou venita in spital Chloe Payne (Michelle Trachtenberg) sunt cele care ne vor incanta privirea in caz ca ne decidem sa urmarim si acest serial.

Veronica este un fel de Meredith Grey a asistentelor, detinatoare a doi parinti alcoolici, in a caror casa inca locuieste. Ea este despartita de sot, datorita plecarii acesteia in Iraq. La intoarcere ea afla ca sotul a inselat-o, asa ca i-a dat papucii. Ce nu stie nimeni, in afara de Sonia, e ca Veronica a cunoscut un doctoras in Iraq si a avut o aventura cu acesta, sfarsind prin a se indragosti de el. Sotul, insistent din fire, incearca sa o recucereasca. Planul lui se pare ca a dat roade, deoarece Veronica hotaraste sa acorde casniciei sale o a doua sansa. Banuiam ca la un moment dat va aparea si barbatul misterios din Irak, si chiar imi place cum au ales sa-l introduca in serial. E chiar bun doctorasul. Parca am simtit aceeasi atmosfera ca atunci cand am urmarit primul episod din Grey`s Anatomy, ceea ce e de bine.

Sonia este asistenta sexy, dupa care toti angajatii spitalului isi intorc privirea. Ea e hotarata sa nu-si mai gaseasca iubiti saraci, platitori de credite sau alte chestii de ordin financiar, asa ca se reorienteaza catre tipii cu portofelul plin. Cum fizicul o ajuta, ea da peste un avocat destul de avut, urmand ca impreuna cu acesta sa mearga la un bal costumat. Bineinteles ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca saraca noastra Sonia este pocnita de un detinut, fix in ochi. Ca tabloul sa fie complet, rochia ii e rupta si toate planurile se destrama. Incercand sa salveze ceva din seara, ea il suna pe avocat si ii spune ca nu va ajunge la bal, pentru ca mai apoi sa se indrepte spre barul in care Veronica isi sarbatorea impacarea cu sotul. Acolo ce sa vezi, acelasi politist care raspundea de detinutul ce a lovit-o, dupa ce i-a facut avansuri la spital, se nimereste in acelasi bar cu ea. Aratand destul de bine, politistul trezeste brusc interesul Soniei, interes ce implica trezitul impreuna in acelasi pat.

Chloe este nou-venita, sefa de promotie si destul de naiva. Michelle Tratchtenberg imbracata cu halat foarte colorat, pentru ca mai apoi sa zaresc capete de Hello Kitty sau iepurasi roz a fost prea de tot. Nu voi intelege de ce trebuie ridiculizata in asa hal noua asistenta, dar fie. Nu mi se pare ca rolul i se potriveste, dar poate a fost o impresie de inceput si pe parcurs va fi mai dezghetata.

Daca va placea Guillermo din Weeds, va anunt ca a schimbat rolul de traficant cu cel de asistent gay. N-am putut sa-mi fac cine stie ce impresie despre el pentru ca nu a avut cine stie ce aparitii in episodul pilot, doua replici si trei cadre.
Mike Callahan este sotul Veronicai, putin cam imatur dar extrem de romantic. Nedorind sa o piarda el a incercat prin toate mijloacele sa o convinga pe aceasta ca merita o a doua sansa. Veronica a cedat si a acceptat sa se impace cu el.
Dr. Chris Sands este cel despre care vorbeam mai sus, medicul cu care Veronica si-a inselat sotul. El semneaza un contract de doi ani cu spitalul Mercy, in speranta ca o va surprinde pe Veronica. Aduce putin cu Hunt din Grey’s, varianta imbunatatita (nu-mi sariti in cap).

Povestea episodului include pe langa descrierea personajelor si trei cazuri medicale. Primul apare chiar in primele minute, fiind vorba de un accident de masina in care soferul sufera un pneumotorax. Urmatorul caz implica un doi pusti de culoare, unul dintre ei avand o plaga prin impuscare. Din pacate pustiul moare, chiar daca Veronica ii sugerase medicului responsabil de caz sa-i administreze heparina, pentru a evita un embolism pulmonar. Medicul se face ca nu aude, pustiul moare si Veronica ii reproseaza acestuia ca nu a facut tot ce era posibil pentru a salva o viata. Cel de-al treilea si cel mai impresionant caz a fost cel al batranei bolnave de cancer hepatic, in stadiu terminal. A semanat putin cu un caz din Hawthorne privind comportamentul batranei.

Putina drama, ceva romantism, cateva replici amuzante si gata pilotul.
Daca mai adaugam si o relatie la locul de munca, avem dragoste cu nabadai.
Stiu ca sunt multi care vad in Mercy o copie destul de penibila a serialului Nurse Jackie si ii inteleg. Nu impartasesc parerea pentru ca mie una chiar mi-a placut pilotul. Caracterul Veronicai aduce destul de mult cu stilul lui Jackie, noua asistenta poarta si ea halate cu iepurasi, plus ca avem si un asistent gay sunt intalnite in ambele seriale, dar asta nu inseamna ca se vor dezvolta personajele in acelasi mod (sper ca nu). Bineinteles ca intalnim si aici aceeasi conceptie intalnita in Nurse Jackie si Hawthorne, cum ca medicii sunt incompetenti si asistentele destepte nevoie mare. Nu ma mai strofoc privind aceasta chestiune, o trec pur si simplu cu vederea pentru a nu ma enerva.

Serialul are potential, si cred ca se va departa de comparatiile cu alte seriale. Taylor Schilling aduce un aer nou in serial, fiind destul de promitatoare. Eu ii acord o sansa, desi am inteles ca are sanse de anulare. Sa speram ca nu va fi anulat.



Nurse Jackie, sau cum e viata ca asistenta, a debutat promitator in vara.


Cum anul acesta televiziunile s-au inghesuit la producerea de seriale medicale, asistentele par sa castige teren in defavoare medicilor. Asadar sezonul de toamna cuprinde nu mai mult de 4 aeriale medicale noi. Cam mult. Sa revenim totusi la ce a inceput in vara si s-a terminat in toamna.
Serialul de fata e cam atipic, plin de umor negru si replici destul de istete. Eu m-am opri pe la episodul 8, din motive legate de dorinta de a face si altceva ce nu implica statul cu ochii in ecran. Primele 8 episoade sunt bune, m-au tinut in priza, dar m-au si amuzat in egala masura.
Jackie este o asistena cu vechime, priceputa in domeniul ei, dar dependenta de calmante. pentru a si le procura ea apeleaza la concubinul din spital, fara ca acesta sa stie ca e casatorita si are 2 copii.
Mi-a atras atentia doctorita O’Hara, o britanica amuzanta, singura care stie de viata dubla a lui Jackie, dar si prietena acesteia in acelasi timp. Celalalt medic, Coop, l-am mai vazut prin Twilight, tot in rol de medic. Mandru posesor al unui fel de sindrom Tourette care-l face sa pipaie sanii femeilor, atunc cand este stresat, acesta nu e chiar proptotipul medicului perfect.
Intr-un episod am avut-o si pe Jill din Royal Pains, pe post de gagicuta pentru Coop.
O`hara imi place din ce in ce mai mult, asa ca voi termina serialul tot intr-un viitor apropiat.





In lista de seriale medicale mai intra House, la care nu ma it pentru ca astept sa se termine si apoi sa-l vad pe tot; Grey`s Anatomy, despre care am scris; Private Practice despre care voi scrie maine; Miami trauma care inca nu a aparut (deci nu-mi pot da cu parerea); Trauma, al carui pilot am vazut inceputul (destul de bun) dar iar nu ma pot pronunta inca; si Three Rivers. Pana maine va las cu cateva promo-uri.

Private Practice



Three Rivers


joi, 1 octombrie 2009

JOi


M-a lovit o lene si n-am mai putut profita de putinul timp ramas liber. Am facut planul ca tiganul si m-am inecat la mal. Se mai intampla. Pe ea poate nu va suparati, are antene miscatoare. Nu-i asa ca-i o scumpa?